Spete pretentii comerciale. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 98/A-
Ședința publică din 16 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanții și, domiciliați în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.716/C din 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți - SRL CURTEA DE, și, domiciliați în Curtea de A,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanții- reclamanți și prin avocat G și intimații- pârâți prin avocat, în baza împuternicirilor avocațiale de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat legal prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr.-/2009, emisă de Primăria mun. Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Av.Gh. având cuvântul pentru apelanții- reclamanți, solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că în speță nu se poate reține excepția de autoritate de lucru judecat deoarece chiar dacă între părți a mai existat o judecată, obiectul acțiunii era altul, adică partajul activului care a aparținut societății - SRL. Precizează că nu solicită obligarea intimaților la cheltuieli de judecată.
Av. având cuvântul pentru intimații- pârâți, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, în speță există autoritate de lucru judecat obiectul cauzei a mai făcut obiectul altei pricini.
La întrebarea instanței cu privire la angajarea răspunderii, în legătură cu capătul doi al acțiunii, apărătorul intimaților arată că în speță existând autoritatea de lucru judecat nu s-a mai insistat pe aceasta. În cazul în care s-ar reține că judecătorul nu s-a pronunțat pe acest capăt, s-ar impune casarea cu trimitere, însă fapta a avut loc în martie 2004, acțiunea fiind prescrisă.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.716/C/7 iulie 2009 Tribunalului Comercial Argeșa fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților - SRL, și.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 14.08.2008, și au chemat în judecată pe pârâta - SRL, solicitând să li se repartizeze 1/3 din bunurile societății pârâte, sub motiv că reclamanții au cesionat lui acțiunile deținute de ei la societatea pârâtă, contract autentificat sub nr.4881 din 01.08.2008.
Tribunalul a mai constatat că reclamanții și-au modificat ulterior acțiunea solicitând angajarea răspunderii delictuale a pârâților.
Totodată,tribunalula constatat că pârâții au formulat întâmpinare invocând excepția autorității de lucru judecat pe motiv că între aceleași părți a mai existat un litigiu, iar hotărârea emisă are autoritate de lucru judecat.
Analizând excepția,tribunalula constatat că acțiunea ce face obiectul prezentului litigiu a mai fost supusă verificării de către instanță, fiind soluționată prin sentința civilă nr.42 din 12.04.2006, dosar nr.356/2006 al Judecătoriei Curtea d Argeș, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.167 /R-C din 19.10.2006, dosar nr- al Tribunalului Comercial Argeș și, în consecință, există autoritate de lucru judecat; că în ambele cereri s-a urmărit același scop, anume să împartă activul net al societății pârâte.
La 23 iulie 2009, și au declarat apel, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că ulterior formulării acțiunii reclamanții și-au completat și modificat cererea, solicitând obligarea pârâților să răspundă delictual pe temeiul dispozițiilor art.998-999 Cod civil.
Se mai susține că soluția instanței este greșită deoarece nu există autoritate de lucru judecat, obiectul prezentei acțiuni fiind partajul activului aparținând pârâtei - SRL; și că în sentința civilă nr.42, irevocabilă prin decizia nr.16, nu a fost dezbătut niciodată fondul cauzei, instanța pronunțându-se pe o excepție procesuală.
Apelul nu este fondat.
Împrejurările litigiului.
Curtea constată că, reclamanții au fost asociați împreună cu, și, în cadrul - SA; că, prin actul adițional, autentificat sub nr.4882/01.08.2001, aceștia au decis transformarea acesteia în societate cu răspundere limitată și retragerea lui, și din societate și cesionarea părților lor sociale lui și, capitalul social rămânând același, de 27.000.000 lei (157); și că prin contractul de cesiune autentificat sub nr.4881/01.08.2001, a cedat lui 6 acțiuni, iar lui, de asemenea, 6 acțiuni (153).
Ulterior, prin sentința nr.42 din 12.04.2006 a Judecătoriei Curtea d Argeșa fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și - SRL și a fost respinsă acțiunea reclamanților, -, ca fiind promovată de persoane fără calitate procesuală activă. Pentru a decide astfel, judecătoria a constatat că la 7.06.2005, au chemat în judecată pe, și, solicitând rezoluțiunea contractului de cesiune de acțiuni încheiat la 01.08.2001; că ulterior reclamanții și-au modificat acțiunea solicitând ca în contradictoriu cu pârâții și - SRL să se împartă activul net al acestei societăți, declarând că renunță la judecată față de și.
Verificând cererea, Judecătoria Curtea de Aa reținut că, deși există și o mențiune în actul de cesiune autentificat sub nr.4881/01.08.2001, privind împărțirea activului social, interpretând actul se constată că reclamanții au primit suma de 9.000.000 lei în schimbul acțiunilor și că în act se mai menționează la sfârșit și faptul că reclamanții nu mai au nici o pretenție. În concluzie, judecătoria a interpretat contradicțiile din act în sensul că reclamanții cedând acțiunile au renunțat la orice pretenție față de societate și că în consecință reclamanții nu au calitate procesuală activă. Această sentință a fost menținută prin decizia nr.716/07.07.2009 a Tribunalului Comercial Argeș, respingând recursul reclamanților pe motiv că aceștia au prevăzut expres în actul adițional că "au preluat prin subrogare drepturile și obligațiile ce revin acționarilor potrivit legii și actului constitutiv, aferente acțiunilor primite" și că, în consecință, ei nu au calitate procesuală activă în declanșarea procedurilor de dizolvare și lichidare a fostei - SA (48-53).
Observând cele două hotărâri,tribunalul, ca primă instanță în prezentul litigiu, a constatat că există autoritate de lucru judecat, deoarece prin acțiunea formulată se tinde la împărțirea activului net al societății, aspecte soluționate deja prin sentința nr.42/2006 a Judecătoriei Curtea d Argeș, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.167/R-C a Tribunalului Comercial Argeș.
II.În drept.
Potrivit dispozițiilor art.1200 alin.1 pct.4 Cod civil,sunt prezumții legale puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat; iar potrivit art.1201 Cod civil,este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în lor în aceeași calitate.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.2822Cod pr.civilă,dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori a unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
III. Judecata.
Curtea constată că, în adevăr, reclamanții au învestit instanța cu două cereri, inițial solicitând să fie obligată - SRL să le repartizeze reclamanților partea proporțională, adică 1/3 din bunurile societății în natură, valoarea bunurilor fiind apreciate la 110.000 lei pentru timbraj; în drept fiind invocate dispozițiile art. 480.civ. art. 673. pr. civ. art. 224 alin. 2 și art. 226 alin. 3 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, se constată că ulterior, reclamanții și-au completat acțiunea chemând în judecată și pe și, invocând și art. 480. civ, după care au solicitat instituirea unui drept de retenție asupra bunului; iar printr-o a treia cerere, au solicitat antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, în calitate de administrator al - SRL, pe motiv că acesta ar fi indicat greșit că titlul executoriu (sentința civilă nr.1210/C/18.04.2003) ar fi aparținut acestei societăți, în realitate titlul aparținând lui - SA; și pentru faptul că ar fi indicat greșit în titlul executoriu suma pe care ar fi trebuit să o plătească debitorul - SA, aceasta rezultând din decizia nr. 1119 /R/C din 25 septembrie 2003 Curții de APEL PITEȘTI și nu din sentință 1210/C/18 04 2003. În concluzie, a solicitat obligarea pârâtului și a - SRL la plata despăgubirilor.
Curtea observă că prima instanță a soluționat doar litigiul legat de pretenția reclamanților la împărțirea bunurilor societății, cerere asupra căreia a decis constatând că există autoritate de lucru judecat. Asupra celorlalte capete de cerere instanța nu s-a pronunțat.
Cu privire la aceste din urmă capete de cerere, nesoluționate de instanță, curtea constată că sunt incidente dispozițiile art.2822Cod pr.civilă, astfel că relativ la acestea apelul nu poate fi primit pentru că nu se poate soluționa direct în fața instanței de apel cererile nesoluționate de prima instanță.
Cu privire la capătul de cerere relativ la împărțirea bunurilor - SA, curtea constată că prima instanță a reținut corect existența autorității de lucru judecat.
În adevăr, așa cum a fost arătat mai sus, prin sentința nr.42/2006 a Judecătoriei Curtea d Argeș și decizia nr.167/2006 Tribunalului Comercial Argeșs -a decis că reclamanții nu pot solicita împărțirea bunurilor aparținând - SRL, deoarece aceștia, prin contractul de cesiune, au declarat că nu mai au nicio pretenție de nicio natură față de societate.
În consecință, curtea constată că în prezentul litigiu reclamanții au solicitat din nou împărțirea bunurilor - SRL și că această din urmă cerere cade sub autoritatea de lucru judecat a hotărârilor arătate mai sus, potrivit disp.art.1200 alin.1 pct.4 și art.1201 Cod civil.
Văzând și disp.art.296 Cod pr.civilă, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții și, domiciliați în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.716/C din 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți - SRL CURTEA DE, cu sediul în Curtea de A,--8, județul A, și, domiciliați în Curtea de A,-, județul A, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.DV/27.10.2009
EM/7 ex.
Jud. fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Bătrînu, Polixenia Mincă
