Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 6/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 6/A/
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul, domiciliat în Curtea de A, str.-, -0,.B,.19, județul A, împotriva sentinței nr.1012/C din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind, cu sediul în Pitești,-, jud.A, SA, cu sediul în Pitești,-, jud.A și prin lichidator 2000 reprezentată prin lichidator judiciar, cu sediul în Cîmpulung,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul și intimata SRL prin avocat și administrator social, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 6,00 lei achitată cu chitanța nr.25229 emisă de Primăria Mun.Pitești și cu timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatei SRL.
Se comunică un exemplar al întâmpinării, apelantului, acesta solicitând amânarea cauzei pentru a lua cunoștință.
Instanța respinge cererea de amânare, lăsând dosarul la a doua strigare pentru ca apelantul să ia cunoștință de întâmpinare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns aceleași părți.
Apelantul depune la dosar copia încheierii din 24 septembrie 2007 Judecătoriei Pitești și învederează că în prezent se află în litigiu pentru creanța împotriva, litigiu care a fost suspendat conform art.36 din Legea nr.85/2006. Acest aspect impune suspendarea judecării prezentei cauze, fiind o chestiune nouă și ulterioară deciziei nr.732/R-C/22.06.2007, prin care Curtea de APEL PITEȘTIa decis în mod irevocabil asupra aspectului suspendării în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Constatându-se apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Apelantul solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat, iar referitor la onorariu, solicită ca acesta să fie redus la suma de cel mult 1.000 RON.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată. Precizează că apelantul nu deține o creanță lichidă și exigibilă, anterioară momentului în care s-a încheiat actul a cărui anulare se solicită. Cu privire la onorariu, acesta a fost stabilit de comun acord cu clientul său și nu există niciun motiv de diminuare.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 12 iulie 2002, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Pitești și Pitești pentru a se dispune revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte la 12 iunie 2002 și repunerea părților în situația anterioară convenției.
În motivare s-a arătat că reclamantul are calitatea de creditor față de pentru suma de 250.482,68 lei plus cheltuielile de executare, iar prin convenția a cărei revocare se solicită s-a înstrăinat un imobil teren și construcție în frauda intereselor creditorilor.
Aceasta rezultă din faptul că deja era declanșată urmărirea silită împotriva debitoarei, iar prețul stabilit de părți este unul derizoriu, lipsindu-i caracterele de seriozitate și realitate.
Prin sentința nr.1261/2002, Judecătoria Curtea d Argeșa declinat competența în favoarea Secției comerciale a Tribunalului Argeș, care la data de 20 martie 2003 suspendat judecata cauzei reținând deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment față de pârâta Pitești.
Prin sentința nr.665/C/2005, Tribunalul Comercial Argeșa respins acțiunea formulată, sentință desființată de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia nr.15/A/C/2006, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținându-se că au fost încălcate normele de procedură cu privire la citare.
Prin sentința comercială nr.625/2006, același tribunal a respins acțiunea reclamantului, sentință care a fost și ea desființată de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia nr.6/A/C/2007, în care s-a reținut că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare fiind incidente dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 care obligau la suspendarea judecății.
Prin încheierea din 5 aprilie 2007, Tribunalul Comercial Argeșa luat măsura suspendării cauzei însă, fiind recurată această încheiere a fost casată de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia nr.732/RC/2007 în care s-a apreciat că motivele care justificau suspendarea nu mai subzistă. Rațiunea art.36 din Legea nr.85/2006 este aceea a reunirii creditorilor la o masă credală unică, însă în cauză în dosarul de faliment s-a depus tabelul definitiv în care reclamantul nu are calitatea de creditor.
Prin sentința nr.1012/2007, Tribunalul Comercial Argeșa respins acțiunea, reținând în esență că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art.975 din Codul civil, întrucât reclamantul nu a dovedit că deține o altă creanță certă, lichidă și exigibilă decât cea înscrisă și valorificată în procedura de insolvență.
De altfel, acesta a și contestat în procedura specială cuantumul creanței sale și cererea i-a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru următoarele motive:
- în mod greșit tribunalul a continuat judecata și nu a dispus suspendarea până la finalizarea falimentului cu Câmpulung care a preluat patrimoniul de la., așa cum s-a procedat de altfel într-o altă cauză dintre părți;
- este adevărat că a solicitat în procedura de insolvență înscrierea în tabelul creditorilor și cu suma de 200.000 lei, cerere respinsă de către lichidatorul judiciar, însă răspunsul acestuia a fost contestat iar până la această dată nu s-a obținut o soluție;
- se impunea diminuarea onorariului de apărător până la suma de cel mult 1.000 lei care reprezenta 10% din valoarea contractului de vânzare-cumpărare.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În ceea ce privește neaplicarea de către instanța fondului a dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006, urmează a se observa că această chestiune a fost tranșată în mod irevocabil prin decizia nr.732/RC/2007, așa încât critica nu poate fi primită prin ea tinzându-se la înfrângerea autorității de lucru judecat.
Critica privind modul de soluționare a contestației formulată în procedura de insolvență excede cadrului procesual de față, iar analiza sa nu poate fi făcută decât în limitele acestuia.
Instanța a fost investită cu o acțiune pauliană care dă dreptul unui creditor să ceară revocarea pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale prin mărirea sau crearea unei stări de insolvabilitate.
Admisibilitatea unei astfel de acțiuni este condiționată de întrunirea cumulativă a mai multor cerințe, printre care și aceea de a se dovedi existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în patrimoniul reclamantului.
Această cerință, așa cum corect a reținut tribunalul, nu este îndeplinită, concluzie susținută și de definițiile pe care art.379 din Codul d e procedură civilă le dă creanței certe și creanței lichide.
Este vorba, așadar, de creanțe ce rezultă din actul de creanță sau din alte acte, dar care sunt recunoscute de către debitor, și al căror cuantum este, dacă nu determinat, cel puțin determinabil printr-un act opozabil datornicului.
Suma pretinsă ca reprezentând creanța în temeiul căreia se întemeiază acțiunea de față nu întrunește aceste cerințe, ea fiind constituită din valoarea de 200.000 lei, respectiv 50.000 lei o diferență de reactualizare și 150.000 lei pretinse investiții și îmbunătățiri făcute la imobil. Cei 50.000 lei diferența de reactualizare rezultă-potrivit acelorași susțineri ale reclamantului de la filele 49-50- din aducerea la zi a sumei de 75.000 lei prețul plătit de pentru imobil, preț care însă i-a fost restituit în procedura de insolvență a debitoarei.
Cum reclamantul-apelant nu a dovedit că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, se apreciază că în mod corect tribunalul a reținut că acțiunea este nefondată.
În ceea ce privește reducerea onorariului de apărător, din faza judecății de fond, față de etapele procesuale pe care le-a parcurs pricina, se apreciază că o astfel de reducere nu se impune.
Această cerere, de altfel, a fost formulată și în fața instanței de apel, pentru onorariul achitat apărătorului unuia dintre intimate în această fază procesuală și se reține că ea este întemeiată.
Este adevărat că din economia Legii nr.51/1995 (art.34) rezultă că nici o autoritate a statului nu poate stânjenii, controla sau influența contractul dintre avocat și client, ceea ce a dus la interpretarea potrivit căreia instanța nu poate să dispună reducerea onorariului.
Această interpretare nu poate fi însă primită, pe de o parte pentru că norma precitată este valabilă între părți, nu și atunci când ea produce efecte asupra unor terțe persoane și poate duce uneori la o exercitare abuzivă a drepturilor convenite. O astfel de concluzie se impune în raport și cu principiile de drept referitoare la forța obligatorie, între părți, a unui contract și caracterul lui relativ față de terți.
Se mai impune a se observa că norma legală precitată este la nivel de principiu și nu poate înlătura excepții prevăzute în mod expres de dispoziții legale procedurale atunci când ele sunt aplicabile.
Pe de altă parte, în aceeași ordine de idei, pentru considerentul legal cuprins într-o normă expresă a unei legi organice potrivit căreia "judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților." (art.274 alin.3 Cod procedură civilă).
Această dispoziție legală expresă nu a fost modificată deși după adoptarea Legii nr.51/1995, Codul d e procedură civilă a fost supus mai multor intervenții legislative și nici nu se poate admite că prin Legea profesiei de avocat sunt negate instanței de judecată drepturi recunoscute de cod.
Pentru aceste considerente și având în vedere onorariilor de avocat, complexitatea cauzei și faptul că pricina a rămas în pronunțare la primul termen de judecată în apel, se apreciază că se impune reducerea onorariului de apărător din această fază procesuală de la 10.000 lei la 5.000 lei.
Urmează în concluzie, ca în temeiul art.296 Cod procedură civilă, să fie respins ca nefondat apelul și obligat apelantul la 5.000 lei cheltuieli de judecată în conformitate cu art.274 din același act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat reclamantul, domiciliat în Curtea de A, str.-, - 20,.B,.19, județul A, împotriva sentinței nr.1012/C pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș la data de 30 octombrie 2007, în dosarul nr-, intimați fiind, cu sediul în Pitești,-, județul A, cu sediul în Pitești,-, județul A și prin lichidator 2000 reprezentată prin lichidator judiciar, cu sediul în Cîmpulung,-, județul
Obligă pe apelant la 5.000 lei cheltuieli de judecată ca efect al reducerii onorariului.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./5.02.2008
GM/6 ex.
Jud.fond:
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță
