Spete pretentii comerciale. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.86
Ședința Publică de la 18.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, soluționarea cererii de apel, formulată de apelanta CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI, împotriva sentinței comerciale nr.572 din 15.02.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele și .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta, prin consilier juridic dna., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apelanta depune la dosar precizare pe aspectul folosirii spațiului de către chiriași, după rezilierea contractului, conform dispozițiilor date prin încheierea de ședință de la termenul anterior; arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în apel.
Apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea, în tot, a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată; depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr.5457 din 31.2005, reclamanta ADMINISTRAȚIA FONDULUI a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 105.802,42 lei reprezentând c/val. chirie restantă și majorări de întârziere pentru perioada 1.2000 - 30.IX.2004, precum și c/valoarea lipsei de folosință pentru perioada 1.2004 - 24.2005, TVA și dobânda aferentă.
Prin sentința comercială nr.572/15.02.2005 Tribunalul București Secția Comercială a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale, deși conform art.1169 Cod civil, sarcina probei îi incumbă acesteia, iar chiria prevăzută în contractul de închiriere nu putea fi percepută decât până în momentul rezilierii acestuia - 8.XII.2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, cu respectarea termenului prev. de art.284 alin.1 Cod pr.civilă.
Prin decizia comercială nr.533 din 3.XI.2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V- Comercială a respins apelul ca nefondat, reținând că rămânerea definitivă a hotărârii o face susceptibilă de a fi executată cu forța coercitivă a statului, dar efectele ei se produc de la data pronunțării acesteia.
Împotriva deciziei comerciale nr.533 din 3.XI.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială, a declarat recurs reclamanta, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia comercială nr.1408 din 19 aprilie 2007 a admis recursul, a casat decizia recurată și trimis cauza spre rejudecare la Curtea de APEL BUCUREȘTI.
În considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție se precizează că era imperios necesar să se verifice dacă pârâții au continuat să utilizeze spațiul închiriat și după rezilierea contractului, pentru că în caz afirmativ ei pot fi obligați la plata chiriei și respectiv a despăgubirilor pentru repararea prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosință a spațiului.
S-a mai precizat în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție că sentința nr.23730/8.XII.2000 Judecătoria Sectorului 1 B prin care s-a dispus rezilierea contractului a rămas definitivă și a devenit executorie prin decizia nr.469/17 septembrie 2004 a tribunalului București - Secția III-a Civilă, și că ambele hotărâri fiind pronunțate de instanțe civile este exclusă incidența prev. art.7208Cod pr.civilă.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, în fond după casare, cauza a fost înregistrată ca apel și a primit nr-.
Rejudecând apelul se reține că apelanta reclamantă, prin criticile formulate a susținut în esență următoarele:
-sentința civilă nr.23730/8.12.2000 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 Bar ămas definitivă la 17 septembrie 2004 când s-a pronunțat de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă decizia nr.469.
-după 17 septembrie 2004 a calculat c/valoarea lipsei de folosință a spațiului cu altă destinație situat în-, sector 1 B, în același cuantum și în aceleași condiții în care s-a calculat chiria lunară, astfel că în mod greșit i s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În apel, Curtea conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție i-a pus în vedere apelantei reclamante să precizeze în scris dacă după rezilierea contractului spațiul a mai fost folosit de chiriași.
Prin adresa depusă la 18.02.2008 la dosar de către apelantă, se arată că nu deține în evidență dovezi sau înscrisuri care să ateste faptul că în perioada 1.2002 - 24.2005 intimații pârâți utilizau efectiv spațiul din B,-, sector 1 cu altă destinație decât aceea de locuință.
Analizând actele de la dosar, instanța constată și reține următoarele:
Față de petitul acțiunii și data rămânerii definitive a sentinței civile prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.43/30.04.1998 ai cărui titulari sunt cei doi pârâți - 17 septembrie 2004 - apelanta putea solicita plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere aferente perioadei 1.2002 - 31 sept.2004, deoarece în toată această perioadă contractuală a mai produs efecte juridice, generând obligația ambilor pârâți de plată a chiriei lunare până la luna sept.2004 inclusiv.
Suma solicitată începând cu luna octombrie 2004, deci ulterior rămânerii definitive sentinței civile nr.23730/8.XII.2000, cu titlu de c/val. lipsă de folosință a spațiului cu altă destinație nu se poate reține, întrucât potrivit adresei depusă de apelantă la termenul din 18 februarie 2008, aceasta nu deține dovezi sau înscrisuri care să ateste faptul că în perioada 1.2002 - 24.2005 intimații utilizau efectiv spațiul din B,- sector 1, cu altă destinație decât aceea de locuință.
În consecință, având în vedere sumele solicitate de apelantă, verificate de instanță și necontestate de intimații în baza art.296 Cod pr.civilă, se va admite apelul, se va schimba în tot sentința apelată și pe fond se va admite în parte acțiunea reclamantei și se va obliga pârâta la plata sumei de 92.467,81 lei reprezentând:
-20456,86 lei chirie restantă, aferentă perioadei 1.2002 - 30 septembrie 2004,
-3886,81 lei TVA restant aferent perioadei 1.2002 - 30 septembrie 2004;
-61152,73 lei majorări de întârziere chirie aferente perioadei 1.2002 - 30 septembrie 2004;
-6971,41 lei majorări de întârziere TVA aferentă perioadei 1.2002 - 30 septembrie 2004.
Potrivit art.17 din Legea nr.146/1997 apelanta este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI B, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.572 din 15.02.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în B,-, Bloc 70 B,.1,.2,.8, sector 5 și cu domiciliul în B,-, bloc 5,.2,.1, ap64, sector 2.
Schimbă în tot sentința atacată și pe fond admite în parte acțiunea reclamantei și obligă pârâții și la plata sumei de 92.467,81 lei reprezentând chirie restantă, TVA restant, majorări de întârziere chirie, majorări de întârziere TVA.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.- 26.02.2008
Tehnored. - 28.02.2008
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte -
Președinte:Georgeta ȚilimpeaJudecători:Georgeta Țilimpea, Cristina Scheaua
