Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 900/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 900
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de -SOFT", prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 3178/COM din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul societății recurente - "-Soft" I și avocat apărătorul intimaților și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărătorul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței nr. 3178/COM din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în sensul admiterii acțiunii în anulare, desființarea hotărârii arbitrale nr. 11 din 06.05.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie I în dosarul nr. 4/2008 și admiterea cererii introductive în sensul validării ofertei reale urmate de consemnațiunea efectuată de societatea recurentă în dosarul executorului judecătoresc pentru suma de 1.212,58 lei reprezentând contravaloarea chiriei aferente lunilor ianuarie, februarie și martie 2008 conform contractului de închiriere.
În fapt, susține apărătorul recurentei că, prin sentința recurată a fost respinsă acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 11/2008, reținând că suma ce ar fi trebuit să fie consemnată cu titlu de chirie lunară era de 130 euro, aceasta fiind suma indicată în contractul de închiriere, neavând nici o relevanță schimbarea calității proprietarului.
Din actele depuse la dosar se poate observa că, a invocat drept motiv de anulare a hotărârii arbitrale dispozițiile în materie fiscală, pornind de la faptul că Tribunalul Arbitral a făcut grave confuzii între natura juridică a taxei pe valoarea adăugată și impozitul asupra veniturilor ce rezultă din cedarea folosinței bunurilor, invocând în acest sens dispozițiile art. 970 din codul civil, peste voința părților fiind stabilită o altă chirie decât s-a avut în vedere la momentul inițial al contractului de închiriere.
Consideră apărătorul recurentei că, instanța de fond a interpretat greșit când a stabilit că, chiria era de 130 euro pe lună și nu de 109,24 euro, dar același contract de închiriere prevede că valoarea chiriei este stabilită inclusiv cu, taxă care trebuia plătită de - ""SA către bugetul de stat. Atâta timp cât instanța de fond a reținut obligativitatea de plată a pentru locatorul inițial, ar fi trebuit să verifice dacă în condițiile stabilite de dispozițiile fiscale poate fi reținută sau nu vreo obligație de plată a TVA în sarcina actualilor proprietari persoane fizice, respectiv dacă aceștia au optat pentru a fi plătitori de TVA pentru activitatea din cedarea folosinței bunurilor. Acest contract de închiriere nu a fost înregistrat la Administrația Finanțelor Publice, la Cartea Funciară.
Al doilea motiv de recurs invocat de societatea recurentă se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 din codul d e procedură civilă, respectiv că nu s-a făcut plata chiriei la o dată exactă a lunii. Dar, odată ce plata pentru luna în curs a chiriei se poate face până la sfârșitul lunii respective, societatea recurentă a considerat că poate fi plătită această chirie până la sfârșitul fiecărei luni, considerând că indicarea cursului euro/leu în cadrul ofertei a fost unul rezonabil și care nu a prejudiciat în nici un fel interesele proprietarilor, având în vedere evoluția euro/leu pentru perioada ianuarie-martie 2008.
Susține apărătorul recurentei că așa cum a relatat și la instanța de fond, a explicat ce de s-a ales această modalitate privind oferta reală pentru plata chiriei pentru 3 luni, având în vedere procedura greoaie a ofertei reale urmate de consemnațiune, dar și aspectele de ordin financiar, respectiv taxele aferente foarte mari și dacă ar fi consemnat în fiecare lună la un curs valutar, ar fi înaintat nu mai puțin de 12 acțiuni de validare a ofertelor în fiecare an timp de 3 ani, deoarece actualii proprietari nu au înțeles să indice un număr de cont în care să fie efectuată plata și nici nu au dorit să încheie un act adițional la contractul inițial. Apreciază că intimații nu au fost prejudiciați cu nimic.
Față de aceste susțineri și față de înscrisurile depuse la dosar solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Avocat depune la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința nr. 3178/COM din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași și să se mențină ca fiind legală și temeinică hotărârea arbitrală pronunțată de Curtea de Arbitraj, motivând că societatea recurentă nu a făcut oferta reală de plată valabilă, în cauză nefiind întrunite dispozițiile art. 115 pct. 3 și 4 din codul civil și ale art. 116 pct. 2 cod civil, neconsemnând întreaga sumă de bani datorată, consemnând sume de bani cu titlu de chirie pentru obligații nedevenite exigibile.
Susține apărătorul intimaților că, așa cum s-a stabilit în contractul de închiriere această chirie lunară a fost stabilită în cuantum total inclusiv un eventual TVA și nu ca o chirie lunară la care să se adauge valoarea aferentă -ului și în mod corect instanța de fond a reținut că suma consemnată cu titlu de chirie lunară era de 130 euro așa cum s-a stabilit în contract.
În ce privește exigibilitatea plății chiriei, obligația de plată a fost stabilită ca prestație lunară, astfel că sumele cu titlu de chirie devin exigibile, separat în fiecare lună. Pentru lunile februarie și martie, obligația de plată a chiriei aferente nu era exigibilă la momentul consemnării, fapt pentru care oferta reală de plată nu este în nici un fel valabilă. În contractul de închiriere, au fost stipulate termenele de plată a chiriei lunare, dar care au fost determinate conform specificului locatoarei inițiale, lucru care nu poate transforma obligația de plată a chiriei dintr-una cu termen într-o obligație fără termen, atâta vreme cât conform dispozițiilor codului civil, locațiunile nu pot fi veșnice, fiind interzise convențiile. Mai mult, apreciază că recurenta nu a plătit o chirie reală în raport de cursul leu/euro.
Față de aceste susțineri și față de concluziile depuse la acest termen de judecată solicită respingerea recursului ca nefondat.
În replică, avocat apărătorul recurentei susține că în hotărârea pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial la pagina 3, paragraf 3 se face o confuzie între "obligația de plată a -ului de către reclamantă este și actuală, pârâții, persoane fizice, având obligația legală de a plăti către stat impozitul ."
În replică, avocat apărătorul intimaților consideră, că această susținere nu poate duce la desființarea sentinței de fond.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului Comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 3178/COM/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a hotărât:
Respinge acțiunea în anulare formulată de reclamanta "-SOFT", cu sediul în I, str. -, nr. 28,. 2A, în contradictoriu cu pârâții și, domiciliați în I,-, împotriva Hotărârii arbitrale nr. 11/06.05.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie I în dosarul nr. 4/2008.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Prin hotărârea arbitrală nr. 11/06.05.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie I în dosarul nr. 4/2008 a fost respinsă acțiunea introdusă de reclamanta "-SOFT" în contradictoriu cu pârâții și, acțiune prin care reclamanta solicitase validarea ofertei reale urmată de consemnațiune efectuată în dosarul nr. 24/N/2008 al BEJ pentru suma de 1212,58 lei (echivalentul a 327,72 euro, calculată la un curs mediu de 3,7 lei/euro), reprezentând contravaloarea chiriei aferente lunilor ianuarie, februarie și martie 2008, conform art. 5 din contractul de închiriere nr. 2/26.01.2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța arbitrală a reținut că reclamanta are obligația de plată a chiriei lunare de 130 euro, deci datora pentru 3 luni 390 euro, astfel încât suma consemnată nu respectă dispozițiile art. 1115 pct. 3 Cod civil, plata fiind făcută pentru o sumă mai mică decât cea ce trebuia plătită. Reclamanta trebuia să facă către pârâți și plata contravalorii TVA-ului, pentru că altfel chiria ar deveni derizorie în raport de amplasamentul imobilului închiriat și pentru că pârâții, persoane fizice, au obligația legală de a plăti către stat impozitul aferent veniturilor obținute în baza contractului prin care s-a cedat folosința. Oferta de plată nu este valabilă și pentru că chiria pentru lunile februarie și martie nu este exigibilă la momentul consemnării, termenul de plată fiind de maxim 15 al lunii în curs. De asemenea, a statuat instanța arbitrală că la data de 28.01.2008, data consemnării la CEC, cursul euro-leu al BNR a fost de 3,7690 lei, iar nu de 3,7 lei, cum a pretins reclamanta. Pentru lunile februarie și martie 2008 cursul nu era posibil de stabilit în momentul consemnării sumelor la CEC.
Instanța constată că, în fapt, la data de 26.01.2006 s-a încheiat între reclamanta - -SOFT SRL, în calitate de locatar și "", în calitate de locator, contractul de închiriere nr.2, având drept obiect închirierea pe o perioadă de 66 luni a spațiului format din teren și construcție în I,-. În art. 5 al contractului s-a stipulat prin convenția părților că se datorează de către reclamantă o chirie lunară în valoare de 130 euro, sumă ce include TVA . Așadar părțile au convenit un cuantum lunar al chiriei de 130 euro, precizându-se în mod expres că în această sumă este inclus și TVA ce urma a fi plătit de către "" către bugetul de stat.
In situația în care "" a înstrăinat în cursul anului 2007 spațiul supus închirierii către pârâții din prezenta cauză, și, aceștia, în temeiul clauzelor contractuale, s-au subrogat în drepturile și obligațiile vechiului locator, fiind îndreptățiți la primirea chiriei astfel cum a fost ea stabilită prin convenția inițială a părților. Împrejurarea că pârâții sunt persoane fizice, neplătitoare de TVA, nu justifică a li se plăti de către reclamantă chiria lunară de 130 euro diminuată cu un procent, reprezentând TVA. Reclamanta s-a obligat la o chirie lunară de 130 euro. Părțile inițiale au convenit că se va plăti această sumă, cu titlu de chirie, care include și TVA, subînțelegându-se prin această clauză că reclamanta locatară nu are nicio obligație de plată suplimentară, care să acopere TVA-ul plătit de locator către stat, iar nu că, în ipoteza în care dreptul de proprietate asupra imobilului se transferă la persoane fizice, acestea au dreptul la o chirie într-un cuantum micșorat.
Așadar, instanța apreciază că în mod corect tribunalul arbitral a reținut că suma consemnată de către reclamantă cu titlu de chirie pentru lunile ianuarie-martie 2008 la data de 28.01.2008 prin BEJ, este într-un cuantum mai mic decât cel datorat în baza prevederilor contractuale, fiind încălcate dispozițiile art. 1115 pct. 3 Cod civil, care impune pentru valabilitatea ofertei reale urmată de consemnațiune să se facă plata pentru întreaga sumă datorată. In ce privește exigibilitatea datoriei, instanța constată că, într-adevăr, pentru lunile februarie și martie 208, chiria nu era exigibilă. că, date fiind clauzele contractului, reclamanta putea plăti în avans chiria, nicio clauză interzicând în mod expres acest lucru, însă nu ar fi putut efectua această plată în cuantumul corect, echivalentul a 130 euro, întrucât nu putea preconiza în avans evoluția cursului euro-lei. Așadar, nici oferta reală urmată de consemnațiune nu ar fi putut îndeplini toate condițiile legale, nefiind cert cuantumul chiriei pentru fiecare lună în parte. mediu pe ultimele 3 luni avut în vedere de reclamantă când a consemnat suma nu poate fi avut în vedere de către instanță.
Instanța reține că doar susținerea reclamantei privind data de 15 lunii stabilită în mod greșit ca scadență de către tribunalul arbitral este corectă. Din cuprinsul contractului nu rezultă o asemenea dată ca termen de plată a chiriei. Intr-adevăr, inițial, facturarea chiriei trebuia făcută în primele 5 zile din lună, iar plata chiriei de către locatar în 10 zile de la primirea facturii, însă din aceste clauze (art. 5 din contract) nu reiese un termen de plată la 15 ale lunii. Dacă am considera astfel, ar însemna că este obligatoriu ca reclamanta să fi primit factura până la maxim data de 5 lunii, împrejurare care nu corespunde realității. Or, față de aceste prevederi contractuale, instanța constată că nu există un termen fix pentru achitarea chiriei lunare de către reclamantă, astfel încât aceasta o poate plăti până la sfârșitul fiecărei luni pentru luna respectivă.
Pentru aceste considerente, reținând că soluția pronunțată de tribunalul arbitral este legală, oferta reală urmată de consemnațiune neputând fi validată, în condițiile în care nu respectă dispozițiile imperative ale art. 1115 Cod civil, privind plata întregii datorii și exigibilitatea datoriei, instanța urmează, în temeiul dispozițiilor art. 365 Cod procedură civilă, să respingă acțiunea în anulare ca neîntemeiată.
Instanța va lua act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs "-SOFT" I, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se susține că, dispoziții în materie fiscală încălcate de către Tribunalul Arbitral au fost și cele prin care se statuează că operațiunile de închiriere sunt scutite de TVA (începând cu 01.01.2007) și că o persoană, fie juridică, fie fizică, pentru a putea încasa TVA ar trebui să se înregistreze la Administrația financiară în acest sens (art. 141 alin. 2 lit. e din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, pct. 38 alin. 6 din nr.HG 44/2004 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal).
Acestea sunt dispozițiile imperative pe care ar fi trebuit să le aibă în vedere Tribunalul Iași în analiza motivului de anulare a hotărârii arbitrale nr. 11/2008 prevăzut de art. 364 pct. i) Cod procedură civilă.
Însă Tribunalul Iașia trecut peste acestea, interpretând că valoarea chiriei era de 130 euro pe lună și nu de 109,24 euro, pentru că așa prevede contractul. Același contract de închiriere mai prevede că valoarea chiriei este stabilită inclusiv cu TVA, taxă ce "urma a fi plătită de către "" către bugetul de stat".
Atâta timp cât instanța reține obligativitatea de plată a TVA pentru locatorul inițial, ar fi trebuit să verifice dacă în condițiile stabilite de dispozițiile fiscale mai sus indicate poate fi reținută sau nu vreo obligație de plată a TVA în sarcina actualilor proprietari persoane fizice, respectiv dacă au optat pentru a fi plătitori de TVA pentru activitatea din cedarea folosinței bunurilor. Acest aspect nu a fost analizat de către instanță, prin urmare, nicio dispoziție legală în vigoare nu permite schimbarea naturii juridice a TVA în chirie pentru simplul fapt că noii proprietari sunt persoane fizice.
Din acest punct de vedere, consideră că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Stabilește Tribunalul Iași faptul că nu poate fi determinată scadența însă cu toate acestea apreciază și asupra faptului că pentru lunile februarie și martie 2008 chiria nu ar fi fost exigibilă din punctul de vedere al faptului că nu putea previziona cursul euro/Ron pentru acele luni.
Se pare că instanța se contrazice în propriile susțineri, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă. Odată ce plata pentru luna în curs a chiriei se poate face până la sfârșitul lunii respective, ce anume garantează, dincolo de orice îndoială din partea creditorului, faptul că ziua în care subscrisa debitore face plata chiri nu are un curs euro/Ron foarte scăzut comparativ cu orice altă zi a lunii sau foarte ridicat comparativ cu cel din zilele lunilor februarie și martie 2008. consideră că indicarea cursului mediu în cadrul ofertei recurentei a fost unul rezonabil și care nu a prejudiciat în vreun fel interesele proprietarilor, având în vedere evoluția cursului euro/Ron pentru perioada ianuarie-martie 2008.
Dacă Tribunalul Iași ar fi privit cauza sub toate aspectele, inclusiv cele leate de modalitatea în care s-a desfășurat până în prezent relația contractuală, ar fi remarcat faptul că indiferent când ar fi fost consemnată suma cu titlu de chirie cu sau fără TVA, evoluția cursului euro/Ron ar fi fost întotdeauna un motiv de refuz din partea intimaților pentru a primi sumele cu titlu de chirie din partea recurentei. Practic sunt într-un cerc vicios, determinat în primul rând de atitudinea locatorilor.
A explicat instanței motivul pentru care a ales ca oferta reală să cuprindă chiria pentru 3 luni, argumente ce au în vedere în primul rând procedura greoaie a ofertei reale urmate de consemnațiune, dar și aspectele de ordin financiar, în speță taxele aferente relativ mari în comparație cu sumele consemnate. Dacă ar fi consemnat în fiecare lună la un curs pe care nici măcar tribunalul nu a putut să îl stabilească (pentru că nu a putut stabili scadența), ar fi înaintat nu mai puțin de 12 acțiuni de validare a ofertelor în fiecare an timp de trei ani, toate acestea pentru că proprietarii nu au înțeles să indice un număr de cont în care să fie efectuată plata și nici să încheie un act adițional la contractul inițial în care să fie stabilite eventuale modificări.
Totodată consideră că în cauză instanța de control judiciar va putea analiza aspectele invocate și prin prisma disp. art. 3041Cod procedură civilă.
În drept se invocă disp. art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Față de aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, admiterea acțiunii în anulare și desființarea hotărârii arbitrale nr. 11/06.05.2008 a Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie I - dosar nr. 4/2008.
Analizând motivele de recurs și conținutul dosarului de fond atașat în contextul disp. legale prev. de art. 304 pct. 7 și 9; art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că recursul este nefondat.
În motivarea acestei soluții instanța de recurs a reținut că nu se pot face discuții și interpretări pe textul clar și fără echivoc al unei clauze contractuale, respectiv cea de la art. 5 al contractului de închiriere nr. 2/26.01.2008 ce trebuie respectat întocmai de părțile contractante: "-SOFT" - locatar și "" - locator și ulterior în calitate de locatori fiind și ca urmare a înstrăinării spațiului ce face obiectul închirierii către aceștia e către "" I, preluând astfel toate drepturile și obligațiile create de acest contract.
În acest context, instanța în mod temeinic a apreciat că tribunalul arbitral a reținut că suma consemnată de către reclamanta-recurentă cu titlu de chirie pentru lunile ianuarie-martie 2008 la 28.01.2008 la., este în cuantum mai mic decât cel datorat conform contractului mai sus menționat, fiind încălcate disp. art. 1115 pct. 3 Cod civil, care impun pentru ca oferta să fie valabilă (chiria stabilită), plata să se facă pentru toată suma datorată conform contractului - 130 Euro ce includ și TVA pe lună.
Față de probele administrate, instanța de recurs reține că motivele de recurs invocate de recurentă nu au suport probator și sunt în contradicție flagrantă cu dispozițiile contractului de închiriere ce se referă la obligația de plată a chiriei stabilite de către recurent, astfel că în mod legal și temeinic instanța a respins acțiunea în anulare formulată de " SOFT"
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de "-SOFT" prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 3178/COM din 19.12.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30.03.2009.-
/PREȘEDINTE, /JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
eliberat din funcție, eliberat din funcție,
Președinte, Președinte,
judecător dr. judecător dr.
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
29.03.2009
2 ex.-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Liliana Palihovici
