Spete pretentii comerciale. Decizia 971/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 567/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.971
Ședința publică de la 22.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenta - pârâtă SC SA G și de recurenta - reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.14225/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că recurenta-pârâtă a depus la dosar întâmpinare și o cerere de judecare a cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Recurenta-reclamantă prin consilier juridic învederează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recursuri.
Recurenta-reclamantă prin consilier juridic solicită admiterea recursului propriu, modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata penalităților și a ratelor restante, fără cheltuieli de judecată, iar în ce privește recursul formulat de partea adversă, solicită respingerea acestuia.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.14225/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în Dosarul nr- s-a dispus admiterea în parte a cererii formulate de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ( denumită în continuare AVAS ) împotriva pârâtei SC și în consecință s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 12065,14 lei penalități de întârziere și la 8.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că între autoarea reclamantei ( FPS) și pârâtă s-a încheiat convenția nr. 641/09.09.1996 având ca obiect acordarea de către reclamantă a fondurilor de restructurare în vederea efectuării de investiții. Ulterior, reține instanța, prin actul adițional la această convenție, încheiat la data de 28.06.2000, părțile au convenit ca suma de 48.445, 75 lei (RON) datorată de către pârâtă să fie rambursată în trei tranșe eșalonate, având scadența la 15.04.2001, la 15.04.2002 și la 15.04.2003 ( art. 1 din actul adițional). În art. 2 din același act adițional s-a stipulat obligația pentru pârâtă ca în situația neîndeplinirii obligațiilor asumate, să achite penalizări la nivelul celor care se aplică în cazul veniturilor bugetului de stat. De asemenea, s-a mai reținut că în art. 3 din actul adițional, s-a prevăzut ca în cazul în care suma virată de către socie3tate nu acoperă rata scadentă și penalitățile calculate, plata este considerată a fi făcută în următoarea ordine de priorități: 1. penalizări datorate pentru plățile făcute cu întârziere; 2. în contul ratei, în limita sumei rămasă disponibilă.
Ca urmare a acționării pârâtei în judecată pentru diferența de fonduri de restructurare, prin sentința comercială nr. 492/14.01.2004, Tribunalul București -Secția a VI a Comercială a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor de 363.361.160 ROL, rate scadente și 10.988.033 ROL penalități de întârziere, suma care au fost achitate de către pârâtă, așa cum rezultă din adresa emisă de către AVAS nr. 25.512/7.11.2006 depusă la dosar.
Tribunalul a socotit că pretențiile reclamantei sunt doar parțial întemeiate deoarece fondul de restructurare a fost achitat de pârâtă cu întârziere ( la data de 18.06.2006), astfel că aceasta datorează doar penalități în sumă de 12.065, 14 lei, așa cum au fost acestea calculate de către expertul contabil numit în cauză, avându-se în vedere toate plățile efectuate de pârâtă, inclusiv cele efectuate în baza sentinței comerciale menționate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, recursuri ce au fost înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului său, pârâta SC Gaa rătat că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală deoarece aceasta a achitat în întregime atât debitul datorat în temeiul sentinței nr. 492/14.01.2004, cât și penalitățile de întârziere, fapt confirmat prin adresa AVAS nr. 12492/24.10.2006. Recurenta-pârâtă solicită a se ține seama de concluziile expertului contabil -, precizând că expertul a stabilit greșit modul de eșalonare a debitului, deoarece aceasta a avut la bază data de 28.06.2000, dată la care s-a concluzionat că pârâta mai avea de plată suma de 48.445, 75 lei, pentru ca ulterior să stabilească suma de 17.716, 80 lei rate neachitate și 12.065, 14 lei penalități neachitate, instanța obligând pârâta la plata penalităților fără o bază legală.
În motivarea recursului său, recurenta-reclamantă AVAS critică hotărârea pronunțată pentru aceea că instanța a analizat greșit înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a considerat eronat că pârâta nu ar mai datora și rate la fondul de restructurare, ci doar penalități. Chiar și penalitățile sunt reținute greșit, susține recurenta, deoarece din calculul prezentat de reclamantă acestea sunt în sumă de 21.197,37 lei și nu doar de 12.065, 14 lei. Astfel, deși pârâta a achitat sumele datorate potrivit sentinței comerciale evocate, ulterior pronunțării acesteia, pârâta mai datora suma de 36.336, 12 lei rest la ratele rămase de plată și 1.099, 80 lei penalități calculate până la data de 15.04.2003.
În raport cu aceste aspecte, re4curenta-reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe fond admiterea în tot a acțiunii formulate de AVAS, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurente în motivele de recurs, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale și contractuale aplicabile în cauză, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
În ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă SC prin care se susține că aceasta a achitat în întregime atât fondul de restructurare datorat către reclamantă cât și penalitățile de întârziere, Curtea constată că acesta este nefondat deoarece din probele administrate în cauză, așa cum au fost acestea reținute și apreciate de către Tribunal, a rezultat că, deși pârâta a achitat debitul principal, așa cum a fost acesta stabilit prin sentința comercială nr. 492/14.01.2004 ( executorie), acest lucru s-a făcut cu întârziere, astfel că aceasta datora penalități, în cuantumul stabilit de expertul contabil desemnat în cauză. Deși prin sentința comercială menționată s-a stabilit o primă sumă datorată pentru perioada anterioară, cu titlu de penalități (10.998.033 lei ROL), asupra acesteia nu se poate repune în discuție vreo chestiune de fapt sau de drept, sentința bucurându-se de autoritate de lucru judecat, în cauza de față pârâta a fost obligată la plata penalităților de întârziere datorate pentru întârzierile ulterioare datei pronunțării sentinței ( datei de 14.01.2004), adică pentru perioada 14.01.2004 - 31.10.2006, data achitării debitului ( așa cum rezultă din chiar susținerile pârâtei formulate în precizările depuse la dosar - filele 36 și 37 din dosarul - al Tribunalului București, în care se face vorbire de ordinul de plată nr. 38/31.10.2006.)
În ce privește efectele probatorii ale adresi comunicate de către AVAS către pârâtă sub nr. 25512/07.11.2006 prin care se arată că pârâta nu mai figurează debitor cu alte sume" provenind din executarea silită a titlului executoriu menționat"( sentința comercială nr. 492/14.01.2004 ), așa cum rezultă din însuși conținutul neechivoc al acesteia, se referă numai la sumele cuprinse în sentință. Or, așa cum arătam mai sus, întrucât plata sumelor cuprinse în titlul executoriu (devenit astfel încă de la data pronunțării: 14.01.2004) s-a efectuat cu întârziere ( ultima fiind achitată la data de 31.10.2006 conform OP nr. 38/31.10.2006), pentru perioada ulterioară, pârâta datorează de asemenea penalități, pretinse și acordate tocmai pe calea acțiunii de față, așa cum a fost aceasta admisă în parte. Cu alte cuvinte, adresa prin care AVAS arată că pârâta nu mai datorează nimic se referă exclusiv la sumele cuprinse în sentință ( diferență fond de restructurare și penalități calculate în cadrul acestui proces), iar nu la sume devenite exigibile ulterior pronunțării acesteia, pretinse în cauza de față, ceea ce atrage considerarea ca nefondat a motivului de recurs invocat în acest sens de recurenta-pârâtă.
II. Referitor la recursul declarat de AVAS, Curtea apreciază că acesta este nefondat, deoarece cuantumul penalităților astfel cum a fost calculat de expertul contabil, corespunde prevederilor convenției originare și actelor adiționale la aceasta, obligatorii conform art. 969 din civil.
Penalitățile de întârziere au fost calculate de expert avându-se în vedere cuantumul total datorat la data de 31.10.2006 ( data achitării datoriei principale cuprinsă în sentința judecătorească anterioară ) și perioada ce a urmat acestei date, în care desigur curg penalități de întârziere ( până la data de 11.09.2008- data termenului de judecată fixat pentru efectuarea expertizei). Penalitățile de întârziere au, conform art, 1066 din civil, natura unor daune estimate de părți pentru neexecutarea obligațiilor principale convenite prin contract, respectiv contravaloarea prejudiciului evaluat în prealabil de către părți, iar valoarea lor curge zilnic în funcție de perioada de întârziere avută în vedere. Anexa 1 la raportul de expertiză cuprinde exact atât obligația inițială, numărul de zile de întârziere în executarea obligației de plată și suma totală ( fila 87 din dosarul Tribunalului).
Recurenta-reclamantă nu a prezentat un calcul tehnic din punct de vedere contabil care să contracareze concluziile raportului de expertiză, astfel că afirmațiile sale în sensul datorării unor sume mai mari nu pot fi socotite ca dovedite în prezentul recurs.
Având în vedere toate aceste considerente și dispozițiile art. 304 pct. 9 din pr. civ. art. 3041din pr. civ. Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate, apreciind că sentința recurată este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă SC și recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 14225/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în Dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 22.06.2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/TH.RED/ER/2 EX.
sentința comercială nr. 14225/22.12.2008
Tribunalul București -Secția a VI a Comercială
Dosarul nr-
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
