Spete procedura insolventei. Decizia 1304/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1304/COM
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.162/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată & T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea debitoarei intimate & T, lipsă fiind creditoarea recurentă ROMÂNIA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta debitoarei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 162/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis contestația.
S-a respins cererea formulată de creditoarea SC Romania SA, cu sediul procesual ales în C,--84, jud. C, pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de legea 85/2006, împotriva debitorului SC & SRL, cu sediul în T,-, jud. T; S-a respins cererea debitoarei de consemnare a cauțiunii; s-a respins cererea debitoarei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- creditoarea SC Romania SA, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, împotriva debitorului SC & SRL, cu motivarea că aceasta îi datorează suma de 558, 93 USD și 10.046, 12 lei, creanța fiind certă lichidă și exigibilă și reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă prestate, penalități convenționale și cheltuieli de judecată.
In drept, creditoarea a invocat prevederile Legii nr. 85/2006 arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest act normativ pentru deschiderea procedurii insolvenței, iar în probațiune a depus la dosar Contract pentru serviciile conex seria - nr, -/16.06.2000, condițiile generale ale contractului, Contract pentru serviciile conex seria - nr. -/24.01.2001, Contract pentru serviciile conex seria - nr. -/07.07.2003, Sentința civilă nr. 328/16.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul -.
Societatea chemată în judecată a formulat contestație solicitând să se constate că nu se află în insolvență, și astfel să se respingă cererea introductivă, cu obligarea creditoarei reclamante la plata unei cauțiuni, prev. de art. 33 pct. 3 din lg. 85/2006.
În motivare debitoarea arată că nu a avut cunoștință de datoria pretinsă de creditoare, neluând parte la procesul ce a stabilit-o și nefiind niciodată somată să o achite.
În plus, ea nu se află în insolvență, ci are activitate, nu are datorii și este în măsură să achite orice creanță ce i se reține în sarcină.
Analizând cererea formulată prin prisma probelor de la dosar și a susținerilor părților, judecătorul sindic constatat următoarele:
Creditoarea ce a formulat cererea deține împotriva debitoarei chemate în judecată o creanță stabilită printr-un titlul executoriu - o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Debitoarea nu se află însă în insolvență, astfel cum rezultă din documentele depuse în apărare, ea efectuând constant o serie de plăți, în sume ce depășesc suma pretinsă de creditoare.
Așa fiind, judecătorul sindic constată că nu este îndeplinită condiția esențială pentru deschiderea și aplicarea procedurii prev. de Lg. 85/2006 - insolvența debitorului chemat în judecată, și în consecință va respinge cererea creditoarei ca neîntemeiată, admițând contestația debitoarei.
Apreciind că nu se impune consemnarea unei cauțiuni, nefiind dovedită reau-a credință a creditoarei, judecătorul sindic va respinge cererea, formulată în temeiul art. 33 alin. 3 din Lg. 85/2006, de către debitoare.
Văzând că nu sunt probate cheltuielile de judecată efectuate de către debitoare, a fost respinsă cererea acesteia de obligare la plata lor.
Împotriva sentinței civile nr.162/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a formulat recurs creditoarea ROMÂNIA solicitând admiterea recursului și în temeiul art.312 alin.3 proc.civ. modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare.
Prin cererea înregistrată Ia Tribunalul Timiș sub nr- am solicitat deschiderea procedurii insolvenței tată de debitoarea SC & SRL, în vederea realizării creanței compusă din: 558,93 USD în echivalent lei la data plății reprezentând preț restant al serviciilor de telefonie mobilă prestate debitoarei, 9.789,02 lei penalități convenționale în cuantum procentual de 0,5% pe fiecare zi de întârziere, 98,80 lei cheltuieli de judecată conform Sentinței civile nr.328/16.01.2007 a Judecătoriei Timișoara și 158.30 lei cheltuieli de judecată aferente prezentei cereri. în acest sens am făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, al cărei cuantum depășește valoarea prag impusă de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința civilă nr.162/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, judecătorul sindic a admis contestația debitoarei și a respins cererea subscrisei privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC & SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că subscrisa deține împotriva debitoarei o creanță stabilită printr-un titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, însă debitoarea nu se află în stare de insolvență, întrucât astfel cum rezultă din documentele depuse în apărare (???), a efectuat constant o serie de plăți, în sume ce depășesc suma pretinsă prin cererea introductivă.
Hotărârea primei instanțe este supusă criticilor, fiind dată cu încălcarea legii, motiv ce se subsumează dispozițiilor art.304 pct. 9 Cod procedura civilă, după cum urmează:
Prima instanță a procedat la judecata cauzei cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.
Astfel, cum rezultă din considerentele sentinței recurate, debitoarea a formulat în condițiile art.33 aiin.2 din Legea nr.85/2006 contestație la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, însoțită de înscrisuri, prin care a contestat starea de insolvență. Despre această contestație au aflat din cuprinsul sentinței recurate, întrucât nici contestația și nici înscrisurile anexate acesteia nu le-au fost comunicate, astfel că nu au avut posibilitatea de a combate susținerile debitoarei.
În egală măsură, nici la acest moment nu pot formula apărări în referire la contestația debitoarei, întrucât sentința recurată este mai mult decât succintă, telegrafică chiar, fără a oferi elemente de natură a face posibilă o analiză a legalității și temeiniciei acesteia.
Astfel, deși se reține inexistența stării de insolvență, motivat de efectuarea unor plăti într-un cuantum mai mare decât creanța invocată de creditoare, prima instanță nu detaliază aceste plăți, nu precizează data la care ele s-au efectuat și mai mult de atât nu indică nici măcar documentele din care rezultă aceste plăți, pentru a putea astfel verifica veridicitatea susținerilor debitoarei.
Procedând de această manieră, prima instanță a pronunțat o sentință lovită de nulitate, întrucât în procesul civil, părților trebuie să li se acorde posibilitatea de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții adverse, ori de a-și exprima punctual de vedere asupra chestiunilor invocate de instanță din oficiu.
Aceste drepturi legale ale participanților la judecată sunt asigurate prin respectarea principiul contradictorialității, pentru asigurarea căruia instanța are obligația dea pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul.
În raport de considerentele expuse, apreciază ca hotărârea recurată a fost pronunțata cu încălcarea legii, fiind astfel în prezența motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În consecință solicită admiterea recursului și în temeiul art. 312 alin 3 Cod procedură civilă, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea SC & SRL.
În drept invocă dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006, art.379 Cod procedură civilă, art.304 pct.9 coroborate cu art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
Examinând recursul astfel formulat, prim prisma motivelor invocat a art.304 pct. 9, art.3041și art.306 alin. proc.civ. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
În motivarea sentinței civile atacate, Tribunalul prin judecătorul sindic reține că din probele administrate în cauză nu rezultă aplicarea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006, deoarece debitoarea pârâtă nu se află în insolvență, câtă vreme este în măsură să-și plătească obligațiile precuniare din propriile disponibilități bănești.
Prin urmare, curtea relevă că în recurs, motivul invocat de către creditoarea recurentă art.304 pct.9 proc.civ, referitor la lipsa de temei legal a hotărârii recurate, ori la faptul că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu este incident.
Dimpotrivă, judecătorul sindic a avut în vedere ansamblu normativ ce rezultă din legea aplicabilă cauzei pendinte, și anume Legea nr.85/2006, pe care într-adevăr a apreciat că nu o poate aplica în sensul admiterii cererii creditorului.
Curtea în plus, relevă că starea de insolvabilitate a debitorului persoană juridică este definită ca acea situație juridică și economică, potrivit căreia, debitorul uneia sau mai multor obligații cu caracter precuniar nu poate asigura satisfacerea acestora cu disponibilități bănești din propriu patrimoniu sau din surse atrase.
Din înscrisurile depuse la dosarul de insolvență (filele 90-106) reprezentând chitanțe liberatorii emise de către terți ca urmare a executării mai multor obligații financiare ale debitoarei, rezultă cu prisosință că aceasta din urmă are un patrimoniu care se caracterizează prin disponibilitate și solvabilitate.
Împrejurarea că debitoare refuză, totuși, plata în special a penalităților specificate de către creditoare, nu este de natură a atrage incidența dispozițiilor art.3 pct.1 și 12 din Legea nr.85/2006, astfel încât, judecătorul sindic să considere cu suficient temei în fapt și în drept că debitoarea se află, fie în insolvență vădită, fie în insolvență iminentă.
Astfel fiind, se va respinge recursul creditoarei ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.162/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul creditoarei ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.162/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
- încetat activitatea prin pensionare -
Semnează
VICEPREȘEDINTELE
CURȚII DE APEL TIMIȘOARA
JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.16.11.2009
Tehnored 2 ex.16.11.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Dorin Ilie
