Spete pretentii comerciale. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 81
Ședința publică din data de 22 mai 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Teodor Nițu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta -
Export,cu sediul ales pentru comunicarea actelor procedurale la avocat, în B, str. -, nr. 7,. 12,. B,.1, jud. B, împotriva sentinței nr. 24 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta- Activ SRL, cu sediul în com. Poșta, jud. B.
Apelul este timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1922 lei, conform chitanței nr. -/24.04.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei ce au fost anulate și depuse la dosarul cauzei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta-reclamantă - Export, reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, în substituirea avocatului, potrivit împuternicirii nr. 12/23.04.2009 și intimata-pârâtă - Activ SRL, reprezentată de avocat C din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat C, pentru intimata-pârâtă, depune la dosar întâmpinare pe care a comunicat-o și apărătorului apelantei-reclamante.
Părțile având cuvântul prin apărătorii lor, menționează că nu au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea apelului.
Curtea, luând act că părțile nu au cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-reclamantă, solicită admiterea apelului, potrivit motivelor expuse pe larg în motivele scrise, schimbarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și obligarea pârâtei să-i plătească întregul debit. Cu cheltuieli de judecată.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Avocat C, având cuvântul perntru intimata-pârâtă, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 05.09.2007 sub nr- pe
rolul Tribunalului B, reclamanta - Export a solicitat în contradictoriu cu pârâta - Activ SRL pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 90.985,60 euro, reprezentând contravaloarea produselordin carne livrate și neachitate conform facturilor nr. 5411/24.09.2004, nr. 5470/11.10.2004, nr. 5483/15.10.2004 și nr. 5517/26.10.2004, precum sș obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit facturilor nr. 5411/24.09.2004, nr. 5470/11.10.2004, nr. 5483/15.10.2004 și nr. 5517/26.10.2004, a declarațiilor vamale și a -urilor, a livrat către pârâta - Activ SRL cantități de produse din carne, recepționate de pârâta, dar neachitate, deși au trecut aproximativ trei ani de la livrarea lor.
De asemenea, reclamanta a arătat că pentru aceste produse din carne au fost eliberate de către autoritățile din Germania certificate de sănătate, acestea însoțind marfa până la destinatar, respectiv până la sediul pârâtului, din comuna Poșta, județul
Reclamanta a precizat că au fost îndeplinite dispozițiile art. 720 ind.1 Cod procedură civilă, în sensul că pârâta a fost convocată la conciliere directă, însă aceasta, la adapostul îndeplinirii termenului de prescripție, a refuzat primirea scrisorii recomandate cu confirmare de primire.
In dovedirea cererii, au fost depuse la dosar tichetul/recomandare prin care
se probează îndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta - Activ SRL a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului B,aratând în conformitate cu art. 5 Cod procedură Civilă, că cererea de chemare în judecată se face la instanța domiciliului pârâtului, în cauza de față instanța domiciliului pârâtului fiind Tribunalul Buzău.
De asemenea, se arată că potrivit art.10 pct. 4 Cod procedură civilă, în afară de instanța domiciliului pârâtului mai sunt competente următoarele instanțe: în cererile privitoare la obligațiile comerciale- instanța locului unde obligația a luat naștere, sau aceea a locului plății.Potrivit și acestui text de lege, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Buzău.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că între cele două societăți comerciale s-au derulat relații comerciale din anul 2003, fără a exista un contract scris între ele, societatea pârâta comandând marfa
(carne și derivate ) prin telefon, discutând cu un reprezentant al societății reclamante, care știa limba româna, plata fiind făcută exclusiv prin bancă ( plăți externe ).
De asemenea, se precizează că la un moment dat reclamanta nu mai livra cantitățile de carne și derivate conform comenzilor primite de la pârâta, ci doar din comandă, iar în completare alte tipuri de produse și subproduse.Totodată, la recepțiile făcute la sediul pârâtei s-a constatat lipsa unor cantități de carne, raportat la cantitățile trecute în facturi. Astfel, pârâta a solicitat prezența unui delegat la recepție, iar la una din recepții, în prezența unui delegat al societății furnizoare, la cântărirea mărfii s-a
constatat că marfa livrată nu corespunde cu cea trecută în facturi.
de unde provine lipsa, delegatul societății furnizoare a solicitat cântarirea paleților pe care era așezată marfa în timpul transportului, constatându-se astfel că paleții aveau o greutate cuprinsă între 22 și 28 kg, deși în nota de cantare emisă de furnizor, paleții erau trecuti cu greutate de 12- 14 kg fiecare.Astfel, delegatul societății furnizoare adus la cunoștința patronilor săi acest lucru, care au precizat că vor remedia această situație.
Pârâta a mai susținut că cele 4 facturi indicate în acțiune ca fiind neplătite sunt ultimele livrări efectuate de societatea reclamantă și de aceasta dată primind alte sortimente de carne decăt cele comandate.Începand din luna martie 2005, avut controale de la Direcția Sanitar Veterinară B, care a constatat că diverse cantități de carne erau degradate fiind astfel confiscate, aspect pe care l-a adus la cunoștința reclamantei, solicitându-i acesteia să vină să ridice acele cantități de carne, întrucât nu dispune de spații frigorifice suficiente și corespunzatoare. Urmare acestei solicitări, reclamanta i-a comunicat pârâtei că o societate din B urmează să vină să ridice carnea. In luna aprilie 2005, reprezentanții unei societăți comerciale din B, au venit și au ridicat, în doua rânduri, circa 17.5 tone de carne, pentru care au fost eliberate facturi, urmând să fie ridicată și diferența din stoc. Deoarece nu a mai venit nimeni să ridice carnea din stoc, aceasta a fost confiscată de organele sanitar-veterinare, întocmindu-se acte în acest sens.
Pârâta consideră că nu are nicio culpa în derularea relațiilor comerciale dintre cele doua societăți, astfel ca nu are de plata nicio suma de bani către reclamantă.
Prin sentința civilă nr.702/C pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 11 martie 2008, s- admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov invocată de pârâta - Activ SRL și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Buzău, reținându-se că potrivit art. 7 alin.1 Cod procedură Civilă " cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal ".
La Tribunalul Buzăus -a format dosarul nr-, iar în cauză au fost administrate probe cu inscrisuri; cu martori; centralizator procese verbale de confiscare 2005; expertiză contabilă efectuată de expert contabil.
Prin sentința nr. 24 din 15 ianuarie 2009, Tribunalul Buzăua admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 35787,1 euro, reprezentând contravaloare marfă și la suma de 4868,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reținut că aceasta este întemeiata în parte; că între reclamanta - Export, cu sediul in Germania și pârâta - Activ SRL, s-au derulat afaceri comerciale începând cu trimestrul I al anului 2003, în baza unor înțelegeri verbale, având la bază încrederea ce și-o acordau parțile și se referea la livrarea unor cantități de produse din carne de către reclamantă catre pârâtă, și pe care aceasta din urmă trebuia să le valorifice pe piețele din România.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, litigiul dintre părți a luat naștere ca urmare faptului că pârâta - Activ SRL nu a onorat la
plată 4 facturi emise în anul 2004 de către reclamantă, cu toate că marfa a fost recepționată de către pârâta.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, întreaga marfă livrată de către reclamantă a fost receptionată de către pârâtă, însă doar o parte din aceasta a fost valorificată de pârâtă prin comercializare, diferența ieșind din gestiune în baza unui proces-verbal de confiscare și de distrugere întocmit de Direcția Sanitar Veterinară O parte din marfă a fost returnată reclamantei prin intermediul unei societăți din B, care în luna aprilie 2005, în doua rânduri, a venit și a ridicat 17,5 tone carne.
In ceea ce privește cantitatea de 40.486 kg carne în diferite sortimente, în valoare totală de 55.198, 5 euro ( conform centralizator/ proces verbal de confiscare 2005, fila 23 dosar ), instanța fondului a considerat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, întrucât culpa pentru situația creată îi revenea reclamantei.
Instanța fondului a mai reținut că relațiile comerciale dintre părți s-au derulat fără a avea la bază un contract, o comandă sau orice altfel de înscris din care să rezulte obligațiile reciproce ale părților, ceea ce face imposibil de dovedit care parte nu și-a respectat obligațiile ce îi reveneau și cui îi revenea culpa pentru situația creată, iar potrivit art. 983 cod civil " când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă ".
S-a mai considerat că prin livrarea unor mari cantități de carne către pârâtă, fără o comanăa scrisă, în alte sortimente și cantități decât se obișnuia, marfa ce a fost confiscată de către Directia Sanitar Veterinară B și incinerată ca urmare a depășirii termenului de garanție și a degradării, în condițiile în care se cunoștea că pârâta nu are posibilități de depozitare a acesteia, reclamanta și-a asumat un risc.Acest lucru rezultă din declarațiile martorilor audiati în cauză, precum și din faptul că reclamanta, încercând să remedieze situația în luna aprilie 2005, preluat de la pârâtă o anumită cantitate de marfă prin intermediul unei societăți din B, promițând ca va lua o cantitate mai mare, ceea ce nu s-a întâmplat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că în mod greșit acțiunea a fost admisă numai în parte și nu în totalitate, cum a solicitat.
Deși în considerente instanța a reținut că marfa a fost livrată și recepționată cantitativ de către pârâtă, nu a concluzionat că acesteia îi revine obligația de a achita în totalitate contravaloarea mărfii.
Potrivit art. 1362 Cod civi, prețul trebuie plătit în momentul predării lucrului. Din probele administrate în cauză, rezultă că marfa nu a fost refuzată nici cantitativ și nici calitativ de către pârâtă, astfel încât, din punct de vedere al dreptului comercial, aceasta este obligată să achite prețul ei în întregime.
În măsura în care marfa nu ar fi fost comandată de către pârâtă, aceasta ar fi trebuit să refuze să o recepționeze, iar riscurile aferente nu s-ar fi transferat asupra sa.
Cert este, arată apelanta, că s-au livrat mărfuri conform comenzilor telefonice ale pârâtei, iar aceasta nu a refuzat recepționarea niciunei cantități de marfă; toate mărfurile au fost livrate în condiții de cantitate și calitate înscrise în documente oficiale de transport, vamale și cu toate avizele sanitar veterinare care atestă că marfa
corespunde condițiilor de cantitate și calitate cerute de piață pentru a fi comercializate.
Faptul că pârâta a depozitat marfa în mod necorespunzător, nu o poate exonera de răspundere, deoarece marfa era în proprietatea sa.
telefonice, urmate de livrarea și receptionarea fără obiecțiunii a mărfii, sunt confirmate de probele dosarului și nu sunt contestate de către părți.
Apelanta mai arată că, deși s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtei, iar aceasta nu a răspuns în scris, așa cum obligă art. 222 și 225 cod de procedură civilă, instanța nu dat nicio relevanță acestei probe.
Apelanta mai arată că, concluziile instanței sunt greșite raportat la momentul confiscării mărfii de către autoritățile sanitar-veterinare.Marfa a fost livrată în condiții de securitate alimentară, pe baza comenzilor telefonice, iar la momentul descărcării și recepționării ei nu s-a formulat nicio obiecție.
În final, apelanta arată că modul de interpretare a contractului trebuie să țină cont de faptul că relația juridică s-a desfășurat între doi comercianți profesioniști și de specialitate, iar cumpărătoarea nu este un simplu particular civil, ci un comerciant de specialitate.
Analizând motivele de apel, în raport cu sentința pronunțată, precum și legislația incidentă în cauză, cât și probele administrate se constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele aspecte:
Prima instanță a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, sublinind faptul că nu existat un contract comercial d vânzare-cumpărare cu clauze clare perfectat între părți, inclusiv cu clauza penală privind penalitățile de întârziere.
În atare context, prima instanță a admis în parte acțiunea numai pentru prețul mărfurilor livrate și evidențiate în facturi financiar contabile și care s- dovedit că a fost recepționată de către pârâta intimată.
Datorită faptului că relațiile comerciale dintre părți s-au derulat fără a avea la bază un contract, o comandă sau un înscris din care să rezulte obligațiile părților, instanța de fond stabilit în mod corect și temeinic faptul că sunt incidente dispozițiile art. 983 Cod civil, respectiv când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă.
De asemenea, nu s-a probat faptul că marfa livrată și acceptată de către
pârâtă, produse din carne, ar fi fost depozitată în mod necorespunzător de către pârâtă.
Sentința atacată fiind legală și temeinică, urmează a se constata netemeinicia
apelului care va fi respins în baza art. 296 Cod proc. civilă.
Se va lua act de faptul că pârâta intimată nu a solicitat cheltuieli de
judecată, cu toate că apelanta a căzut în pretenții.
Văzând că apelul a fost legal timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta- Export,cu
sediul ales pentru comunicarea actelor procedurale la avocat, în B, str. -, nr. 7,. 12,. B,.1, jud. B, împotriva sentinței nr. 24 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta- Activ SRL, cu sediul în com. Poșta, jud. B, ca nefondat.
Ia act că intimata-pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
red. TN
dact MC
4 ex/05.06.2009
f- Trib.
E
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Teodor Nițu
