Spete pretentii comerciale. Decizia 899/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 899
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de împotriva sentinței nr. 2561/COM din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu de pentru domnul avocat apărătorul recurentului și avocat apărătorul intimaților și SC " Europa "SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 3-lea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat depune la dosar delegația de a avocat apărătorul recurentului și concluzii scrise în susținerea recursului solicitând admiterea recursului, casarea sentinței nr. 2561/COM din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași cu trimitere în vederea rejudecării cauzei motivând că la instanța de fond cauza a rămas în pronunțare referitor la prescripția dreptului la acțiune, dar nu a dat cuvântul la fondul cauzei. Solicită a se avea în vedere concluziile scrise depuse la acest termen.
Avocat solicită respingerea recursului conform întâmpinării depusă la dosar, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința comercială nr. 2561 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, motivând că așa cum a reținut și instanța de fond, recurentul a introdus acțiunea în vederea anulării contractului de vânzare-cumpărare încă din anul 2003, astfel încât reiese fără putere de tăgadă faptul că la momentul introducerii acțiunii recurentul cunoștea întinderea pagubei și persoana care a creat această pagubă. Din actele depuse la dosar se poate observa că, prin copia rezoluției procurorului din 2002, recurentul a cunoscut întinderea pagubei și persoana care a creat prejudiciul.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată;
Prin sentința comercială nr. 2561/COM/31.10.2008 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți prin întâmpinare ca neîntemeiată.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți prin întâmpinare.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, domiciliat în mun. I,- în contradictoriu cu pârâții SC EUROPA SRL, cu sediul în mun. I, șos. - nr.5 și, domiciliat în mun. I,-, -. B,.1,.8, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Obligă reclamantul la plata către pârâți a sumei de 2300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, din care 2000 de lei pârâtei SC EUROPA SRL, iar 300 lei pârâtului.
S-a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active aceasta urmează a fi respinsă motivat de faptul că prin recunoașterea dreptului reclamantului de a contesta în justiție valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2861/2001 încheiat la BNP- între pârâtul și soția sa Lisa, prin Sentința civilă nr.4727/2006 a Judecătoriei Iași, Decizia civilă nr.119/2007 a Tribunalului Iași și Decizia nr.340/2007 a Curții de APEL IAȘI, acesta are și dreptul de a solicita plata despăgubiri pentru actul fraudulos încheiat de administratorul societății pârâte.
În lipsa celor 3 hotărâri judecătorești anterior menționate reclamantul nu ar justifica calitatea procesuală activă în a solicita plata de despăgubiri de la administratorul societății comerciale pârâte având în vedere prevederile imperative ale art.155 și art.1551din Legea nr. 31/1990 precum și faptul că acțiunea în răspundere îndreptată împotriva administratorului este o acțiune socială, condiție pe care reclamantul nu o mai îndeplinea (la data contestării valabilității contractului de vânzare-cumpărare ) și nu o îndeplinește nici în prezent ca urmare a pierderii calității de asociat la SC EUROPA SRL prin actul adițional la contractul de societate având nr.200/20.11.2001.
Față de considerentele anterior expuse se va respinge excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune se constată că acesta este întemeiată motivat de faptul că termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 era împlinit la data sesizării instanței de judecată (07.01.2008) cu acțiunea în răspundere a administratorului pentru fapta ilicită ce face obiectul prezentei cauze.
Potrivit art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958 prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei cât și pe cel care răspunde de ea.
În cauză, din analiza considerentelor Sentinței civile nr.4727/2006 a Judecătoriei Iași reiese că cererea de chemare în judecată în vederea anulării contractului de vânzare-cumpărare nr.2861/2001 încheiat la BNP - între pârâtul și soția sa Lisa a fost introdusă de către reclamant încă din anul 2003, cauza fiind înregistrată inițial sub nr.24389/2003 la udecătoria Iași, astfel încât reiese cu caracter cert și fără putință de tăgadă că reclamantul cunoștea încă de la data formulării acțiunii în anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2861/2001 la BNP întinderea pagubei și persoana care a creat-o însă din lipsă de diligență nu a efectuat nici un act de natură a întrerupe cursul prescripției acțiunii în daune împotriva administratorului societății pârâte.
Prin urmare, atâta timp cât reclamantul în anul 2003 cunoștea existența pagubei și a persoanei care a produs-o rezultă că la data de 07.01.2008 (data înaintării prin poștă a acțiunii în daune formulată împotriva administratorului pârât ) era împlinit termenul general de prescripție de 3 ani, motiv pentru care va fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și se va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Susținerea reclamantului că dreptul la acțiune începe să curgă de la data pronunțării Deciziei nr.340/04.07.2007 de către Curtea de APEL IAȘI este nefondată întrucât existența pagubei și a persoanei care a cauzat-o erau cunoscute anterior pronunțării acestei decizii.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța va obliga reclamantul la plata către pârâți a sumei de 2300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, din care 2000 de lei pârâtei EUROPA, iar 300 lei pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs susținând că termenul de prescripție privind dreptul la acțiune, în ceea ce privește drepturile de creanță izvorâte din cauzarea de prejudicii sau de fapte ilicite începe să curgă din momentul cunoașterii de către victimă a autorului sau a celui obligat să-l repare conform art. 8 Decretul nr. 167/1958.
Astfel în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune din prezenta speță consideră că termenul de prescripție începe să curgă din data în care a fost pronunțată o decizie definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare și anume decizia nr. 340 din 4 iulie 2007 deoarece până la acel moment nu a cunoscut persoana care a săvârșit faptul ilicit și nici prejudiciul cauzat. Astfel, art. 8 din Decretul 167/1958 prevede: "Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin faptă ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Dispozițiile alineatului precedent se aplică prin asemănare și în cazul îmbogățirii fără just temei".
Consideră că numai după pronunțarea deciziei nr. 340/2007, pronunțat de Curtea de APEL IAȘI prin care s-a admis recursul, reclamantul a cunoscut persoana vinovată de săvârșirea faptei.
Mai mult decât atât, prejudiciul nu este cunoscut nici până în acest moment, prezenta cauză încercând să lămurească acest aspect.
Analizând criticile în raport de dispozițiile legale incidente se constată că recursul nu este întemeiat.
Corect prima instanță a reținut că termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958 era împlinit la data sesizării instanței - 7.01.2008 - cu acțiunea de față, în răspunderea administratorului pentru fapta ilicită.
Conform art. 8 alin. 1 din actul normativ menționat, prescripția dreptului la acțiune în recuperarea daunelor ca rezultat al faptei licite începe să curgă de la data când cel prejudiciat a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei și persoana vinovată. Ori, sentința civilă nr. 4727/2006 a Judecătoriei Iași, pune în evidență că cererea de chemare în judecată pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2861/2001 încheiat la. dintre și soția sa Lisa a fost introdusă de reclamant în 2003, astfel că este sigur că reclamantul cunoștea încă de la data introducerii acțiunii atât întinderea pagubei, cât și persoana vinovată de producerea ei. Faptul că nu a făcut acte de întrerupere a prescripției îi este imputabil reclamantului recurent.
În contextul dat, dreptul la acțiune, nu începe să curgă de la data pronunțării deciziei nr. 340/4.07.2007 a Curții de APEL IAȘI cum greșit susține reclamantul - recurent.
Prin consecință, recursul formulat se vădește a fi nefondat, urmând a se respinge și a se menține sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de împotriva sentinței nr. 2561/COM din 31.10.2008 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30.03.2009.
/PREȘEDINTE, / JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R,
eliberat din funcție eliberat din funcție
Președinte, Președinte,
Judecător dr. Judecător dr.
Red.
Tehnored. / 02 ex.
07.04.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Liliana Palihovici
