Spete procedura insolventei. Decizia 1369/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1655/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1369
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Alexandra Câmpeanu
Judecător - -
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta debitoare SC SRL -J- împotriva sentinței comerciale nr.188/02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SA PRIN MANDATAR SC - & RECUPERĂRI SRL și intimata administrator judiciar SERVICII INSOLVENȚĂ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 27 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 04 2008 și 11 2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 188/2.06.2008, Tribunalul Teleormana respins excepțiile referitoare la lipsa calității procesuale active a SC SA prin mandatarul SC "- CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI " SRL și a prescripției, invocate de debitoarea SC SRL, a respins contestația debitoarei, a admis cererea creditoarei privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva SC SRL, a numit provizoriu administrator judiciar pe SERVICII INSOLVENȚĂ și a dispus cuvenitele măsuri prevăzute de Legea nr.85/2006.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul - sindic a reținut că excepția lipsei calității procesuale active este nefondată întrucât cererea de chemare în judecată a fost redactată și semnată de avocatul ales angajat de mandatar în conformitate cu dispozițiile mandatului acordat și cu respectarea dispozițiilor prevăzute de articolul 1532 cod civil și articolelor 67-68 Cod procedură civilă.
Excepția prescripției s-a constatat că nu este întemeiată, întrucât dispozițiile articolului 4 litera b și d din Decretul nr. 167/1958 referitoare la raporturile dintre organizațiile socialiste nu-și mai pot găsi aplicarea din moment ce acestea au dispărut (conform Legii nr.15/1990) de pe scena raporturilor juridice.
Referitor la penalități, judecătorul - sindic a reținut că acestea au fost prevăzute în convenția ce reprezintă legea părților, că au fost respectate dispozițiile Legii nr. 469/2002 în sensul că părțile au convenit prin clauza 9 din contract că poate fi depășită contravaloarea prestațiilor de cuantumul penalităților și că această clauză nu este abuzivă, neputându-se invoca dispozițiile Legii nr. 193/2000 câtă vreme debitoarea și-a exprimat consimțământul la încheierea contractului însușindu-și clauzele contractuale.
Reținând dispozițiile articolului 3 alineat 1, articolului 3 alineat 1 punctul 12 din legea nr.85/3006 și articolului 379 Cod procedură civilă, în raport de neplata facturilor emise în anul 2005 și constatând îndeplinite condițiile cerute de legea insolvenței, în temeiul articolului 33 (4) din Legea nr.85/2006 s-a apreciat nefondată contestația și în consecință s-a respins, deschizându-se procedura insolvenței împotriva SC SRL.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat SC SRL, criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate.
În esență, fără a preciza temeiul de drept în baza căruia se formulează critici aduse hotărârii atacate, recurenta susține că:
Instanța de fond a reținut în mod greșit că mandatarul a acționat în conformitate cu mandatul acordat, întrucât în mandat s-a prevăzut introducerea cererilor în temeiul Legii nr.64/1995 și nu o acțiune bazată pe Legea nr.85/2006.
Mai mult, nu există nici o probă la dosarul cauzei care să ateste că mandatarului i-a solicitat recuperarea creanțelor de la SC SRL.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la capacitatea mandatarului de a-și îndeplini mandatul, activitatea mandatarului privind recuperarea creanțelor nefiind cuprinsă în obiectul său de activitate și nici nu rezultă din acte că ar fi operat o cesiune de creanță.
În sprijinul susținerii sale, recurenta invocă și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.XXII/12.06.2006 dată în recursul în interesul legii.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la identitatea mandantului în raport de datele de identificare menționate în contractul de mandat și cele de pe pagina oficială a Ministerului d e Finanțe.
Față de susținerea debitoarei privind inexistența unei creanțe certe prin nelegalitatea solicitării penalității de 600 USD și a introducerii în mod abuziv a clauzei 16.2.1. din contract, recurenta arată că instanța în mod greșit a reținut că debitoarea și-a exprimat consimțământul în vederea încheierii convenției sinalagmatice, însușindu-și clauzele contractuale, deși prin Legea nr.193/2000 invocată în contestație, au fost stabilite clauzele considerate abuzive - literele i și r din Anexă coroborate cu articolul 4 alineatele 1 și 2 și articolul 6 din lege.
Recurenta susține și că instanța de fond a reținut greșit că SC SRL se află în stare de insolvență, deși situațiile financiare depuse la dosar fac dovada că nu se află în încetare de plăți, desfășurându-și activitatea profitabil și plătindu-și debitele.
Faptul că nu înțelege să plătească debitul nelegal calculat, nu înseamnă că societatea este în insolvență, ci că este prezumată a fi în stare de insolvență până la dovada contrarie, dovadă făcută cu înscrisurile depuse.
Atât recurenta cît și intimata au depus la termenul de la 27.11.2008, concluzii scrise la dosarul cauzei (filele 37-46).
Examinând recursul potrivit articolului 3041Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate.
Curtea va proceda la gruparea argumentelor aduse în sprijinul motivelor de recurs, pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Primul motiv de recurs (A-ordinea aparține recurentei) este nefondat, având în vedere că scopul Legii nr.64/1995, respectiv al Legii nr.85/2006 (care nu cuprinde o reglementare esențial diferită de reglementarea Legii nr.64/1995) l-a reprezentat instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, procedură de executare cu caracter colectiv pentru recuperarea creanțelor.
Așa fiind, este fără putere de tăgadă, că apare lipsită de relevanță distincția făcută de recurentă în ce privește mențiunea din contractul de mandat în sensul că s-a prevăzut dreptul mandatarului de a formula acțiuni în temeiul Legii nr.64/1995 dar nu și în temeiul Legii nr.85/2006, câtă vreme ambele acte normative vizează executarea colectivă a debitorului pentru recuperarea creanței de către creditor.
Toate argumentele aduse de recurentă în sprijinul acestui motiv, inclusiv acela al lipsei unei dovezi din care să rezulte că mandatul se referă și la SC SRL, nu au suportat legal în combaterea considerentelor avute în vedere de judecătorul fondului și întemeiate pe dispozițiile articolului 1532 și următoarele Cod civil, și normele specifice de procedură din articolele 67-68 Cod procedură civilă, mandatul dat referindu-se la toți debitorii mandantului.
În acest context, s-a reținut și că cererea introductivă s-a formulat de SC prin mandatar SC - CONSULTANȚĂ & RECUPERARE SRL reprezentat convențional de avocat.
Or, din mandatul aflat la fila 21 dosar fond, penultimul alineat, rezultă că mandatarul poate efectua operațiunile permise (vezi punct 5 din mandat)fie directfie prin intermediul altor submandatari, printre care și avocați.
Cât privește motivul al doilea și al treilea(punctele B și C în ordinea stabilită de recurentă) de recurs, referitor la nepronunțarea instanței asupra capacității mandatarului în raport de codul precizat de contestatoare și față de susținerea sprijinită de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII/12.06.2006, cât și nepronunțarea asupra identității mandantului față de datele de identificare relevate de contestatoare, Curtea apreciază susținerile neîntemeiate.
Dincolo de faptul că instanța de fond, atunci când a examinat excepția lipsei calității procesuale active a început corect prin a reține că din motivarea contestatoarei rezultă că aceasta face confuzie între lipsa dovezii calității de reprezentant și lipsa calității procesuale active, dar considerentele judecătorului sindic sunt clare, neechivoce și ca atare exprimă motivele care au format convingerea instanței în sensul că reclamanta arelegitimare procesuală activănefiind astfel necesar/obligatoriu să răspundă tuturor argumentelor ce vizau aspecte nerelevante în susținereaexcepției lipsei calității procesuale active.
Motivul de recurs privind greșitul considerent al instanței de fond, referitor la exprimarea consimțământului contestatoarei la încheierea contractului și deci însușirea clauzelor contractuale, este nefondat în raport de dispozițiile articolului 969 Cod civil.
În plus, invocarea Legii nr. 193/2000 în sensul existenței unor clauze abuzive a fost corect înlăturată de judecătorul fondului, atât pentru considerentele arătate în precedent cît și pentru faptul că SC SRL nu are calitate de consumator în raport de dispozițiile articolului 2 alineat 1 din lege, astfel că nu poate invoca un text de lege ce nu-i este aplicabil.
În fine, în ce privește starea de insolvență a debitoarei, aceasta a fost corect reținută în raport de dispozițiile articolului 3 punctul 1 din Legea nr.85/2006, față de prezumția instituită de lege (față deunulsau mai mulți creditori) dacă s-a depășit un număr de 30 de zile de la scadență.
Prezumția nu a fost răsturnată de contestatoare, din actele depuse nerezultând că debitoarea avea la data formulării cererii (18.02.2008) lichidități care să acopere debitul scadent.
Singurele probe care pot face dovada că debitoarea nu este în insolvență, sunt reprezentate de extrasele de cont și nu alte înscrisuri (privind cifra de afaceri bilanț, contracte, etc).
Or din extrasele depuse la dosar, rezultă că în perioada 12.02.2008-19.02.2008 debitoarea avea disponibil în contul BRD 110,40 lei, în perioada 20.02.2008-24.02.2008 avea 2.466,60 lei, iar la CEC A, din extrasul de cont în perioada 1.01.2008-31.01.2008 și 1.02.2008 - 29.02.2008 soldul final arată 10 RON (filele 88, 89, 92 și 96 dosar fond), sume care nu acoperă nivelul debitului datorat, caz în care nu se poate reține ca întemeiată susținerea privind inexistența stării de insolvență așa cum este definită de articolul 3 punctul 1 in Legea nr. 85/2006.
Vor fi respinse și susținerile recurentei din concluziile scrise și orale sprijinite pe raportul administratorului judiciar (filele 199 - 204 dosar fond), pe de o parte având în vedere că acest raport s-a depus la dosar la 11.08.2008 după pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii (instanța de fond neavându-l în vedere la pronunțarea sentinței nr. 188 din 2.06.2008 și cu atât mai puțin la data dezbaterilor ce au fost consemnate prin încheierea de ședință de la 26.05.2008), raportul fiindîntocmit în temeiul articolului 54 din Legea nr.85/2006,iar pe de altă parte fiind inadmisibile în recurs apărările bazate pe un raport nesupus verificării judecătorului - sindic și dezbaterii părților.
Oricum, scopul esențial al raportului prevăzut de articolul 54 este de a analiza situația patrimonială a debitorului în vederea propunerii continuării perioadei de observație sau a intrării debitorului în faliment și nicidecum combaterea hotărârii judecătorului sindic privind constatarea stării de insolvență în baza căreia s-a deschis procedura generală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că nu subzistă în cauză motive de modificare sau casare ale hotărârii atacate din cele prevăzute de articolul 304 Cod procedură civilă și respectiv articolul 3041Cod procedură civilă și în consecință, apreciind recursul nefondat, urmează să-l respingă în temeiul articolului 312 (1) Cod procedură civilă.
Reținându-se dispozițiile articolului 274(1) Cod procedură civilă, cererea intimatei și înscrisurile de la filele 21-23 dosar recurs, urmează să fie obligată recurenta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 3.192,93 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta debitoare SC SRL -J- împotriva sentinței comerciale nr.188/02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SA PRIN MANDATAR SC - & RECUPERĂRI SRL și intimata administrator judiciar SERVICII INSOLVENȚĂ.
Obligă recurenta să plătească intimatei 3.192,93 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR UDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
9.01.2008
Tribunalul Teleorman
Judecător fond:
Președinte:Adriana Teodora BucurJudecători:Adriana Teodora Bucur, Marcela Alexandra Câmpeanu
