Spete procedura insolventei. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (NUMĂR ÎN FORMAT 454/F/-)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 106
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul domiciliat în B, sector 3,-, -3,.3,.56, împotriva sentinței nr.543 din 5 noiembrie 2007 pronunțată în de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu creditoarea DGFP O cu sediul în S,-, jud. O și cu debitoarea SC SRL O J/- CF - prin lichidator din S,-, -,.1,.2,.42, jud. O, având ca obiect procedura insolvenței - autorizare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Curtea constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.543 din 5 noiembrie 2007, Tribunalul O l t-Secția Comercială și de contencios Administrativ a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul și, în temeiul art.126 din Legea privind procedura insolvenței, a admis cererea creditoarei ANAF- DGFP O și pe cea a lichidatorului judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC O, autorizând executarea silită a bunurilor asociaților și pentru suma de 622.868,70 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, deși prin contractul de cesiune încheiat la data de 28.11.2002, pârâtul a cedat asociatului părțile sociale reprezentând 50% din capital social al SC O, înființată prin contractul de societate nr.8688/2.08.1994, iar prin actul adițional încheiat la data de 28.11.2002, același pârât a fost revocat din funcția de administrator și s-a schimbat sediul social al societății, aceste acte juridice nefiind înregistrate la ORC nu au subzistență juridică și nu produc efecte față de alte persoane.
S-a mai reținut că, dacă o persoană permite folosirea numelui ei în cadrul societății în nume colectiv, devine răspunzătoare solidar pentru datoriile sociale, chiar dacă nu și-a manifestat intenția de a fi asociat, iar potrivit art.75 din Legea nr.-/R, dreptul de reprezenta societatea aparține fiecărui administrator, afară de stipulație contrară în actul constitutiv, astfel încât deși în procesul verbal de control din 4.03.2004, invocat de pârât s-a consemnat că debitoarea a fost reprezentată de, totuși, în lipsa stipulației sus-menționate, nu se poate concluziona că doar acesta este unicul asociat administrator.
Întrucât debitoarea datorează bugetului consolidat al statului suma de 622.868,70 lei, iar conform rapoartelor lichidatorului judiciar a rezultat că debitoarea nu are în patrimoniul său bunuri mobile și imobile, instanța de fond a reținut ca fiind incidente în speță dispozițiile art. 126 Legea nr.85/2006 conform cărora în cazul în care bunurile ce alcătuiesc averea unei societăți în nume colectiv nu sunt suficiente pentru plata creanțelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat, judecătorul sindic este obligat să autorizeze executarea silită în condițiile legii, împotriva asociaților cu răspundere nelimitată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs recurentul pârât a invocat faptul că în mod greșit judecătorul sindic, fără a analiza cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de creditoarea DGFP O, în conformitate cu art. 138 din Legea 85/2006, și fără a pune în discuția părților cererea întemeiată pe dispozițiile art. 125 din aceeași lege, a admis această cerere. În aceste condiții, i-a fost produsă o importantă vătămare, întrucât din probele existente la dosar, reiese că celălalt asociat este cel care a săvârșit fapte ilicite, fiind cercetat penal, și au fost încălcate dispozițiile deciziei de casare nr. 366/4.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, creându-i-se o situație mai grea decât cea solicitată de creditoarea DGFP O, fiind evident că aplicarea dispozițiilor art. 125 din Legea 85/2006 este subsidiară celor prevăzute de art. 138 din aceeași lege.
Un alt motiv de recurs invocat de recurentul pârât se referă la faptul că, în mod nejustificat judecătorul sindic nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, și a cererilor de probatorii solicitate în susținerea acesteia, precum și de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin.1 pct. 2 pr.civ. În argumentarea acestui motiv, a arătat că, deși nu s-a realizat publicitatea prevăzută de lege pentru înregistrarea la ORC a actului adițional, prin care a cesionat părțile de interes, asociatului, dar din culpa acestuia, pentru că a refuzat să se prezinte cu actele originale, totuși creditoarea DGFP O avea cunoștință despre aceste înscrisuri, fiind incidente dispozițiile art.50, art.85 alin.1 și cele ale art.78 din Legea 31/1990, întrucât a menționat despre acest fapt în procesul verbal de control nr.1764 pe care la încheiat la data de 4.03.2004. De asemenea, în rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 433/P/4.08.2005 și adresa nr.9/5289/30.05.2006 emisă de Inspectoratul de Poliție O se precizează explicit că este asociat și administrator unic al SC SRL O, fiind singurul cercetat penal în prezent, astfel încât se impunea suspendarea acțiunii de faliment în temeiul art.244 alin.1 pct.2 pr.civ. coroborat cu art.19 alin.2 pr.civ, până la soluționarea irevocabilă a cauzei penale.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul O l t, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat pentru urătoarele considerente:
Potrivit contractului de societate nr.8688 încheiat la data de 2.09.1994 și
înmatriculat la ORC de pe lângă Tribunalul Olt la data de 28.09.1994, a fost înființată SC SRL O, având ca asociați pe și, fiecare cu o cotă de participare de 50% din capitalul social.
Ulterior, în temeiul hotărârii Adunării Generale a asociaților din data de 28.11.2002, a fost încheiat contractul de cesiune autentificat prin încheierea nr.3443 din 28.11.2002, prin care recurentul pârât a cesionat părțile de interes celuilalt asociat . Ca urmare, a fost întocmit un act adițional autentificat prin încheierea 3444 din data de 28.11.2002, care luând act de cesiunea părților de interes, a modificat actul constitutiv al SC SRL, în sensul că asociat unic și administrator al societății a rămas, a revocat din funcția de administrator social pe recurentul pârât, schimbându-se și sediul social al societății (pagina 25 - 27 dosar nr.10/F/2/2005 al Tribunalului O l t).
Aceste modificări intervenite atât în structura capitalului social al SC SRL O cât și în cea organizatorică, prin actul adițional, nu au fost înmatriculate la ORC de pe lângă Tribunalul O l t, iar în denumirea societății a continuat să figureze numele recurentului pârât -.
În această materie, atât în ceea ce privește cesiunea părților de interes, cât și referitor la revocarea administratorului social și numirea unuia nou, legea (Legea nr.26/1990 și Legea nr.31/1990) prevede obligația îndeplinirii anumitor formalități de publicitate.
Astfel, pentru protejarea intereselor societății și ale terților, și pentru ca cesiunea părților de interes, dintre cedent și cesionar să fie opozabilă terților, aceasta trebuie înscrisă în registrul comerțului, conform art.21 lit.h din Legea 26/1990, întrucât cesiunea părților de interes va produce efecte din ziua efectuării mențiunii privind acest act în registrul comerțului.
De asemenea și în cazurile de încetare a funcției administratorului social, cum este cel al revocării în speță, și numirii unui nou administrator, legea instituie obligația îndeplinirii formelor de publicitate, aceleași ca și în condițiile numirii acestuia în funcție, conform dispozițiilor art.14 din Legea 26/1990 și art.45 din Legea 31/1990 coroborate cu cele ale art.18 alin.2 din Legea 26/1990. În caz contrar, conform art.54 din Legea 31/1990, nu se poate invoca față de terți încetarea funcției administratorului social și numire în calitate de reprezentant al societății, a unei alte persoane.
Or, în speță, Curtea constată că nu au fost îndeplinite formalitățile de publicitate, nici în ceea ce privește cesionarea părților de interes și nici referitor la revocarea administratorului social, recurentul pârât și numirea celuilalt asociat în această funcție, astfel încât aceste acte nu pot fi opozabile creditoarei DGFP O, în calitate de terț, nici un alt act fapt neputându-se subroga cerințelor legale, ca valorând îndeplinirea obligației de publicitate.
În acest context, Curtea apreciază ca nefondate criticile formulate, în acest sens, de recurentul pârât, instanța de fond pronunțându-se asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul pârât, respingând-o în mod întemeiat și printr-o argumentare corectă și legală. Astfel, dispozițiile legale invocate de recurentul pârât, respectiv art.50 și 85 alin.1 și 78 din Legea 31/1990 nu au incidență în cauză, iar mențiunea în procesul verbal de control din 4.03.2004 încheiat de DGFP O și în înscrisurile întocmite de organele de cercetare penală, nu poate fi interpretată ca reprezentând formalități de publicitate opozabile terților, singura modalitate fiind cea prevăzută de lege - înregistrarea la ORC.
De asemenea, Curtea constată că sunt nefondate și criticile privind caracterul subsidiar al autorizării executării silite împotriva asociatului cu răspundere nelimitată, întemeiată pe dispozițiile art. 126 din Legea 85/2006, în raport de antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului, în baza art.138 din aceeași lege.
Astfel, tocmai pentru protejarea intereselor creditorilor sociali, Legea nr.85/2006 a prevăzut posibilitatea fie a autorizării executării silite a asociatului cu răspundere nelimitată, conform art. 126 din lege, fie a antrenării răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății, potrivit art.138 din lege, fără a stabili însă un caracter subsidiar al unei dintre cele două instituții, care au o natură juridică diferită. În ceea ce privește autorizarea executării silite, art.126 din Legea 85/2006 nu prevede decât o singură condiție, aceea că lichiditățile obținute din vânzarea bunurilor debitorului insolvent să fie insuficiente pentru acoperirea tuturor creanțelor valabile, care în speță este îndeplinită. Această cerere a fost precizată de lichidatorul la data de 8.06.2006 (pag.85 dosar) fiind comunicată și recurentului pârât (pag.123 dosar), astfel încă nu se poate reține că cererea nu a fost pusă în discuția părților și nici că i-a fost produsă vreo vătămare recurentului pârât. Judecătorul sindic a soluționat în mod corect cererea, cu respectarea dispozițiilor art.315 alin.1 pr.civ. și a indicațiilor deciziei instanței de recurs nr.366 pronunțată la data de 4.04.2006, în sensul de a lămuri obiectul cauzei și limitele învestirii, astfel încât nu se poate reține că i-a fost creată recurentului pârât o situație mai grea, criticile fiind nefondate. De altfel, Curtea constată că, în cauză, nu au fost încălcate dispozițiile art.296 pr.civ. incidente în cazul judecării căilor de atac (apel, recurs) și nu în cel al rejudecării pe fond a cauzei.
În ceea ce privește cererea de suspendare a acțiunii comerciale de faliment până la rezolvarea definitivă a acțiunii penale privind pe, Curtea constată că în mod corect judecătorul sindic a soluționat cauza și nu a dispus suspendarea în temeiul art.244 pr.civ. întrucât caracterul colectiv al procedurii reglementate de Legea 85/2006 și interesele economice ale creditorilor, ce ar putea fi compromise în suspendarea acțiunii privind falimentul debitoare SC SRL O, reclamă soluția independenței celor două acțiuni, neexistând identitate între subiecții pasivi ai acțiunii penale și cei ai autorizării executorii silite a asociaților.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că recursul este nefondat, judecătorul sindic făcând o aplicare corectă a normelor legale incidente în cauză și în temeiul art.312 pr.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței nr.543 din 5 noiembrie 2007 pronunțată în de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu creditoarea DGFP O și cu debitoarea SC SRL O J/- CF - prin lichidator, având ca obiect procedura insolvenței autorizare executare silită.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud.
jud.fond.
tehnored. /4ex
19 Februarie 2008
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Nela Ochea, Nicoleta Țăndăreanu
