Spete pretentii comerciale. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.84/A-
Ședința publică din 09 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
- - - președinte secție
- -- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - SRL, cu sediul ales în B,--8, House, de Vest,.8, sector 1 împotriva sentinței nr.341 din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta - SRL, cu sediul în Rm.V, str.-.- nr.15,.99,.D,.8, județulV.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2161 lei potrivit ordinului de plată nr.28/06.07.2009 (fila 16) și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 02 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la 21 decembrie 2007, creditoarea - SRL a solicitat emiterea ordonanței de somație de plată față de debitoarea - SRL pentru suma de 72.317,6 lei, compusă din 56208,28 lei rest contravaloare marfă și 16.109,3 lei dobânzi legale calculate pentru perioada 24 decembrie 2008 - 11 decembrie 2007.
În motivare s-a arătat că reclamanta-creditoare este beneficiara unei creanțe certe, lichide și exigibile ce decurge dintr-un raport contractual între părți, în derularea căruia creditoarea a livrat marfă debitoarei, marfă ce a fost acceptată prin semnarea și ștampilarea facturii urmând ca plata să se efectueze parțial prin girarea a două file CEC, care la data introducerii nu au putut fi onorate datorită lipsei de disponibil bănesc.
La 11 februarie 2008 creditoarea și-a precizat cererea în sensul că suma pentru care se solicită emiterea somației de plată este de 119.500,8 lei, la care se adaugă dobânda legală de 34.272,8 lei.
Prin solicitarea de la fila 29, aceeași creditoare și-a modificat cererea în sensul că suma totală solicitată de 153.773,6 lei are la bază raportul contractual dintre părți, solicitându-se nu emiterea unei somații de plată, așa cum s-a arătat inițial, ci aplicarea cerințelor răspunderii civile contractuale, așa cum sunt ele enunțate în art.969 și 970 Cod civil, reținându-se că reclamanta a livrat marfă, pe care pârâta a primit-o, dar pe care însă nu a achitat-o, iar faptul girării unor CEC-uri nu este de natură să o exonereze pe cumpărătoare de achitarea prețului datorat, câtă vreme nu s-a reușit încasarea acestuia.
Prin sentința comercială nr.3685/2008, Secția a VI-a comercială a Tribunalului București și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea, reținând că din punct de vedere teritorial acestei instanțe îi revine sarcina soluționării pricinii.
Prin sentința nr.341/2009, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea reținând că este învestit cu o acțiune cauzală, așa cum este ea reglementată de disp.art.56 alin.1 din Legea nr.59/1934, acțiune ce nu poate fi însă exercitată decât cu îndeplinirea unor condiții printre care și conservarea acțiunilor de regres, cerință care nu a fost îndeplinită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o în esență pentru următoarele motive:
- în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.56 din Legea nr.59/1934, deși reclamanta a precizat că nu se prevalează de calitatea sa de posesor al cambiei și nu urmărește valorificarea drepturilor cambiale. Temeiul pretențiilor formulate de reclamantă este acțiunea în răspundere contractuală și vânzătoarea în beneficiul căreia au fost girate cele două CEC-uri, numai ca o garanție a achitării prețului, are dreptul să aleagă modalitatea de valorificare a pretențiilor sale. În acest mod, așa cum rezultă și din definiția CEC-ului, legiuitorul a dorit să faciliteze operațiunile între comercianți și nu să îngreuneze situația creditorului.
- în mod greșit se reține de către instanță că nu sunt îndeplinite cerințele art.56 din Legea nr.59/1934, ignorându-se dispozițiile art.43 din acest act normativ potrivit cărora posesorul poate exercita dreptul de regres împotriva giranților și trăgătorului, chiar dacă CEC-ul nu a fost prezentat în timp util sau nu s-a făcut protestul în condițiile legii;
- pârâta are calitatea de girant, garanți nu există, iar pentru CEC-ul seria - 314 - s-a prezentat refuzul de plată al băncii pentru lipsă de disponibil, așa cum se impune de art.43 alin.1 pct.2 din lege. În condițiile art.19 girantul răspunde pentru plată, iar faptul că una din filele CEC a fost retrasă nu justifică concluzia instanței în condițiile în care nu s-a achitat suma datorată;
- temeiul pretențiilor este reprezentat de art.969 și art. 970 Cod civil, sunt îndeplinite cerințele răspunderii contractuale întrucât reclamanta a livrat marfă, iar prețul acesteia nu i-a fost plătit de către cumpărătoare, iar de la data scadenței este îndreptățită și la obținerea dobânzilor legale.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Este de necontestat, așa cum de altfel s-a precizat și cu ocazia judecății în fond de către reclamantă (fila 39), că temeiul pretențiilor formulate de aceasta este reprezentat de răspunderea contractuală, derivată din existența între părți a unor raporturi de această natură decurgând dintr-o convenție de vânzare-cumpărare comercială căreia îi sunt aplicabile dispozițiile speciale reglementate în materia vânzării atât în Codul comercial cât și în Codul civil.
Pe parcursul întregii proceduri judiciare, ca de altfel și în redactarea apelului, reclamanta pleacă de la o premisă falsă, care a fost sancționată în mod corespunzător de către instanța de fond. Astfel, aceasta susține că acțiunea cauzală este altceva decât acțiunea derivată din raporturile fundamentale dintre părți.
O astfel de susținere este total nefondată pentru că acțiunea cauzală nu este nimic altceva decât acțiunea ce derivă din raportul fundamental, inclusiv cel de natură contractuală.
Acțiunea cauzală este însă diferită de acțiunea cambială, aspect reținut și de către tribunal, care a judecat pricina, reținând că nu află în fața unei acțiuni cambiale, ci a unei acțiuni ce derivă din raportul fundamental, adică o acțiune cauzală.
În aceste condiții, trimiterile care se fac în apel la acțiunea cambială se situează în afara cadrului juridic cu care au fost învestite instanțele și care nu a constituit obiect de verificare.
Este adevărat că, potrivit art.43 din Legea nr.59/1934 la care trimite apelanta, posesorul CEC-ului (reclamanta) poate exercita dreptul de regres împotriva giranților, trăgătorului și celorlalți obligați, dacă CEC-ul prezentat în termen util nu este plătit și dacă refuzul s-a constatat în una din cele trei forme prevăzute de textul de lege. În alin.2 textul prevede că posesorul păstrează drepturile contra trăgătorului chiar dacă CEC-ul nu a fost prezentat în timp util și nu s-a făcut protestul sau o constatare echivalentă a acestuia.
De subliniat că pârâta-intimată nu este trăgător, așa încât se pot discuta numai prevederile alin.1 din text potrivit cărora, împotriva girantului se poate exercita dreptul de regres numai dacă se îndeplinesc anumite cerințe.
Textul de lege care este deplin aplicabil în cauză este art.56 din Legea nr.59/1934, potrivit căruia "Dacă din raportul care a dat naștere emisiunii sau transmisiunii CEC-ului derivă o acțiune cauzală, aceasta rămâne în ființă cu toată emiterea sau transmiterea CEC-ului, afară de cazul când se dovedește novațiunea. CEC-ului nu poate exercita acțiunea cauzală decât oferind debitorului restituirea CEC-ului, depunându-l la grefa instanței competente și justificând în același timp îndeplinirea formalităților necesare pentru conservarea față de debitor a acțiunilor de regres ce-i pot aparține.".
Așadar, pentru asigurarea condițiilor exercitării acțiunilor de regres legea cere ca posesorul CEC-ului, care exercită acțiunea cauzală, să facă dovada îndeplinirii formalităților necesare pentru conservarea acțiunilor de regres. Cu alte cuvinte, CEC-ul ce se restituie debitorului din acțiunea cauzală (cea care are la bază raportul fundamental) trebuie să fie neprejudiciată deoarece, altfel debitorul care a plătit va fi lipsit de dreptul de a executa acțiunile de regres care-i aparțin.
În concluzie, pentru ca reclamanta, titulara unei acțiuni derivată din raportul fundamental, adică a unei acțiuni cauzale, să o poată exercita cu succes trebuie să îndeplinească două cerințe majore: să restituire sau să depună CEC-urile și să justifice îndeplinirea formalităților necesare pentru conservarea acțiunilor de regres.
Conservarea acestor acțiuni se face în condițiile art.43, adică prin protest, prin declarația trasului dată și scrisă pe CEC și, în sfârșit, printr-o declarație "datată a unui oficiu de compensațiune, constatatoare că CEC-ul i-a fost remis în termen util și nu a fost plătit".
Așa cum corect a reținut tribunalul reclamanta nu a fost în măsură să justifice conservarea acțiunii de regres pentru că CEC-ul seria - 314 - a fost retras de la plată (fila 5 și 23), iar CEC-ul seria - 314 - a fost refuzat la plată la 12 aprilie 2006, în condițiile în care le a fost emis la 5 ianuarie 2005 (fila 4).
În această ordine de idei se apreciază că este fără relevanță motivul pentru care CEC-ul s-a retras de la plată și faptul că s-a făcut plângere penală de către apelantă împotriva propriei angajate, care a luat o astfel de măsură.
În ceea ce privește cel de-al doilea CEC este real că el a fost prezentat la plată, însă art.43 alin.1 cere ca aceasta să se facă în termen util, termenul util fiind cel la care se referă art.30 din aceeași lege, respectiv în 15 zile ce încep să curgă "din ziua arătată în CEC ca dată a emiterii". Or, CEC-ul s-a emis la 5 ianuarie 2005, iar refuzul de plată s-a dresat la 12 aprilie 2006, deci mult în afara termenului util la care se referă legea.
Pentru aceste rațiuni se impune concluzia că reclamanta-apelantă, deși avea acces la o acțiune cauzală, cea cu care, de altfel, a învestit instanța, nu a dovedit îndeplinirea formalităților necesare pentru conservarea față de debitor a acțiunilor de regres ce-i puteau aparține.
În absența îndeplinirii cerințelor de admisibilitate a acțiunii cauzale se apreciază că, în mod corect, tribunalul a hotărât respingerea acțiunii, atât sub aspectul cererii principale, cât și al dobânzilor pretinse în condițiile OG nr.9/2000.
Sub aspectul celor două excepții asupra cărora instanța a cerut să se pună concluzii, ele nu au fost analizat potrivit art.137 din Codul d e procedură civilă, întrucât s-a apreciat că sunt neincidente în cauză. Această apreciere este susținută, pe de o parte, de faptul că cererea de emitere a unei somații de plată poate avea valoarea unei procedurii prealabile impuse de art.7201Cod pr.civilă, iar între părți a existat, anterior prezentului litigiu, o astfel de judecată, iar pe de altă parte de faptul că, deși acțiunea cauzală a fost formulată după împlinirea termenului de prescripție, cererea inițială, ce a fost transformată în condițiile art.132 din același act normativ, a fost introdusă în interiorul acestui termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul ales în B,--8, House, de Vest,.8, sector 1, împotriva sentinței nr.341 din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta - SRL, cu sediul în Rm.V, str.-.- nr.15,.99,.D,.8, județulV.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
17.09.2009
Red.GC
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Fabiola
