Spete pretentii comerciale. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 7/A/
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul formulat de reclamanta M "R MARFA " - prin R Marfă Sucursala cu sediul în C,--7, jud.D, împotriva sentinței nr.1000/C din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind FEROVIAR ROM N SA, cu sediul în B, Calea nr.114, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul legal este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei, achitată cu ordinul de plată nr.160/15.01.2008, și cu timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatei și o cerere din partea apelantei prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare sau la sfârșitul ședinței.
Atât la primul apel al cauzei, cât și la cel de-al doilea făcut la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține apelul soluționare.
După rămânerea cauzei în pronunțare, s-a depus la dosar din partea apelantei delegație de reprezentare a acesteia de către, serviciu juridic, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Comercial Argeș sub nr- reclamanta M "CFR MARFĂ" SA a chemat în judecată pe pârâta SC FEROVIAR ROMÂN SA B solicitând obligarea acesteia să-i plătească suma de 113.215,23 lei reprezentând diferențe tarifare constatate la verificarea transporturilor în trafic internațional actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, precum și obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în perioada ianuarie - decembrie 2005 prestat în beneficiul pârâtei servicii de transport cu scrisori de trăsură în trafic internațional, eliberate în stația Rafinărie.
După aproximativ 12 luni de la eliberare transporturilor, Serviciul Internaționale a primit de la căile ferate străine solicitări de diferențe de tarife de transport pe care acestea au omis să le înscrie în scrisorile de trăsură.
Reclamanta a efectuat demersuri pentru ca stația de destinație Rafinărie să încaseze sumele de la pârâtă. Pârâta, însă, a refuzat să achite convolutele - diferențe tarifare.
Între părți a fost realizată procedura concilierii prevăzute de art.7201Cod pr.civilă.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.58 paragraful 1 lit.c) din Prescripții Internaționale pentru Mărfuri.
Prin sentința nr.1000/C/24.10.2007 Tribunalul Comercial Argeșa respins excepția calității procesuale active și excepția calității de reprezentant, invocate de pârâtă, și a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, respingând ca atare acțiunea reclamantei. Reclamanta a fost obligată să plătească 7.200 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, cu privire laexcepția lipsei calității de reprezentanta directorului Sucursalei CFR Marfă C, ing., semnatarul acțiunii introductive, și excepția lipsei calității procesuale active, prima instanță a reținut că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.42 proc.civ. "persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor", iar potrivit art.19 alin.2 din Statutul CFR MARFĂ, ce constituie anexa la HG nr.582/1998, "directorul general poate delega din atribuțiile sale directorilor executivi sau oricăror alte persoane din cadrul CFR MARFĂ ". De asemenea, "Regulamentul de organizare și funcționare al CFR MARFĂ prevede la capitolul 3 alin.a) pct.6 că "directorul de sucursală semnează orice cereri în justiție care privesc Sucursala CFR MARFĂ cu excepția cererilor de renunțare la judecată și la exercitarea căilor de atac".
Din coroborarea textelor suscitate rezultă că directorul CFR MARFĂ Sucursala C are drept de reprezentare legală în baza principiului delegării de competență.
În plus, din conținutul celor două procuri judiciare autentificate sub nr.1826/13.05.2005 și nr.773/24.04.2007 (283-284) rezultă faptul că Directorul General al Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă B i-a împuternicit pe toți directorii de sucursale, incluzând Sucursala C, să reprezinte cu puteri depline și să susțină interesele în fața tuturor instanțelor de judecată, de orice grad, precum și să exercite toate drepturile procedurale, incluzând semnarea tuturor acțiunilor în justiție.
În raport de cele arătate, instanța a reținut că acțiunea promovată de către CFR MARFĂ - Sucursala Caf ost introdusă de către o persoană juridică ce are calitate procesuală activă.
Cât privește persoana directorului acestei Sucursale, reclamanta a făcut dovada cu certificatul de furnizare de informații eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj (336) că această persoană este directorul Sucursalei, precum și că a fost numit la data de 19.07.2004 (deci mult anterior formulării cererii de față) pe o perioadă nedeterminată.
Concluzionând cu privire la primele două excepții, instanța a reținut că director de sucursală a fost împuternicit de directorul general al societății "mamă" să semneze în numele său, să reprezinte cu puteri depline și să susțină interesele sucursalei în fața instanțelor de orice grad, iar mandatul nu a fost dat sucursalei, care nu are capacitate juridică, ci directorului acesteia, oricare ar fi el. Or, în speță director al sucursalei la data formulării acțiunii era persoana contestată.
Instanța a apreciat că este întemeiată, însă,excepția prescripțieidreptului la acțiune cu următoarea motivare:
În fapt, reclamanta a prestat pentru pârâtă servicii de transport în trafic internațional în perioada ianuarie - decembrie 2005, iar pârâta a plătit taxele de transport la destinație, la valoarea stabilită de reclamantă, care a și aplicat ștampila achitat a stațiilor de destinație.
După aproximativ 12 luni de la data eliberării acestor transporturi, Serviciul Internaționale al reclamantei a primit conturi diferențiale de la căile ferate străine care au solicitat tarife de transport ce nu erau înscrise în scrisorile de trăsură, căile ferate străine omițând înscrierea acestor tarife.
Reclamanta a efectuat demersuri privind recuperarea și acestor diferențe de plată de la pârâtă, însă aceasta a refuzat în mod constant să le plătească, așa cum rezultă din corespondența purtată între părți anterior demarării acțiunii în instanță, dar și din procesul-verbal de conciliere directă.
În drept, pretențiile reclamantei derivă din executarea unor contracte de transport feroviar internațional (scrisori de trăsură ), iar regimul juridic aplicabil acestor transporturi este dat de conținutul Convenției și al Internaționale pentru Mărfuri (), acte normative în vigoare de la data de 01.01.2001.
Conform prevederilor art.58 - Prescripția acțiunii - "acțiunea izvorâtă din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an" și începe să curgă - potrivit art.58, paragraful 2 litera c) - "pentru acțiunea privind plata sau restituirea tarifului de transport, tarifelor accesorii, altor tarife sau asupra taxelor, ori privind rectificarea în caz de aplicare incorectă a unui tarif sau de greșeală de calcul sau de încasare: dacă s-a făcut plata - din ziua plății" (132).
Reclamanta a susținut în mod constant (275) că actiunea nu este supusa termenului de un an, ci excepției stipulată în conținutul aceluiași art.58, potrivit căreia prescripția este de doi ani în ceea ce privește acțiunea "întemeiată pe o pagubă rezultată dintr-un act sau o comisiunecomisă fie cu intenția de a provocao astfel de pagubă,fie temerar și având conștiința că ar putea rezultao astfel de pagubă".
Acest text se referă, insă, la o acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală și nu pe răspunderea contractuală, cum este cea în cauză.
Reclamanta însăși, atât în cererea introductivă cât și în răspunsul la întâmpinare, a recunoscut că omisiunea înscrierii acelor diferențe tarifare aparține căilor ferate străine, care le-au făcut cunoscute după mai mult de un an de la efectuarea transporturilor, pârâta nefiind în culpă sub nici un aspect (nici al omisiunii cu bună știință și nici temerar și având reprezentarea faptului că ar putea rezulta o pagubă), căci a achitat fiecare sumă pretinsă reprezentând contravaloarea fiecărui transport, la data eliberării lui și fără vreo obiecție asupra calculelor pe care reclamanta însăși le-a întocmit.
Potrivit art.6.1.2. "Termene" din contabile aplicabile transportului internațional (359), primind notificarea diferențelor de plată rezultate din omisiunile făcute de căile ferate străine, reclamanta ar fi trebuit să le semnaleze autorității de control competente, iar potrivit alin.2 al aceluiași text "Diferențele care necesită o intervenție la clienți trebuie semnalatecu minim trei luni înainte de expirarea termenului de prescriere a duratei de un anprevăzută la art.58 din Regulile uniforme privind contractul de transport internațional de mărfuri".
Acest text întărește ideea că termenul de prescripție de un an nu poate fi depășit nici chiar atunci când se impune recuperarea unor diferențe tarifare, decât în cazul în care culpa înregistrării omisiunilor aparține clientului însuși. Or, în speță, nici reclamanta nu a pretins așa ceva.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art.58 alin.1, care constituie legea specială aplicabilă speței de față, în raport de datele înscrise în scrisorile de trăsură (care reprezintă înseși contractele de transport în baza cărora au operat prestațiile reciproce între părți) și de data formulării acțiunii de față, cererea reclamantei a fost respinsă ca fiind prescrisă prin depășirea termenului special de un an aplicabil transporturilor internaționale pe căile ferate. Drept consecinta, s-a dispus obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.200 lei, astfel cum au fost solicitate și dovedite de către pârâtă.
În termenul legal, împotriva sentinței a formulat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, apelanta a susținut că în mod greșit s-a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.58 alin.1 lit.c), ci dispozițiile art.58 alin.1 și că acțiunea reclamantei este întemeiată pe răspunderea delictuală, iar nu pe cea contractuală.
Termenul de prescripție aplicabil în speță este cel de 2 ani prevăzut în art.58 alin.1 lit.c) din Internaționale pentru Mărfuri () întrucât căile ferate străine au omis să-și înscrie în scrisorile de trăsură tarifele pe parcursul lor.
Termenul de prescripție de 2 ani nu se referă la o acțiune întemeiată pe răspunderea delictuală, cum greșit a reținut prima instanță, ci la o acțiune întemeiată pe răspunderea contractuală derivând dintr-un contract de transport încheiat între pârâți și reprezentant de scrisoarea de trăsură în trafic internațional (ST ).
Cum acțiunea are ca obiect pe o pagubă rezultată dintr-un act sau o omisiune (căile ferate străine au omis să-și înscrie în ST tarifele pe parcursul lor) comisă fie cu intenția de a provoca o pagubă, fie temerar și având cunoștință că ar putea rezulta o astfel de pagubă, este formulată în temeiul unei răspunderi contractuale.
Intimata - pârâtă depus întâmpinareinvocând excepția lipsei calității de reprezentant legal și a lipsei dreptului de semnătură, iar, în subsidiar, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Astfel, persoana care a semnat apelul nu are împuternicire legală în acest sens, procura nr.773/24.04.2007 nefiind suficientă. Persoana nu are abilitarea legală de a reprezenta persoana juridică și de a semna în calitate de reprezentant al acesteia, nefiind înscrisă la Registrul Comerțului și neavând drept de semnătură pentru CFR Marfă SA
Procura din speță nu este opozabilă intimatei - pârâte în condițiile în care art.18-20, art.21 lit.b), art.23 alin.2 lit.d) din Legea nr.26/1990, art.45, art.50 și art.54 din Legea 31/1990/R, art.19 alin.1 și 2 din statutul CFR Marfă B SA stabilesc alte condiții de reprezentare și de delegare a atribuțiilor de reprezentare.
În plus, semnatara apelului nu este nici organ al persoanei juridice conform aprobat prin hotărârea AGA nr.7/2003 și nu poate avea decât calitatea de reprezentant în susținerea procesului la Curtea de APEL PITEȘTI.
Pe fond, prima instanță a reținut corect că acțiunea este întemeiată pe contractul de transport și se prescrie în termen de 1 an, dacă s-a făcut plata, din ziua plății.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel, Curtea constata ca apelul este nefondat.
Curtea nu va retine excepția invocată de intimată cu privire la lipsa calității de reprezentant legal și, respectiv, lipsa dreptului de semnătură a persoanei care a formulat apelul.
Apelul a fost întocmit și semnat de Șeful Oficiului Juridic al CFR Marfa - Sucursala C, același care a semnat - alături de alte persoane - și cererea de chemare în judecată.
Prin procura autentificata sub nr. 1826/13.05.2005 la. din B ( 283 dos. fond), directorul general al CFR Marfa SA a împuternicit pe directorii prin șefii oficiilor juridice ale - printre care si sucursala C - sa semneze acțiuni în justiție și să exercite căi de atac în numele lui și pentru el.
În baza acestei procuri a fost introdusă la ribunalul Comercial Argeș acțiunea de față, semnată -așa cum s-a arătat- și de în calitate de Serviciu Juridic al Sucursalei
Ulterior, prin procura autentificată sub nr. 773/24.04.2007 la. din B ( 284 dos. fond), același director general al CFR Marfa SA a împuternicit pe directorii de sucursale sau pe șefii oficiilor juridice ale - printre care și sucursala C - să semneze acțiuni în justiție și să exercite căi de atac în numele lui și pentru el, precum și să reprezinte și să susțină interesele CFR Marfa SA în fața oricăror instanțe judecătorești ori autorități judiciare și publice.
Conform art. 19 alin. 1 si 2 din Statutul CFR Marfa SA, ce constituie Anexa 1 la HG nr. 582/1998, directorul general reprezintă CFR Marfa în raporturile cu terții și poate delega atribuțiile sale directorilor executivisau oricăror alte persoane din cadrul CFR Marfa( 302 dos. fond).
Se constată că, în speță, directorul general și-a delegat atribuțiile legate de promovarea acțiunii în justiție în tot - inclusiv, deci, cele legate de exercitarea căilor de atac - șefului serviciului juridic al CFR Marfa - Sucursala
Cum respectiva delegare a fost făcută de reprezentantul legal al CFR Marfa SA în condițiile Statului și prin act autentic, este deplin opozabilă terților printre care se număra și intimata pârâtă. Rezultă astfel că apelul este semnat de o persoana împuternicita care are și dreptul de a reprezenta în justiție pe directorul general al CFR Marfa SA.
În ce privește apelul în fond, Curtea constată că prima instanță a dat o rezolvare legală și temeinică acțiunii reclamantei.
Într-adevăr, acțiunea acesteia este una personală, izvorând din contractul de transport pe care l-a încheiat cu pârâta (scrisorile de trăsura), și se supune dispozițiilor art. 58 parag. 1 alin. 1 și paragraful 2 lit. c) pct.1 din Internaționale pentru Marfa (), iar nu dispozițiilor art. 58 parag. 1 alin. 2 lit.c).
Astfel, acțiunea privind plata tarifului de transport ori a altor tarife sau suprataxe, precum și acțiunea privind rectificarea (sumelor de plata) în caz de aplicare incorectă a unui tarif sau de greșeală de calcul sau de încasare, se prescrie în termen de un an din ziua plății sumelor inițiale, dacă plata s-a făcut.
În speță, sumele pretinse de apelanta-reclamantă rezultă din diferențele de tarife de transport pe care le-au cerut căile ferate străine, deși ele însele au omis de la început să înscrie tarifele în scrisorile de trăsură.
Reclamanta i-a solicitat pârâtei să plătească aceste diferențe de tarife după împlinirea termenului de un an de la data plății de către aceasta din urma a tarifelor inițiale.
Cum regula prescripției acțiunilor izvorând din contractul de transport este de 1 an, iar acțiunea din speță nu se înscrie în vreo excepție, rezultă că ea este prescrisă sub aspectul dreptului material de vreme ce a fost introdusă la data de 05.04.2007, iar plata tarifelor inițiale s-a făcut la eliberarea fiecărui transport în perioada ian. - dec. 2005.
Pentru a justifica acțiunea, însă, reclamanta a invocat dispoz. art. art. 58 parag. 1 alin. 2 lit.c) din care reglementează excepțiile de la regula prescripției în termen de un an, instituind un termen de doi ani. Astfel, reclamanta a susținut că acțiunea sa este întemeiată pe o pagubă rezultată dintr-un act sau o omisiune săvârșită fie cu intenția de a provoca paguba, fie temerar și având conștiința că ar putea rezulta o pagubă.
Curtea constată că și o astfel de acțiune invocată de reclamantă este tot una personală, însă prescriptibilă în termen de doi ani, iar nu una în răspundere delictuală așa cum a apreciat prima instanță.
Caracterul personal rezultă din interpretarea sistematică și gramaticală a dispoz. art. 58 parag.1 alin.2 lit. c).
Astfel, cazul respectiv de răspundere [alin. 2 lit.c)] este așezat sub aliniatul 1 care instituie regula prescripției în termen de un an aacțiunilor izvorând din contractul de transport. Apoi, alin. 2 (cel care instituie "excepția" de la regula prescripției) începe cu sintagma "cu toate acestea" care este un complement circumstanțial concesiv și care exprimă "concesia" de regula stabilită în alin. 1.
De asemenea, cazul respectiv este așezat printre alte cazuri [lit.a),b) si d)] care se referă în mod evident la acțiuni rezultate din contracte.
Prin urmare, art. 58 parag.1 alin.2 lit. c) nu se refera la o acțiune din delict.
Însă, temeiul de drept respectiv nu este cel aplicabil pretențiilor de fapt din acțiunea de față, întrucât - cum bine a reținut prima instanță - art. 58 parag.1 alin.2 lit. c) invocă o culpă a cocontractantului în producerea pagubei. Or, în speță, însăși reclamanta a arătat ca pârâta nu are vreo culpa în neîncasarea tarifului întreg, ci că paguba este produsă din culpa căilor ferate străine care au omis să înscrie în scrisorile de trăsură tarifele pe parcursul lor. Neexistând culpă, nu poate exista răspundere.
Pentru cele expuse, reținând în concluzie că prima instanță a dat o corectă calificare în drept și o soluționare legală și temeinică acțiunii reclamantei, văzând dispoz. art. 294 și următoarele proc.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta M "R MARFA " - prin R Marfă Sucursala cu sediul în C,--7, jud. D, împotriva sentinței nr.1000/C din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind FEROVIAR ROM N SA, cu sediul în B, Calea nr.114, sector 1.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
18.02.2008
Jud fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță
