Spete pretentii comerciale. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 84
Ședința publică din data de 22 mai 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Teodor Nițu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta- SA,cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în G, str. -, nr. 3, -. 1, jud. G, reprezentată prin Cabinet individual de avocatură, împotriva sentinței nr. 25 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- SRL, cu sediul în B, Bd. -,. 11,.6,.26, jud. B și pârâta- SA-Sucursala, cu sediul în B,-, jud.
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2,214.00 lei, conform ordinului de plată nr. 6/11.05.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, lipsind apelanta-pârâtă - SA și intimata-pârâtă - SA-Sucursala B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că apelanta-pârâtă a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, taxa de timbru menționată mai sus. Totodată, s-a arătat că apelanta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod.proc. civ.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, mentionează că nuj are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea apelului.
Curtea, luând act că apelanta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar intimata-reclamantă nu are cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală.
Cu privire la excepția nulității sentinței pentru nemenționarea căii de atac și termenul în care acesta poate fi exercitat, solicită respingerea ca neîntemeiată, deoarece nu sunt îndeplinite disp. art. 105 alin. 2 proc. civ.. Calea de atac este dată de lege și nu de instanța de judecată, așa încât nemenționarea acesteia și a termenului în care
poate fi exercitată nu a privat-o pe apelantă de dreptul exercita calea de atac a apelului.
Și motivele de apel sunt nefondate, sentința fiind legală și temeinică.În mod corect instanța fondului reținut că accidentul a fost provocat de conducătorul auto, avarierea având loc în condițiile declarate de acesta, aspect ce rezultă din constatările agentului de poliție, declarația conducătorului auto, procesul-verbal întocmit de detașamentul de pompieri și rezoluția de neîndepere a urmăririi penale.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr - reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele - SA B și - SA -Sucursala B, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 33241 euro reprezentând contravaloarea autovehiculului marca precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 21.05.2008 autoturismul proprietatea societății a fost implicat într-un accident în urma căruia a rezultat rănirea ușoară a conducătorului auto care a fost transportat la spital în vederea acordării de îngrijiri medicale. Conform procesului-verbal întocmit de Serviciul Poliției Rutiere accidentul a fost provocat din culpa conducătorului auto. După plecarea conducătorului auto la spital autoturismul a luat foc, fiind avariat în totalitate.
Reclamanta a mai arătat că s-a adresat societății de asigurări pentru efectuarea plății, formând astfel dosarul de daune nr. /BZ/0304/08 însă dosarul a fost repsins de la plată motivat de faptul că urmare unei expertize tehnice extrajudiciare evenimentul declarat a avut o dinamică diferită față de cea declarată de părți.
A mai susținut că, concluzia societății de asigurări este lipsită de orice fundament logic având în vedere că din constatările agentului de poliție, din declarația conducătorului auto, din procesul verbal al detașamentului de pompieri cât și din Rezoluția Parchetului de neîncepere a urmăririi penale rezultă indubitabil că avarierea a avut loc la locul și în condițiile declarate de conducătorul auto.
Astfel, după producerea accidentului, organele de cercetare penală împreună cu tehnicianul criminalist au verificat și constatat împrejurările în care s-a produs accidentul precum și avariile, aceștia constatând că după plecarea ambulanței cu victima către Spitalul Județean autoturismul a luat foc. Mai mult decât atât, în procesul verbal de intervenție, întocmit de detașamentul de pompieri, s-a reținut ca sursă de aprindere un scurtcircuit electric și nu faptul că incendiul ar fi fost produs cu ajutorul unui agent combustibil și a unei flăcări deschise așa cum s-a concluzionat prin expertiza extrajudiciară, expertiză ce nu îi este opozabilă.
În dovedirea celor susținte a depus la dosarul cauzei polița de asigurare; procesul verbal întocmit de organele de cercetare penală; procesul verbal întocmit de detașamentul de pompieri; condițiile generale de asigurare; rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și scrisoare medicală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta - SA a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată,arătând că la data de 22.04.2008 a încheiat cu societatea reclamantă contractul de asiguarre - având ca obiect asigurare pentru riscul de avarii și furt a autoturismului. La data de 21.05.2008 a fost avizată în legătură cu producerea în acea zi a unui eveniment rutier soldat cu avarierea autoturismului asigurat.
Potrivit actelor întocmite de organele abilitate și conform declarației conducătorului auto în dimineața zilei de 21.05.2008 numitul a condus autovehiculul pe și într-o curbă a pierdut controlul volanului, părăsind carosabilul și a intrat într-un copac, conducătorul auto a fost transportat la spital iar după plecarea acestuia autovehiculul a luat foc. Detașamentul de pompieri a intervenit la momentul în care autovehiculul ardea în proporție de 100% așa cum rezultă din procesul verbal de intervenție.
Având în vedere circumstanțele producerii daunei societatea pârâta a considerat necesară solicitarea opiniei unui specialist, pentru a aprecia asupra existenței dreptului la despăgubire, ajungându-se la concluzia că " evenimentul declarat a avut o dinamică diferită de cea declarată de părți". În ce privește coliziunea cu arborele, s-a produs la o viteză de deplasare redusă de maxim 35km/h ( fapt rezultat din modul în care a fost deformată mașina în urma impactului) iar în ceea ce privește incendiul, acesta s-a produs cu ajutorul unui agent combustibil și al unei flăcări deschise.
Față de concluziile temeinic argumentate ale raportului de expertiză și potrivit art. 8.18 din condițiile de asigurare, parte integrantă a contractului de asigurare, pârâta a refuzat plata despăgubirii.
De asemenea, a arătat pârâta că asiguratul a depus un set de înscrisuri din care reieșea că a achiziționat autovehicului prin factura - din 11.03.2008 contra sumei de 15.000 euro, autovehiculul fiind la cea dată avariat și că la dosar nu s-a depus nici o dovadă privind repararea autovehicului anterior intrării în asigurare.
Analizând acțiunea de față prin prisma înscrisurilor depuse la dosar și a dispozițiilor legale invocate Tribunalul Buzăua constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată, iar prin sentința nr. 25 din 15 ianuarie 2009, a admis-o, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 33.241 euro, reprezentând contravaloarea autoturismului marca asigurată prin polița de asigurare nr.- din 23.04.2008 și la 5928,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut că în data de 22.04.2008 - SRL a încheiat cu - SA, prin reprezentantul acesteia, contractul de asigurare nr.- având ca obiect asigurarea pentru riscul de avarii și furt a autovehicului cu nr. provizoriu de circulatie BZ --.
În data de 21.05.2008 autoturismul societății reclamante a fost implicat
într-un accident de circulație ca urmare a faptului că șoferul acestuia a pierdurt controlul
volanului și s-a lovit de un pom pe marginea drumului, în urma impactului rezultând rănirea ușoară a conducătorului auto care a fost transportat la spital în vederea acordării de îngrijiri medicale iar după plecarea acestuia autoturismul a luat foc.
Instanța fondului a considerat că cererea reclamantei este întemeiată având în vedere faptul că accidentul a fost provocat din culpa conducătorului auto, conform procesului-verbal întocmit de Serviciul Poliției Rutiere. S-.a avut în vedere faptul că din constatătile agentului de poliție, din declarația conducătorului auto, din procesul verbal al detașamentului de pompieri cît și din rezoluția Parchetului de neînceperea urmăririi penale rezultă că avarierea a avut loc în condițiile declarate de conducătorul auto. Astfel, după producerea accidentului organele de cercetare penală împreună cu tehnicianul criminalist au verificat și constatat împrejurările în care s-a produs accidentul, precum și avariile ce au constat în arderea în totalitate a autoturismului.
Din procesul-verbal de intervenție întocmit de către detașamentul de pompieri rezultă că autoturismul fost implicat într-un accident rutier părăsind partea carosabilă intrând în coliziune cu un stîlp și un de pe marginea drumului iar drept cauză a incediului a fost reținut un scurtcircuit electric a unui cablu electric.
Instanța a considerat neîntemeiate susținerile pârâtei, aceasta neputând invoca în apărare propria culpă, în sensul că autoturismul a fost achiziționat contra sumei de 15.000 euro fiind avariat la data respectivă și că reclamanta nu a făcut dovada reparării autovehiculului anterior intrării în asigurare deoarece prin raportul de inspecție depus la dosar rezultă că acesta se afla într-o stare foarte bună iar pe de altă parte la încheierea contractului de asigurare societatea avea obligația să solicite reclamantei actele de proprietate ale acesteia respectiv actele de proveniență ale bunului asigurat precum și obligația de a constata starea tehnică a mașinii prin fotografierea autoturismului.
De asemenea, instanța fondului nu a reținut nici concluzia raportului de expertiză extrajudiciară, întocmit la cererea pârâtei, deoarece aceste concluzii nu sunt opozabile reclamantei în condițiile în care acel raport nu a fost întocmit potrivit dispozițiilor codului d e procedură civilă
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel pârâta - Asigurari SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a acesteia si pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea apelului, pârâta invocă ca prim motiv nulitatea sentinței apelate, în temeiul art. 105 alin. 2 coroborat cu art. 261 alin. 1 pct. 7 Cod proc.Civ, în sensul că dispozitivul hotărârii nu cuprinde mențiuni obligatorii, și anume că în dispozitivul acesteia nu este menționata calea de atac și termenul în care aceasta se poate exercita.
Critica apelantei vizează și fondul cauzei, în sensul că Tribunalul Buzău greșit a admis acțiunea atâta timp cât din expertiza de specialitate dispusă în cauză a rezultat că incediul autoturismului s-a produs cu ajutorul unui agent combustibil și al unei flacări de aprindere, ceea ce, în conformitate cu art 8.18.din condițiile de
asigurare, exclude plata despăgubirilor.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma
criticilor formulate de apelantă, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că apelul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la nulitatea hotărârii apelate este nefondată, în cauză
nefiind incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 Pr.Civ. chiar dacă din hotarâre lipsesc mențiunile arătate de art. 261 alin. 1pct. 7 Pr.Civ.
Art.105 alin. 2 Pr.Civ prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune pâna la dovada contrarie.
În cauză însă, nu se poate reține existența vreunei vătămari suferită de către apelantă, atâta timp cât a declarat calea de atac în termen procedural, precum și pentru faptul că în cauză operează principiul legalității căilor de atac, în sensul că împrejurarea că în sentință s-a omis a se menționa calea de atac și termenul de exercitare, aceasta este supusă căilor de atac și termenelor prevăzute de lege.
Nici critica referitoare la modul de soluționare a fondului cauzei nu este întemeiată.
Reclamanta intimată a încheiat cu pârâta un contract de asigurare facultativă cu privire la autovehiculul propietatea sa pentru suma de 41.552 Euro,
prevăzându-se acordarea de despăgubiri în caz de avarie și avarie și furt intern.
Potrivit art 8.18 din condițiile generale de asigurare, parte integrantă a contractului de asigurare, asiguratul decade din dreptul de despăgubiri dacă modifică sau alterează cu intenție cauzele producerii evenimentului asigurat sau facilitează agravarea pagubei.
În cauza însă, refuzul de plată al despăgubirilor practicat de apelanta-pârâtă este neîntemeiat atâta timp cât din actele depuse la dosar nu rezultă antrenarea clauzei prezută în contract la art 8.18.
Din procesul verbal de intervenție nr. 43/21.05.2008 incheiat de Inspectoratul pentru situații de urgență al județului B -Departamentul de pompieri, procesul- verbal înregistrat la I sub nr- 4730/29.05.2008 și scrisoarea medicală, privindu-l pe conducătorul auto, rezultă că autoturismul antrenat în coliziune și care face obiectul poliței de asigurare ce constituie obiectul cauzei a ars în proporție de 100%, într-un accident urmat de incendiu, sursa probabilă de aprindere fiind un scurtcircuit electric.
Se mai reține de asemenea, că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău din data de 25.06.2008 s-a propus neînceperea urmăririi penale față de conducatorul auto atât sub aspectul săvârsirii infracțiunii de vătamare corporală din culpă cât și cea prevăzută de art. 219 alin. 1 P privitoare la distrugerea din culpă.
În această situație, refuzul pârâtei de executare a obligațiilor contractuale privind
acordarea de despagubiri este nefondat, sentința instanței de fond fiind una temeinica și
legală.
Susținerile apelantei prin care invocă incidența art 8. 18 din contractul de
asigurare, care exclude plata despăgubirilor bazate numai pe o expertiză extrajudiciară care nu-i poate fi opozabilă reclamantei sunt neîntemeiate.
Atâta timp cât pârâta nu a dovedit faptul că incendiul s-a produs cu ajutorul
unui agent combustibil și al unei flacari aprinse, în care să fie implicată societatea reclamantă în calitate de asigurat, asiguratorul legal a fost obligat de către instanța de fond la plata despăgubirilor, așa cum s-a obligat prin contractul încheiat.
În cauză urmează a se face și aplicarea art. 274 Cod proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta- SA,cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în G, str. -, nr. 3, -. 1, jud. G, reprezentată prin Cabinet individual de avocatură, împotriva sentinței nr. 25 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- SRL, cu sediul în B, Bd. -,. 11,.6,.26, jud. B și pârâta- SA-Sucursala, cu sediul în B,-, jud. B, ca nefondat.
Obligă apelanta - SA să plătească intimatei-reclamante - SRL suma de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
red. AU
dact. MC/AU
5 ex/04.06.2009
- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Teodor Nițu
