Spete procedura insolventei. Decizia 109/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.109/COM
Ședința publică din 21 februarie 2008 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursului comercial d eclarat de către recurenta creditoare - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul în B, sect.1,--11, împotriva sentinței civile nr.5433/COM/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-(nr. în format vechi 1374/COM/2000), în contradictoriu cu intimata debitoare - SC " " SRL - cu sediul în C, Bd. 1 - 2. nr.12, -3A, jud.C, SC " " SRL C PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - cu sediul în C,-, jud.C, intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI - cu sediul în C,-, jud.C, intimatul creditor - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, str.-.-, nr.18, jud.C și intimații pârâți - - cu domiciliul în C,-, jud.C, - domiciliat în C, str.-.-, nr.9. -4,.27, jud.C și - domiciliat în C,-, -S2,.A,.2, jud.C și cu domiciliul procesual ales în C,- - la cab.av., având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul pârât, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/24.01.2008 depusă la dosar, pentru intimatul pârât, răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/21.01.2008 depusă la dosar și intimata pârâtă prezentă personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratură din partea intimatei întâmpinare.
Întrebate fiind părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile părților prezente potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul intimatul pârât, prin apărătorul său solicită respingerea recursului ca nefondat,conform raportului de expertiză întocmit la instanța de fond, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
Având cuvântul intimatul pârât, prin apărătorul său învederează instanței că achesează la concluziile apărătorului intimatul pârât.
Intimata arată că prin întâmpinarea formulată și depusă la dosar a invocat excepția lipsei calității procesuale a sa, solicitând admiterea excepției, iar pe fond pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 05 iulie 2006 creditoarea DGFP Cas olicitat judecătorului sindic să dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților, și pentru fapta prevăzute de art. 137, lit. c din Legea nr. 64/1995, în vederea recuperării creanței sale de 424 992 lei.
Motivând cererea, creditoarea reclamantă DGFP arată că pârâții, în calitate de asociați ai debitoarei SC SRL ( având și calitatea de administrator), au dispus, în interes personal, continuarea activității societății, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți. De altfel, a precizat creditoarea că în raportul final depus la dosar de lichidatorul judiciar SC SRL se arată că exercițiile financiare ale anilor 1998 - 2002 s-au încheiat cu pierderi, datorită managementului defectuos al activității curente prin care nu s-au asigurat sursele necesare acoperirii obligațiilor exigibile.
Ulterior, la data de 07.07.2006 a fost înregistrată cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de creditoarea AVAS B în contradictoriu cu pârâții, și, pentru faptele prevăzute de art. 137, lit. c și f din Legea 64/1995.
Motivând cererea creditoarea AVAS învederează, în esență, faptul că, răspunderea acționează pentru toate persoanele din conducerea societății care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, pentru cea mai ușoară culpă, iar managementul financiar deficitar prin care au fost angajate credite ce au fost administrate necorespunzător a reprezentat una din cauzele de declanșare a insolvenței.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 137 și 139 din Legea nr. 64/1995, art. 998, 1080 și 1082. civ, art.374 și urm proc. civ, art. 73 din legea nr. 31/1990.
Prin întâmpinarea depusă la data de 17.07.2006 pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu a avut calitatea de asociat în cadrul societății debitoare.
Pârâtul a solicitat prin întâmpinarea depusă la data de 05.09.2006 respingerea cererilor de antrenare a răspunderii ca nefondate, cauzele care au determinat intrarea debitoarei în faliment fiind de natură obiectivă, iar condițiile răspunderii civile delictuale nu pot fi reținute în persoana sa.
Pârâtul a invocat în întâmpinarea depusă la data de 18.12.2006 excepția lipsei calității procesuale active a DGFP C și AVAS B, arătând că legitimare procesuală activă în cauză o are administratorul sau lichidatorul judiciar, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantelor, în raport de data deschiderii procedurii, respectiv29.03.2000, iar pe fond a solicitat respingerea cererilor ca neîntemeiate, întrucât cauzele identificate de lichidatorul judiciar în raportul său final nu se circumscriu celor indicate de reclamante ca temei al cererilor lor, iar calitatea de administrator la SC SRL a fost doar fictivă.
Prin încheierea de ședință din 29.01.2007 judecătorul sindic a respins ca nefondate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și excepția prescripției dreptului la acțiune, încuviințând totodată pentru pârâți proba cu înscrisuri și pe cea cu expertiza contabilă cu obiectivele precizate prin înscrisul de la fila 56.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei a fost unită cu fondul cauzei prin încheierea de ședință din 23.10.2006.
Creditoarele reclamante nu au formulat probe în dovedirea susținerilor sale.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a fost depus la filele 137- 149 din dosar(volumul 8).
Prin Sentința civilă nr.5433/COM/22.10.2007 Tribunalul Constanța - Secția comercială, judecătorul sindic, respinge excepția lipsei calități procesual pasivă a pârâtei ca nefondată, respingând și cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta creditoarea AVAS B, precum și de reclamanta creditoare DGFP
Pentru a aprecia de această manieră, instanța reține în esență, următoarele:
În referire la, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, cu respectarea prevederilor art. 137 Cod proc. Civ, se arată că, răspunderea patrimonială reglementată de prevederile art. 137 din Legea nr. 64/1995, în vigoare la momentul formulării cererilor deduse judecății (preluat în prezent de art.138 din Legea nr. 85/2006 ) poate fi suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, astfel că judecătorul sindic este ținut a verifica dacă pârâta care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive se încadrează în sfera de aplicare a acestei forme a răspunderii civile delictuale.
În certificatul constatator emis pe numele SC SRL de Oficiul Registrului Comerțului C la data de 29.06.2006 este reliefată calitatea de administrator a lui, pe o durată nedeterminată, iar reclamanta DGFP a formulat precizări prin care a invederat că a solicitat chemarea în judecată a tuturor pârâților în calitate de administratori. De altfel, și creditoarea AVAS Baa rătat în petitul cererii sale că pârâții au calitatea de foști administratori ai SC SRL, astfel că susținerile pârâtei în sensul că nu a deținut calitatea de asociat la societatea debitoare sunt neîntemeiate, excepția urmând a fi admisă pentru aceste considerente.
Pe fondul cauzei, instanța reține:
Faptele pretinse de creditoare ca fiind imputabile pârâților administratori sunt cele individualizate la art. 138, lit. c și f din Legea nr. 85/2006, respectiv " dispunerea, în interes personal, a continuării activității care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți", precum și "folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți".
Raportul final întocmit de, în calitate de lichidator judiciar al SC SRL, relevă în concluziile sale că societatea a intrat în lichidare ca o necesitate de ordin economic, cauzele care au determinat insolvența fiind:
- livrarea cu întârziere a utilajelor agricole, care nu au produs conform previziunilor și care au generat dobânzi penalizatoare;
- anul agricol 1998 declarat an calamitat;
- lipsa resurselor interne pentru restituirea creditului în valută și angajarea unui credit în lei pentru restituirea acestuia;
- dobânzi mari la credite, inclusiv consolidarea în USD a creanței AVAS preluată de la Banca Agricolă SA;
- managementul financiar deficitar care a angajat credite cu o administrare necorespunzătoare a activelor, ceea ce a făcut imposibilă rambursarea creditului și suportarea costurilor aferente.
Prin raportul de expertiză contabilă depus la dosar s-a constatat că, managementul deficitar reținut de lichidatorul judiciar în concluziile sale nu a contribuit la intrarea societății în faliment, cauzele identificate de expertul contabil desemnat de judecătorul sindic și de expertul parte fiind de natură obiectivă și extrinseci voinței administratorilor SC SRL.
Răspunderea patrimonială reglementată de legea insolvenței derivă din instituția răspunderii civile delictuale, fiind necesar a se antrena doar în măsura îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art.998- 999 civ, raportate la norma specială (legea nr. 85/2006).
Prin probele administrate în cauză reclamantele creditoare, cărora le revenea sarcina de a dovedi îndeplinirea acestor condiții, nu au putut proba existența unui raport de cauzalitate între faptele administratorilor statutari îndeplinite în exercitarea funcției lor și prejudiciul cauzat, astfel cum acesta a fost înscris în tabelul obligațiilor debitoarei.
Coroborând concluziile raportului final al lichidatorului judiciar cu cele ale raportului de expertiză contabilă, reiese că ajungerea societății în stare de faliment nu s-a datorat faptelor reclamate de DGFP C și AVAS B, astfel cum acestea sunt descrise de art. 138, lit. c și f din Legea nr. 85/2006.
Față de neîndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților administratori judecătorul sindic respinge cererile deduse judecății, ca nefondate.
Împotriva -menționatei hotărâri a formulat recurs creditoarea reclamantă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
- hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece nu a fost examinată totalitatea argumentelor ce justificau aplicarea prevederilor art.138 lit."c" și "f" din Legea nr.85/2006, în cazul de față, foștii administratori au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri societății, în scopul întârzierii încetării de plăți;
- nu au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și care, probau intenția de fraudare a creditorilor înscriși la masa credală de către administratorii debitoarei;
- aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, susține recurenta că, culpa intimaților pârâți era prezumată, iar răspunderea acestora trebuia apreciată "in abstracto", cu mai multă rigurozitate, având în vedere că, aceștia au acționat în temeiul unui mandat comercial;
- în ceea ce privește vinovăția administratorilor, potrivit teoriei și practicii judiciare, răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă.
Prin întâmpinare, intimatul pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, cu motivația în esență că, în sarcina sa nu poate fi reținută antrenarea vreunei răspunderi, deoarece cauzele care au dus la încetarea de plăți nu se circumscriu faptelor nominalizate expres și limitativ în conținutul art.137 din Legea nr.64/1995, devenit art.138 din Legea nr.85/2006.
La rândul său, prin întâmpinare, intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că, din raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, precum și din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, rezultă cu claritate faptul că nu există elemente care să poată duce la atragerea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, și cu atât mai mult a sa, care nu a avut calitatea de administrator al societății debitoare, întrucât a avut calitatea de angajat al SC SA, poziție în care era imposibil a deveni administratorul debitoarei.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins în baza art.312 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență:
Prin cererea dedusă judecății, recurenta creditoare a solicitat antrenarea răspunderii pârâților administratori, în conformitate cu disp.art.138 lit."c" și "f" din Legea nr.85/2006, ce fac referire la "au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți" și "au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți".
Este statuat că, răspunderea prevăzută de art.138 poate fi contractuală sau delictuală, deoarece raporturile juridice dintre persoana juridică aflată în stare de insolvență și persoanele cu vocație la răspunderea reglementată de art.138, sunt diferite, în funcție de felul activității derulate de persoana în cauză (administrator, director, cenzor sau altă persoană).
Ca natură juridică, răspunderea civilă a persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitorului, dacă au comis vreuna din faptele ilicite enumerate limitativ de lege, este o răspundere civilă, iar în funcție de izvorul obligației încălcate, răspunderea civilă poate fi delictuală pentru fapta proprie sau contractuală.
Deci, în cazul în care răspunderea operează pentru comiterea unui delict civil, se poate spune că suntem în prezența unui tip special de răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, deoarece legea vorbește despre obligația de plată a unei părți din pasivul averii debitorului, care să se circumscrie dispozițiilor art.998 - art.999 cod civil sub aspectul integralității, atât pentru prejudiciului efectiv (damnum emergens), cât și pentru beneficiul nerealizat (lucrum cesans), angajarea răspunderii persoanelor care au determinat starea de insolvență netrebuind a fi corelată cu totalul pasivului neacoperit, ci cu prejudiciul pricinuit averii debitorului și, implicit, creditorilor acestuia.
În atare condiții, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că, răspunderea patrimonială reglementată de legea insolvenței, derivă din instituția răspunderii civile delictuale, putând fi antrenată numai în măsura îndeplinirii cumulative a condițiilor prev.de art.998 - art.999 Cod civil, raportate la Norma specială cuprinsă în conținutul art.138, respectiv: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege; existența prejudiciului; existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa) persoanei care răspunde.
Este de notorietate că, jurisprudența a fost constantă în ceea ce privește necesitatea probării îndeplinirii condițiilor răspunderii civile, indiferent de natura răspunderii, anume dacă este răspundere delictuală sau contractuală, cu mențiunea că, singura diferență între cele două forme de răspundere civilă nu se regăsește în materia condițiilor, ci a probațiunii.
Astfel, în timp ce în cazul răspunderii delictuale toate cele patru condiții trebuie dovedite, în cazul răspunderii contractuale una din ele este prezumată, și anume culpa, relativ dacă în prealabil se face dovada că, persoana în cauză a încălcat o obligație contractuală.
Așa fiind, susținerile făcute de recurentă sunt în totalitate nefondate, în mod legal și temeinic instanța procedând la examinarea aspectelor referitoare la dovedirea îndeplinirii tuturor condițiilor pentru reținerea răspunderii civile delictuale.
Din probele administrate în cauză rezultă că, SC SRL a intrat în lichidare ca o necesitate de ordin economic, cauzele care au determinat insolvența fiind:
- livrarea cu întârziere a utilajelor agricole, care nu au produs conform previziunilor și care au generat dobânzi penalizatoare;
- anul agricol 1998 declarat an calamitat;
- lipsa resurselor interne pentru restituirea creditului în valută și angajarea unui credit în lei pentru restituirea acestuia;
- dobânzi mari la credite, inclusiv consolidarea în USD a creanței AVAS preluată de la Banca Agricolă SA;
- managementul financiar deficitar care a angajat credite cu o administrare necorespunzătoare a activelor, ceea ce a făcut imposibilă rambursarea creditului și suportarea costurilor aferente.
-menționata situație de fapt, rezultă din concluziile raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, precum și din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, ce face trimitere la natura obiectivă și extrinsecă a voinței administratorilor în referire la intrarea societății în lichidare.
Nu poate fi angajată răspunderea administratorilor debitoarei, dacă nu se face dovada că aceștia au cauzat starea de insolvență, prin continuarea unei activități în folos propriu, în sensul art.138 lit."c" din legea insolvenței, cum de altfel nu poate fi atrasă răspunderea dacă nu au fost produse dovezi din care să rezulte că, mijloacele ruinătoare constau în modalități împovărătoare de obținere a unor resurse, în vederea amânării momentului încetării plăților.
Caracterul ilicit al faptei este exclus în situația în care este incidentă vreuna dintre cauzele justificative, iar în referire la culpă, examinarea acestei condiții - vinovăție - rezultă din conținutul faptelor ilicite enumerate în art.138 și din conținutul alineatului 3, care vorbește despre "persoanele culpabile".
În atare condiții, chiar dacă s-a săvârșit o faptă (acțiune sau inacțiune care periclitează ori vatămă o valoare socială) periculoasă social, nu este suficient ca aceasta să angajeze răspunderea civilă, ci mai trebuie ca ea să fie imputabilă unei persoane (imputatio facti), deoarece fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu nu este o simplă descărcare de energie fizică, ci un act de conduită reprobabil.
Hotărârea delictuoasă este etapa finală a laturii subiective a faptei și constă în luarea deciziei de săvârșire a faptei ilicite.
Cu alte cuvinte, culpa persoanei care comite vreuna din faptele prevăzute de art.138, constă în totalitatea condițiilor cerute de lege referitoare la atitudinea psihică a persoanei - sub raportul conștiinței și voinței sale - față de materialitatea faptei săvârșite (acțiune sau inacțiune, prejudiciu, raport de cauzalitate), pentru ca acea faptă să poată angaja răspunderea civilă delictuală.
Pentru toate considerentele -expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul comercial d eclarat de către recurenta creditoare - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul în B, sect.1,--11, împotriva sentinței civile nr.5433/COM/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-(nr. în format vechi 1374/COM/2000), în contradictoriu cu intimata debitoare - SC " " SRL - cu sediul în C, Bd. 1 - 2. nr.12, -3A, jud.C, SC " " SRL C PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - cu sediul în C,-, jud.C, intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI - cu sediul în C,-, jud.C, intimatul creditor - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, str.-.-, nr.18, jud.C și intimații pârâți - - cu domiciliul în C,-, jud.C, - domiciliat în C, str.-.-, nr.9. -4,.27, jud.C și - domiciliat în C,-, -S2,.A,.2, jud.C și cu domiciliul procesual ales în C,- - la cab.av..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 februarie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Jud.fond:
Red.dec.jud./19.03.2008
Dact.Sz - 2 ex/19.03.2008
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere, Adriana Pintea
