Spete pretentii comerciale. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.91/C/2009-
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Dobai Florica
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea apelului comercial d eclarat de reclamanta- "" SRL,cu sediul în Vișeu de,-,.1, jud.M în contradictoriu cu intimata pârâtă - "" SRL, cu sediul în S M,-, jud.S M, împotriva sentinței nr.212/LC din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr- având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimata pârâtă - "" SRL - consilier juridic în baza delegației de la dosar, lipsă fiind apelanta reclamantă - "" SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 1716,74 lei, achitată prin ordinul de plată nr.384 din 21.09.2009, plus timbru judiciar în valoare de 5 lei, dar că la dosar s-a depus xerocopia ordinului de plată și nu originalul, că intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare în două exemplare, că reprezentantul apelantei reclamante - avocat a depus la dosar o cerere prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare - pentru ora 10.00, precum și faptul că, cauza este la al doilea termen de judecată în apel, după care:
Instanța,față de cererea formulată în scris de către reprezentantul apelantei reclamante, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, după ora 10.00.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare după ora 10.00, se prezintă pentru apelanta reclamantă - "" SRL - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.68 din 22 iunie 2009, emisă de Baroul Maramureș - Cabinetul de avocat și pentru intimata pârâtă - "" SRL - consilier juridic în baza delegației de la dosar.
Reprezentantul apelantei reclamante depune la dosar originalul ordinului de plată nr.384 din 21.09.2009 prin care a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 1716,74 lei. Solicită comunicarea întâmpinării depusă la dosar de către intimata pârâtă.
Instanța,comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar de către intimata pârâtă, cu reprezentantul apelantei reclamante.
Reprezentanta intimatei pârâte învederează că nu mai susține capătul de cerere din întâmpinare privind suspendarea prezentului litigiu în condițiile art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă și solicită să se ia act de acest aspect. Depune la dosar xerocopia deciziei nr.55/C/2009 - A pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr-. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul apelantei reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă părților cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei reclamante solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată în sumă totală de 10.075 lei, reprezentând cheltuieli în primă instanță și apel, precum și cheltuieli de transport, sens în care depune la dosar chitanța nr.98 din 30 septembrie 2009, privind plata onorariului de avocat și bonul fiscal nr.365 din 2 noiembrie 2009. Prin prisma probatoriului administrat la dosar, și față de temeiurile de fapt și de drept invocate în fața instanței fondului, apreciază că hotărârea atacată este vădit nelegală și netemeinică. Astfel, arată că reclamanta a deschis un punct de lucru în S M,-, desfășurându-și activitatea în imobil, teren cu hală, proprietatea societății intimate, în baza convenției intervenite între părți. La data de 11.10.2007, apelanta a fost evacuată din spațiul respectiv de către intimata pârâtă, toată marfa existentă pe stoc la acel moment fiind reținută de aceasta. Pentru restituirea mărfii a somat pârâta prin intermediul executorului judecătoresc, cu notificarea nr. 21/N/14.11.2007 a Biroului Executorului Judecătoresc, solicitând intimatei pârâte restituirea bunurilor până la data de 16.11.2007, dată la care reprezentanții societății reclamante s-au prezentat la sediul pârâtei, aceasta neînțelegând însă să se conformeze obligației de restituire a bunurilor. Ca urmare pârâta a continuat să-i rețină bunurile fără nici un titlu. Ulterior, la data de 26.03.2008 între apelantă și intimata pârâtă s-a încheiat un proces-verbal privind predarea-primirea mărfii, prin care s-a convenit predarea de către "", societății reclamante, atât a bunurilor mobile cuprinse în procesul-verbal încheiat la 11.10.2007, cât și a celorlalte bunuri nespecificate în procesul verbal din 11.10.2007. Arată că, procesul verbal încheiat la data de 26.03.2008, purtând ștampila și semnătura reprezentantului pârâtei, face dovada deplină, reprezentând o recunoaștere, atât a proprietății bunurilor solicitate de reclamantă, cât și a faptului că aceste bunuri s-au aflat în detenția pârâtei. Față de obligația cei îi incumba intimatei pârâte, respectiv de restituire a bunurilor, motivarea instanței de fond în sensul că nu ar fi dovedit că pârâta și-a îndeplinit obligația, este lipsită de orice temei. Consideră că, a dovedit pe deplin că bunurile în discuție au constituit proprietatea reclamantei, precum și că au fost reținute la data de 10.10.2007 de către pârâtă. Învederează că, la data de 26.03.2008 s-au predat o parte din bunurile ce i-au fost reținute, astfel cum s-a făcut mențiune în procesul-verbal, ulterior, la datele de 27.03.2008, 28.03.2008, 31.03.2008 predându-se de către pârâtă și o altă parte a bunurilor mobile specificate în procesul-verbal încheiat la 26.03.2008, cu excepția celor solicitate prin acțiune. Susținerea din considerentele sentinței, în sensul că nu ar fi dovedit că pârâta nu a predat toate bunurile, arată că este lipsită de orice temei. Faptul că, procesul verbal din 31.03.2008 nu a fost semnat de pârâtă sau a fost întocmit în lipsa acesteia la sediul reclamantei, nu schimbă cu nimic datele problemei. Întocmirea acestui proces verbal, nu înlătură, ci din contră, întărește susținerea reclamantei față de neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de restituire a bunurilor. Învederează că, acest proces verbal nu a fost întocmit la sediul pârâtei, întrucât aceasta a refuzat întocmirea lui, tocmai datorită faptului că nu a predat toate bunurile. Din declarațiile martorului G rezultă cu certitudine că pârâta nu a dorit încheierea unui proces verbal în data de 31.03.2008, așa încât faptul că acest proces verbal s-a încheiat le sediul din Vișeu de, sau oriunde altundeva este lipsit de importanță.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea apelului declarat în cauză și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Consideră că, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor. Învederează că, procesul verbal de inventariere din data de 11.10.2007 a fost consecința rezoluțiunii de drept, pe data de 10.10.2007 a contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți, fapt ce a întrerupt dreptul - "" SRL de a mai folosi bunurile proprietatea intimatei. Inventarierea bunurilor, arată că a fost acceptată conform fișelor de magazie și a registrului unic de evidență a materialelor lemnoase, fără a exista divergențe cu privire la existența bunurilor și la dreptul reclamantei de a și le ridica. Cu toate acestea reclamanta nu a manifestat interes și nu s-a prezentat să-și ridice bunurile decât începând cu data de 26.03.2008, atunci când a venit cu mijloace de transport neadecvate și insuficiente, fiind necesare efectuarea mai multor transporturi. Precizează că, procesele verbale din data de 26.03.2008, 27.03.2008 și 28.03.2008, au fost încheiate în condițiile în care ridicarea bunurilor s-a făcut în prezența reprezentanților ambelor societăți, fără opoziție și contrarietate, fiind redactate la sediul - "" SRL, după măsurarea și numărarea lor, așa cum atestă probatoriul administrat cu înscrisurile depuse și martorii audiați, fiind apoi semnate de către reprezentanții celor două societăți. Procesul verbal încheiat la data de 31.03.2008 reflectă o situație de fapt nouă, care vine să clarifice existența notificării nr.32/12.11.2007, în sensul că apelanta și-a fabricat această stare de fapt, cu premeditare, cu voința clară de a frauda interesele - "" SRL. Reprezentantul legal al intimatei, arată că a permis accesul în curte, a mijlocului de transport și al reprezentanților apelantei. În mod cu totul nelămurit, arată că reprezentanții reclamantei au procedat la încărcarea bunurilor rămase în lipsa reprezentanților pârâtei, fără a măsura sau număra bunurile încărcate și fără a încheia procesul verbal de preluare a bunurilor. Cu bunurile încărcate, reprezentanții reclamantei, au părăsit sediul intimatei fără a încunoștiința reprezentantul acesteia. Concluzionează că, prin apărările formulate pârâta a dovedit indubitabil faptul că, nu există un raport juridic obligațional generator de pretenții, faptul că situația de fapt prezentată de către reclamantă este una fabricată, premeditată, reclamanta neaducând, deși instanța a insistat, probele clarificatoare cu privire la pierderea suferită, la prejudiciul pretins generat de către pârâtă.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.212/LC din 5 mai 2009, Tribunalul Satu Marear espins acțiunea comercială formulată de reclamanta, cu sediul în Vișeu de,-, jud. M, în contradictoriu cu pârâta, cu sediul în S M,-, jud. SMa vând ca obiect obligație de a face, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 20.04.2007 părțile, respectiv pârâta în calitate de vânzătoare și reclamanta în calitate de cumpărătoare, au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate având ca obiect imobilul situat în S M, înscris în CF nr.6373 nr.top.10324, CF nr.6374, nr.top.10325, CF nr.6375, nr.top.10326, căruia îi corespunde în natură birou și hală de producție, împreună cu utilajele și dotarea tehnico materială existentă (filele 11-13).
În acest spațiu reclamanta și-a desfășurat activitatea până la data de 10.10.2007, când, datorită unor neînțelegeri legate de plata ratelor, pârâta nu a mai permis accesul reclamantei în spațiul respectiv.
În data de 11.10.2007 părțile au procedat la inventarierea și predarea de către reclamantă respectiv primirea de către pârâtă a stocului de bușteni și cherestea aflată în imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare menționat, încheindu-se procesele verbale aflate la filele 20, 21. Așa cum rezultă din cuprinsul acestora cât și din declarațiilor martorului, inventarierea bunurilor s-a realizat doar scriptic, pe baza fișelor de magazie și a registrului unic de evidență a materialelor lemnoase.
În prezența reprezentanților ambelor societăți, începând cu data de 26.03.2008 reclamanta a ridicat o parte din bunurile rămase în incinta spațiului societății pârâte, încheindu-se în acest sens procesele verbale din 26.03.2008, 27.03.2008 și 28.03.2008, la sediul pârâtei.
La data de 31.03.2008, angajații reclamantei s-au prezentat din nou la sediul pârâtei și au procedat la ridicarea restului de bunuri care nu au fost transportate anterior, din probele administrate, inclusiv declarațiile martorilor propuși de reclamantă rezultând că la această ultimă ridicare de bunuri nu a fost prezentă nici o persoană din partea societății pârâte.
Cu privire la bunurile ridicate la această dată, reclamanta a încheiat la sediul său procesul verbal din 31.03.2008 (fila 32), făcându-se mențiunea în cuprinsul acestuia despre lipsa unor cantități din materialul lemnos înscris în procesul verbal din 11.10.2007.
Față de starea de fapt astfel reținută, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada temeiniciei pretențiilor sale.
În condițiile în care, procesul verbal din data de 31.03.2008 a fost întocmit în lipsa pârâtei, la sediul reclamantei din loc.Viseu de, iar aceasta nu a făcut dovada că la sediul pârâtei din S M, cu ocazia ridicării efective a restului de bunuri rămase în detenția pârâtei s-ar fi întocmit vreun înscris în care să se consemneze cantitatea de material lemnos ridicat, martorii audiați cu privire la acest aspect făcând afirmații contradictorii, instanța a constatat că procesul verbal amintit nu probează susținerile reclamantei în sensul că pârâta nu a predat toate bunurile rămase în detenția acesteia.
Prin urmare, instanța a respins acțiunea reclamantei, fără a obliga partea căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată întrucât pârâta nu le-a solicitat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, corespunzător timbrat a declarat apel apelanta reclamant - "" SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel, întemeiat pe prevederile art.282 și următoarele Cod procedură civilă, apelanta critică sentința pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, arată apelanta, reclamanta ca urmare a antecontractului de vânzare cumpărare, încheiat cu pârâta și-a deschis un punct de lucru în locația din S M,-, unde și-a desfășurat activitatea comercială până la 10.10.2007. La această dată a fost evacuată din acest spațiu, forțat și intempestiv, astfel că a doua zi s-a încheiat un proces verbal de inventariere, însă doar pentru o parte din marfa și bunurile aparținând reclamantei, fapt confirmat de procesul verbal încheiat ulterior, respectiv la 26.03.2008.
Pentru restituirea tuturor bunurilor, în condițiile art.1079 Cod civil, reclamanta a somat-o pe pârâtă să-i restituie bunurile până la 16.11.2007. La această dată, reprezentanții reclamantei s-au prezentat la sediul pârâtei, dar aceasta a refuzat să-i restituie bunurile.
La data de 26.03.2008, între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un proces verbal privind predarea - primirii mărfii, prin care s-a convenit predarea de către pârâtă atât a bunurilor mobile cuprinse în procesul verbal încheiat la 11.10.2007, cât și a celorlalte bunuri nespecificate în acesta.
Procesul verbal încheiat la data de 26.03.2008, purtând ștampila și semnătura reprezentantului pârâtei face dovada deplină, reprezentând o recunoaștere atât a proprietății bunurilor solicitate de reclamantă, cât și a faptului că aceste bunuri s-au aflat în detenția pârâtei.
Ne aflăm așadar, arată apelanta, în situația prevăzută de art.1204 Cod civil. Față de obligația ce-i incumbă pârâtei, de restituire a bunurilor, motivarea instanței de fond în sensul că reclamanta n-ar fi dovedit că pârâta și-a îndeplinit obligația, este lipsită de orice temei.
Problema este, arată apelanta, cui îi incumbă obligația de a face o astfel de probă, creditorului obligației sau debitorului obligației. Răspunsul este unul singur - obligația incumbă debitorului obligației.
De altfel, nici nu putea administra probe reclamanta pentru a dovedi un fapt negativ - aceea că debitorul nu și-a îndeplinit o obligație.
Văzând că, reclamanta și-a îndeplinit obligația procesuală prevăzută la art.1169 Cod civil, acțiunea trebuia admisă.
Temeiul obligației de restituire îl constituie prevederile art.480 Cod civil, în condițiile în care bunurile solicitate prin acțiune constituie proprietatea reclamantei.
Chiar dacă, s-ar considera că s-a constituit un depozit la 11.10.2007, atâta timp cât depozitarul a fost notificat pentru restituire, în condițiile art.1616 Cod civil, aceasta avea obligația de restituire a lucrului depozitat, fără a avea însă obligația de a dovedi calitatea de proprietar al deponentului, astfel cum prevăd dispozițiile art.161 alin.1 Cod civil.
Cum pârâta nu a dovedit îndeplinirea obligației ce îi incumbă, de restituire a bunurilor reținute, înseamnă că nu și-a dovedit îndeplinirea plății.
O altă critică a sentinței se referă la considerentele acesteia, respectiv la împrejurarea că instanța a reținut împrejurarea că procesul verbal din 31.03.2008, nu a fost semnat de pârâtă s-au a fost întocmit în lipsa acesteia la sediul reclamantei, nu schimbă cu nimic datele problemei. Aceasta deoarece, obligația de a proba predarea bunurilor revine pârâtei.
Procesul verbal nu s-a încheiat la sediul pârâtei, tocmai datorită refuzului acesteia, fundamentat pe împrejurarea că nu a predat toate bunurile, așa cum rezultă din proba testimonială administrată la instanța de fond - declarația martorului G.
Împrejurarea că, procesul verbal identifică exact marfa ridicată, preluată la 31.03.2008, rezultă de asemenea din declarațiile martorilor audiați și.
Cu privire la plata de dobânzi se impune a se face precizarea că, prin procesul verbal din 26.03.2008, s-a convenit a nu solicita daune datorate întârzierii în predarea bunurilor, doar raportat la bunurile ce aveau să fie predate de bună voie până la 31.03.2008 reclamantei.
În consecință, dispozițiile art.1073 coroborate cu 1084 Cod civil, o îndreptățesc pe reclamantă la plata de dobânzi, calculate de la data punerii în întârziere și până la restituirea bunurilor, ori plata contravalorii acestora.
Intimata - "" SRL, a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a apelului. Contrar susținerilor apelantei, instanța de fond a pronunțat o soluție cu aplicarea corectă a prevederilor art.1169 Cod civil.
expusă de apelantă denotă reaua credință a acesteia, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a făcut dovada existenței raportului obligațional în temeiul căruia să fie obligată intimata la plata sumei de 109.314,31 lei și a dobânzilor legale.
Procesul verbal de inventariere din 11.10.2007 a fost consecința rezoluțiunii de drept pe data de 10.10.2007 a contractului de vânzare cumpărare, încheiat între părți. Inventarierea bunurilor s-a făcut conform fișelor de magazie și a registrului unic de evidență a materialelor lemnoase, fără a exista divergențe cu privire la existența bunurilor și la dreptul reclamantei de a le ridica.
Reclamanta nu a manifestat interes și nu s-a prezentat să ridice bunurile decât începând cu 26.03.2008.
Procesele verbale din 26, 27, 28.03.2008, au fost încheiate în condițiile în care ridicarea bunurilor s-a făcut în prezența reprezentanților ambelor societăți fără opoziție și contrarietate, la sediul pârâtei.
Procesul verbal din 31.03.2008, reflectă o situație de fapt legată de existența notificării nr.32/12.11.2007, ambele vizând fabricarea unei stări de fapt în scopul fraudării intereselor pârâtei.
Din probele administrate în cauză, rezultă că la data mai arătată, reprezentanții apelantei au încărcat bunurile rămase, în lipsa reprezentanților pârâtei, fără a le măsura sau număra și fără a încheia proces verbal de preluare.
Mai mult, pe drumul de întoarcere, așa cum rezultă din probele administrate, reprezentanții reclamantei au înstrăinat o parte din bunurile ridicate, diferitelor societăți comerciale, iar mai apoi la sediul societății reclamante au întocmit procesul verbal din 31.03.2008, care în opinia apelantei ar trebuie să constituie înscrisul doveditor al acțiunii sale.
Ori, este evident că pretențiile acesteia sunt nejustificate, iar instanța de fond a judecat pricina în limita investirii, cu respectarea art.129 Cod procedură civilă.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor de apel mai arătate, a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă.
Criticile apelantei, referitoare la nelegalitatea sentinței, constând în greșita aplicare a prevederilor art.1169 cod civil sunt nefondate.
Așa cum reține instanța de fond, ca urmare a evacuării reclamantei din spațiul proprietatea pârâtei, la 11.10.2007 s-a procedat la inventarierea și predarea de către reclamantă a stocului de bușteni și cherestea, aflată în depozitele societății pârâte.
În consecință, începând cu data de 26.03.2008, reclamanta a ridicat o parte din bunurile rămase în incinta spațiului societății pârâte, prilej cu care s-au încheiat procesele verbale din 26, 27, 28.03.2008, aflate la dosarul cauzei.
La 31.03.2008, prepușii reclamantei s-au prezentat din nou la sediul pârâtei, și în lipsa reprezentanților acesteia au procedat la o ultimă ridicare de bunuri, fără a se încheia în contradictoriu cu pârâta procesul verbal de predare primire corespunzător.
Ulterior, la sediul reclamantei se încheie procesul verbal de la fila 32, în cuprinsul căruia se face vorbire despre lipsa unor cantități din materialul lemnos.
Apelanta critică reținerea instanței de fond, conform căreia reclamanta nu și-a dovedit pretențiile în condițiile în care procesul verbal din 31.03.2008 nu a fost semnat de reprezentanții pârâtei - "" SRL și a fost încheiat la sediul reclamantei.
Această critică este nefondată, chiar prin prisma textelor legale invocate de apelantă, deoarece sarcina probei revine întotdeauna reclamantului, textul art.1169 Cod civil, statuând că "cel care face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească".
Din probele administrate în cauză, martorii - angajați ai societății reclamante, au arătat în depozițiile lor că pe drumul de întoarcere de la sediul pârâtei, persoanele reprezentante ale apelantei au înstrăinat diferitelor societăți comerciale o parte din bunurile ridicate.
Continuând raționamentul inițiat, instanța reține că procesul verbal din 31.03.2008, nu constituie o probă cu înscrisuri în înțelesul art.1177 Cod civil, astfel că respingerea acțiunii este întemeiată indiferent dacă temeiul acesteia l-a constituit art.480 Cod civil, ori art.1073 Cod civil.
Nefiind dovedită temeinicia pretențiilor, nu se justifică a fi analizate motivele de apel ce vizează despăgubirile.
Intimata nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată, în condițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul comercial d eclarat de- "" SRL,cu sediul în Vișeul de,-,.1, jud.M în contradictoriu cu intimata pârâtă - "" SRL, cu sediul în S M,-, jud.S M, împotriva sentinței nr.212 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond.
- tehnoredact. - - 4 ex.
- 06.11.2009
2 com. 9.11.2009 cu:
- - "" SRL,
- - "" SRL,
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Boța Marilena, Dobai Florica
