Spete procedura insolventei. Decizia 1091/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1091/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 660/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar, având ca obiect procedura enței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 660/09.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa dispus închiderea procedurii enței debitoarei - SRL și radierea acesteia din registrul comerțului; descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități; precum și notificarea acestei sentințe debitorului, creditoarelor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Direcției Generale a Finanțelor Publice T, și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de ență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 04.12.2008 a lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura enței debitorului - SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului; că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea nr. 2183/04.12.2008; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura enței; că notificarea a fost publicată și în ziarul "Evenimentul Zilei" din data de 10.01.2009, conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura enței.
Astfel, în temeiul art. 131 din legea privind procedura enței, judecătorul sindic a dispus încheierea procedurii enței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul continuării procedurii, pentru comunicarea actelor precizate, precum și autorizarea creditorilor pentru promovarea acțiunii de antrenare a răspunderii fostului administrator statutar, în lipsa demersurilor efectuate de către lichidatorul judiciar.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, respectiv când hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Creditoarea arată că instanța de fond a dispus închiderea procedurii întrucât nu se găsesc bunuri în vederea valorificării sau creanțe de încasat, soluție greșită în opinia creditoarei recurenta, având în vedere faptul că în cauză nu au fost parcurse toate etapele procedurale reglementate de dispozițiile Legii nr. 85/2006, situație în care creditorii, printre care și AVAS, au fost prejudiciați, întrucât li s-au restrâns drepturile conferite de lege.
Se arată că în această situație lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii enței debitoarei, fără a fi parcurse toate etapele procedurale reglementate de dispozițiile imperative ale Legii nr. 85/2006, iar judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului și a dispus închiderea procedurii, hotărâre pe care recurenta o consideră nelegală.
Legea nr. 85/2006 reglementează etapele derulării procedurii enței unei debitoare și stabilește, în mod expres, obligațiile administratorului/lichidatorului judiciar desemnat. În speța de față, lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa de legea enței, însă instanța a ignorat aceste aspecte și a considerat că sunt îndeplinite condițiile pentru închiderea procedurii.
În susținerea celor afirmate, creditoarea recurentă precizează că nu i-au fost comunicate, prin publicarea în Buletinul procedurilor de ență, actele procedurale efectuate de lichidatorul judiciar în cauză, respectiv:
- nu i-a fost comunicat un exemplar al tabelului creditorilor întocmit de lichidator;
- nu a fost prezentată situația bunurilor din patrimoniul societății, nefiind analizate nici eventualele transferuri patrimoniale intervenite în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii enței (așa cum este cerut de dispozițiile art. 59 din lege);
- nu a fost prezentată situația creanțelor deținute de societatea debitoare față de diverși debitori;
- nu a fost întocmit raportul prevăzut de dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006, în care să fie analizate cauzele și împrejurările intrării debitoarei în stare de ență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă crearea acestei situații;
- nu i-a fost comunicat un exemplar al raportului final, așa cum prevede, în mod expres, art. 129 alin.1 din Legea nr. 85/2006, care statuează următoarele "copii de pe acestea ( raportul final și situații financiare finale) vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului".
AVAS susține că în fapt, comunicarea actelor de procedură este obligatorie, atât potrivit art. 85 și urm. proc.civ. cât și potrivit art. 7 din Legea nr. 85/2006. Or, în speța de față nu s-a făcut nici aplicarea dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr. 85/2006 care reglementează comunicarea actelor de procedură prin publicarea lor în Buletinul procedurilor de ență.
Având în vedere că nu a fost efectuată comunicarea unui raport final și a bilanțului general - obligatoriu a fi întocmit chiar și în cazul solicitării de închidere a procedurii în baza art. 131 din lege - drepturile procesuale ale AVAS, inclusiv cel de a formula obiecțiuni la acestea, au fost încălcate.
De asemenea, prin aceste omisiuni, dreptul procesual la efectuarea de demersuri în vederea recuperării creanței deținute pe calea antrenării răspunderii patrimoniale a foștilor administratori a fost îngrădit, prin ignorarea calității de creditor pe care AVAS o avea în cauză.
Dispunând închiderea procedurii enței debitoarei în condițiile mai sus prezentate, instanța de fond a considerat că lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile stabilite de lege în sarcina sa, fapt care nu poate fi acceptat, întrucât rolul său în procedură a fost redus, chiar și în lipsa disponibilităților financiare.
Recurenta consideră că îndeplinirea atribuțiilor obligatorii de către practicianul în ență trebuia să fie dispusă de către judecătorul sindic, în virtutea principiului rolului activ instituit de dispozițiile art. 129 alin.5 proc.civ.
Prin închiderea procedurii, fără a da posibilitatea creditorilor, printre care și AVAS de a-și recupera creanța pe calea atragerii răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 85/2006. Pe această cale, s-a prejudiciat dreptul recurentei, în calitate de creditor în prezentul dosar, de a întreprinde toate măsurile în vederea recuperării creanței înscrise în cadrul dosarului de faliment, eliminându-se o etapă a procedurii destul de importantă, pe această cale fiind lipsite de eficiență dispozițiile legale referitoare la recuperarea creanțelor în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, având în vedere că procedura se desfășoară în interesul creditorilor și al recuperării creanțelor.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9, 304 proc.civ. art. 25, 59, 138 din Legea nr. 85/2006 și prevederile OUG nr. 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, iar nu prevederile art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006, raportate la dispozițiile art. 129 din lege, invocate de recurentă, care nu au avut incidență în cauză.
Din acest motiv, nu se punea problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 al. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici a comunicării cu creditorii a raportului final, dat fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din Legea enței.
Creditoarea recurentă susține că lichidatorul judiciar al debitoarei a propus închiderea procedurii enței debitoarei, fără a fi parcurse toate etapele procedurale reglementate de dispozițiile imperative ale Legii nr. 85/2006
În legătură cu această susținere, Curtea constată că textul art. 131 din Legea enței nu prevede că ar trebui să fie parcurse toate etapele prevăzute de această lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Dimpotrivă, într-o asemenea situație închiderea procedurii se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în derularea acestei proceduri, legiuitorul prevăzând această ipoteză de închidere a procedurii enței pentru a se evita efectuarea unor cheltuieli inutile și care să fie suportate ulterior din fondul de lichidare.
Întrucât procedura enței este o procedură colectivă și concursuală, le revine tuturor participanților la această procedură obligația de a participa activ la aceasta, inclusiv la avansarea unor sume de bani pentru a putea fi continuată derularea procedurii enței, în lipsa oricăror resurse în averea debitoarei ente.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a efectuat demersuri pentru identificarea bunurilor mobile sau imobile ale debitoarei, constatându-se că societatea debitoarea nu desfășoară activitate și nu deține bunuri în proprietate, nefiind identificat faptic niciun fel de bun mobil sau imobil în averea acesteia.
Având în vedere această situație și faptul că creditoarea recurentă nu și-a manifestat disponibilitatea de a avansa sumele corespunzătoare continuării procedurii, în mod corect judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii în baza art.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu a avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 al. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor enței, persoanele culpabile de starea de ență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de ență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei decât în condițiile art. 138 al. 3, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 660/09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2009.
Presedinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /15.10.2009
Tehn. / 2 ex./16.10.2009
Instanța de fond - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
