Spete procedura insolventei. Decizia 127/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.127/
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea P împotriva sentinței comerciale nr.726/23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art.242 alin.2 proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.726/23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis contestația, s-a respins cererea formulată de creditoarea SC SRL, cu sediul în P,-/38, jud. H, pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006, împotriva debitorului SC SRL cu sediul procesual ales în T, nr. 6,. 14, jud.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, creditoarea SC SRL, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC SRL, cu motivarea că aceasta îi datorează suma de 315.000 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, în temeiul contractului încheiat între părți, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
In drept, creditoarea a invocat prevederile Legii nr. 85/2006 arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest act normativ pentru deschiderea procedurii insolvenței.
În susținerea cererii, au fost depuse la dosar copii după facturi fiscale și situația facturilor neîncasate.
Debitoarea a formulat contestație, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât creanța invocată de reclamantă, nu există, suma pretinsă fiind achitată pentru plata cheltuielilor ocazionate de activitatea de producție, astfel cum s-a stabilit prin contractul de prestări servicii din 01.08.2007. Astfel această sumă este obligația reclamantei asumată și achitată în concordanță cu prev. contractului încheiat între părți, prin care s-au stabilit obligații reciproce ale celor două societăți și interdependente, pe care debitoarea și le- îndeplinit.
Din aceste argumente și din analiza înscrisurilor depuse, instanța constată că relațiile comerciale dintre părți sunt complexe și s-au desfășurat pe o perioadă mai mare de timp, iar lămurirea lor presupune un probatoriu amplu ce nu poate fi administrat pe calea procedurii speciale a insolvenței, ce prevede constatarea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile și nu stabilirea ei.
Legea 85/2006 instituie o procedură concursuală având ca scop plata pasivului debitorului aflat în stare de insolvență, și nu o alternativă la îndemâna creditorilor care solicită direct deschiderea procedurii, bazându-se pe prezumția de încetare a plăților de către debitorii lor, ocolind calea de drept comun privind judecata pentru stabilirea unei creanțe crete, lichide și exigibile și cea a executării silite pentru executarea pretențiilor.
Măsura deschiderii acestei proceduri este una extremă și nu poate fi luată cât timp societatea nu este într-o stare evidentă de încetare de plăți.
Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a constatat că în speță nu sunt întrunite condițiile pentru deschiderea față de debitoare a procedurii insolvenței, astfel că a admis contestația acesteia și, în consecință, a respins cererea introductivă.
Împotriva sentinței comerciale nr.726/23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs creditoarea P solicitând modificarea în totalitate a hotărârii instanței de fond, admiterea acțiuni și deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei T, pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 315.000 lei.
În motivele cererii de recurs se susține că sentința a avut la bază interpretarea eronată a probatorilor administrate în cauză, întrucât s-a dovedit că se deține o astfel de creanță ce rezultă dintr-un contract de prestării servicii încheiate între părți, în cadrul căruia recurenta pentru a-și îndeplini obligațiile asumate a achitat facturile emise de către debitoare în totalitate și cu toate acestea partea nu și-a îndeplinit nici una dintre obligațiile sale rezultate din contract.
Se susține că prin notificarea comunicată s-a pus în vedere executarea obligațiilor până la data 02.12.2008, iar în caz contrar, recurenta a considerat contractul ca fiind reziliat și a solicitat restituirea sumei.
Pe de altă parte, susține că societatea debitoare este în imposibilitate de a achita datoria fiind într-o evidentă stare de insolvență, întrucât potrivit jurisprudenței citate în recurs, există o astfel de stare de insolvență chiar și în ipoteza în care debitorul nu poate să-și achite doar o singură datorie față de un creditor.
În final consideră că sunt îndeplinite condițiile deschiderii procedurii prevăzută de art.33 alin.1 din Legea nr.85/2006, sens în care nu se impune promovarea unei acțiuni pe dreptul comun.
Societatea intimată a depus întâmpinarea de la 15 dosar, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind netemeinică și nelegală și introdusă de o persoană juridică care nu îndeplinește condițiile ale unui creditor îndreptățit.
În sprijinul susținerilor arată în esență că nu există o creanță certă și exigibilă și expune motivații cu privire la executarea simultană a obligațiilor rezultate din contractul părților.
Examinând calea de atac a debitoarei prin prisma motivelor invocate în scris și din oficiu pentru cele de ordine publică conform art.299 și următoarele din proc.civ. Curtea reține ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Din ansamblu cerințelor pe care legea insolvenței le prevede ca fiind necesare introducerii unei cereri în vederea deschiderii procedurii generale se impune a fi analizată în speța de față, cea prevăzută de art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, conform căreia prin creditor îndreptățit se înțelege creditorul a cărei creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Creanța certă, astfel cum se arată în art.379 din proc.civ. este aceea a cărei existență rezultă din însăși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
În speță, pentru a justifica cererea sa, creditoarea invocă plata unei sume de bani în contextul executării unei proprii obligații contractuale, ori, în condițiile în care judecătorul sindic sau instanța de control judiciar se află în situația de a verifica în ce măsură părțile unui contract de prestări servicii și-au executat sau nu obligațiile reciproce, în ce măsură a intervenit sau nu o reziliere unilaterală a acestui contract așa cum susține creditoarea, și mai mult dacă se impune sau nu ca debitoarea să-i restituie suma solicitată, caracterul cert al creanței nu este îndeplinit la momentul la care s-a formulat cererea introductivă pentru deschiderea procedurii generale a insolvenței.
În altă ordine de idei, o creanță este lichidă în condițiile prevăzute de art.379 alin.4 proc.civ. ori nici acest caracter nu este înfăptuit atâta timp cât judecătorul sindic este pus în situația de a verifica obiectul contractului și a constata în art.2 din Convenție că debitorul s-a obligat să presteze servicii constând în proiectarea și execuția unor proiectoare cu leduri de înaltă intensitate și nu a achita o sumă de bani, chiar dacă, creditorul invocă o restituire a unor plăți efectuate.
Pe cale de consecință, și fără a se mai face referire la starea de insolvență a debitorului în sensul în care aceasta este înțeleasă de art.3 pct.1 din lege, Curtea apreciază că prin neîndeplinirea condițiilor ce îndreptățesc la solicitarea deschiderii procedurii, recursul este nefondat și prin aplicarea art.312 proc.civ. și art.8 din Legea nr.85/2006 va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea P împotriva sentinței comerciale nr.726/23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.15.02.2010
Tehnored 4 ex.15.02.2010
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
