Spete procedura insolventei. Decizia 973/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1008/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.973
Ședința publică de la 22.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C și SC COM SRL - prin lichidator judiciar III, împotriva sentinței comerciale nr.122/F/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că intimata SC COM SRL a depus la dosar întâmpinare și o cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței.
Curtea lasă cauza la sfârșitul listei de recursuri.
La a doua strigare a cauzei nu se prezintă părțile.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art.242 pct.2 civ.
După închiderea dezbaterilor se prezintă intimata SC COM SRL, care depune împuternicire avocațială și concluzii scrise.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.122/F/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în Dosarul nr- s-a admis cererea lichidatorului judiciar al debitoarei SC COM SRL, III și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, radierea debitoarei din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului de orice îndatorire și responsabilitate și plata către acesta din fondul de lichidare a sumei de 3000 lei reprezentând onorariu precum și a sumei de 140 lei reprezentând cheltuieli efecuate de lichidator în cadrul procedurii, notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Registrului Comerțului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că debitoarea nu are bunuri urmăribile, iar creditorii nu înțeleg să avanseze sume de bani pentru continuarea acesteia, situație care se încadrează în dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI (denumită în continuare AVAS) ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a V-a Comercială sub nr-.
În motivarea recursului se arată că sentința recurată este nelegală deoarece a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.138-142 din Legea nr.85/2006.
Astfel, măsura închiderii procedurii insolvenței nu este legală deoarece în cauză a fost formulată o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a societății debitoare, ce nu a fost soluționată până în prezent. Recurenta consideră că închiderea procedurii putea avea loc numai după soluționarea definitivă și irevocabilă a acestei cereri de atragere a răspunderii membrilor de conducere ai debitoarei.
Instanța ar fi trebuit să pornească de la interpretarea sistematică a textelor de lege care se aplică unei astfel de cauze, respectiv: art.2 din Legea nr.85/2006 care reglementează scopul Legii nr.85/2006, respectiv acoperirea pasivului debitorului; art.138 alin.1 din aceeași lege care stabilește posibilitatea suportării unei părți din pasivul debitoarei, de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere; art.140 care stabilește destinația sumelor depuse conform art.138 alin.1; art.136 care stabilește că închiderea procedurii are drept consecință descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități; art.142 alin.1 care stabilește că executarea silită a persoanelor prevăzute de art.138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă.
Din analiza acestor texte de lege, recurenta consideră că rezultă următoarele:
- procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006;
- hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor de conducere pentru sumele la care instanța i-a obligat și nu dă naștere la un drept de creanță al creditorilor față de pe4rsoanele sus-menționate;
- sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membri8lor organelor de conducere sunt destinate, în caz de faliment, pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art.121 din Legea nr.85/2006;
- întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului și de distribuire a sumelor
obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context legislativ, consideră recurenta, motivarea instanței prin care s-a dispus închiderea procedurii este nelegală, deoarece executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor se efectuează de către lichidatorul judiciar, în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Sumele rezultate din executarea silită asupra averii persoanelor cu privire la care s-a angajat răspunderea, vor aparține societății debitoare și vor fi destinate, după caz, plății datoriilor sau fondurilor necesare pentru continuarea activității debitoarei. Recurenta enunță și dispozițiile art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006 cu privire la care consideră că stabilesc limitarea competenței lichidatorului judiciar pentru valorificarea și recuperarea creanțelor, stabilind că numai executorul judecătoresc este îndrituit să facă o procedură de executare silită.
În fine, susține recurenta, prin interpretarea art.142 alin.2 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr.85/2006 s-ar ajunge în situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar. Cu privire la avansarea sumelor necesare pentru executarea silită, se susține că legiuitorul a stabilit în mod expres prin dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.85/2006, că toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului, iar în cazul în care acesta se confruntă cu o lipsă de disponibilități, se va utiliza fondul de lichidare constituit la nivelul registrului comerțului.
În drept se invocă dispozițiile art.304 pct.9, art.3041din pr. civ. art.12, art.138 și art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate în motivele de recurs, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut și Tribunalul, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006," În orice stadiu al proceduriiprevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
În cauză tocmai acest lucru a fost constatat de judecătorul sindic și s-a dispus în consecință conform textului de lege enunțat.
Susținerile generale exprimate de recurentă în motivele de recurs cu privire la scopul procedurii insolvenței, la necesitatea acoperirii creanțelor creditorilor, la necesitatea atragerii răspunderii patrimoniale a persoanelor fizice prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, chiar dacă sunt riguros exacte din punct de vedere teoretic, mai ales în ce privește enunțul textelor de lege evocate de aceasta, nu au însă relevanță concretă cu privire la cauza de față și nu constituie nicidecum impedimente pentru închiderea procedurii.
Astfel, faptul că procedura atragerii răspunderii patrimoniale conform art. 138 din lege constituie o componentă a procedurii insolvenței, fiind reglementată de aceeași lege specială, nu conduce automat la concluzia că închiderea procedurii insolvenței în situația reglementată de art.131 din lege este împiedicată de nesoluționarea, în prealabil, a cererii formulate în temeiul art.138 din lege, deoarece legiuitorul nu a condiționat prin dispozițiile speciale cuprinse în art.131 din lege, închiderea procedurii, de soluționarea acestei cereri.
Dimpotrivă, folosind sintagma"În orice stadiu al procedurii"legiuitorul a dorit să permită judecătorului sindic să procedeze la închiderea procedurii oricând (deci și atunci când eventualele cereri de atragere a răspunderii patrimoniale în condițiile art.138 din lege, nu au fost soluționate), deoarece în lipsa unor bunuri în averea debitoarei, procedura se dovedește a fi ineficientă.
Pe de altă parte, legiuitorul a stabilit expres prin dispozițiile art.142 din Legea nr.85/2006 că "(1) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă. (2) După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silităvor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.", acestea având menirea de a permite creditorilor ca, independent de continuarea sau închiderea procedurii insolvenței sau de descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri, aceștia să își poată valorifica propriile creanțe în temeiul dreptului comun.
Prin urmare, chiar legiuitorul a considerat necesar ca îndestularea creditorilor pe calea procedurii speciale de atragere a răspunderii membrilor de conducere ai debitoarei să se poată face independent de procedura insolvenței în sine, declanșată împotriva debitoarei.
Nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit cu care procedura valorificării creanțelor prin suportarea pasivului debitoarei de către membrii organelor de conducere ai debitoareieste în sarcina lichidatorului judiciar,iar drept consecință acesta nu poate fi descărcat de îndatoriri ca efect al închiderii procedurii, deoarece procedura executării silite pe calea dreptului comun, în temeiul art.142 din Legea nr.85/2006 este lăsată la latitudinea creditorilor, aceasta fiind guvernată de principiul disponibilității procesului civil (principiu aplicabil și acestei etape a procesului), iar organul de executare este executorul judecătoresc.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca executarea silită a persoanelor prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 să se facă exclusiv de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii (așa cum susține creditoarea), nu ar fi reglementat cu conținutul mai sus evocat, dispozițiile art.142 din lege, lipsite de orice echivoc.
Simpla împrejurare că tabelul definitiv consolidat este pus la dispoziția executorului judecătoresc de către lichidatorul judiciar (care l-a întocmit în perioada când procedura insolvenței se afla în curs, în temeiul dispozițiilor prevăzute de lege, nu conduce la necesitatea continuării procedurii până la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a dispus asupra cererii formulate în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, obligația de a comunica la cererea executorului judecătoresc acest tabel derivând din lege, iar nu din numirea efectivă a sa, de către executorul judecătoresc.
Dispozițiile speciale cuprinse în art.131 și art.142 din Legea nr.85/2006 au caracter de excepție și sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel că interpretarea dată de recurentă, cu caracter extensiv, nu poate fi avută în vedere (potrivit principiuluiexceptio est strictissimae interpretationis aplicationis).
De aceea, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 rap. la art.304 pct.9 și la art.3041din pr. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.122/F/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă, în Dosarul nr- în contradicttoriu cu debitoarea SC COM SRL, prin lichidator judiciar III, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored. ER
2 ex.
sentința comercială nr.122/F/19.03.2009
Tribunalul - Secția Civilă
Dosarul nr-
Jud. sindic: G
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
