Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1368/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1620/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1368
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Alexandra Câmpeanu
Judecător - -
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr.2540/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC GLOBAL SRL - PRO MANAGEMENT și intimații creditori SC & CO SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și SC SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 27 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 04 2008 și 11 2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față de reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 2540 din 3.06.2008, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a închis procedura insolvenței împotriva debitorului SC GLOBAL SRL în temeiul articolului 131 din Legea nr.85/2006, a radiat societatea debitoare din registrul Comerțului și a dispus plata către lichidatorul judiciar PRO MANAGEMENT a sumei de 1.500 lei, reprezentând remunerație/cheltuieli de procedură, din fondul prevăzut de articolul 4 alineat 4 din lege.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut poziția lichidatorului judiciar, în sensul că nu au fost identificate faptic în patrimoniul debitorului bunuri mobile și imobile care să fie valorificate, consecința fiind lipsa obligației lichidatorului de a întocmi raport final și respectiv închiderea procedurii în temeiul articolului 131 din lege, dat fiind nejustificarea continuării procedurii.
A reținut judecătorul sindic și că cererea formulată de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B de autorizare în vederea introducerii acțiunii prevăzută de articolul 138 fost formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și în consecință, în ședința publică de la 3.06.2008 a fost respinsă.
În ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale active a SECTOR 4 B, judecătorul - sindic a reținut că această creditoare, în disprețul articolului 138 alineat 3 și articolului 3 punctul 3 din Legea nr.85/2006 a cerut instanței, în nume propriu, arătând că a fost desemnat președinte al comitetului creditului creditorilor, să fie autorizat să introducă acțiunea întemeiată pe articolul 138 și a formulat, în același timp, o cerere împotriva pârâtului.
În acest sens. judecătorul sindic a constatat că SECTOR 4 B nu putea introduce cerere de autorizare nici în calitate de președinte al comitetului creditorilor și nici de simplu membru al acestuia, de vreme ce Comitetul creditorilor este o entitate distinctă atât față de președintele acestuia cât și față de ceilalți creditori, titularul cererii de autorizare putând fi doar comitetul creditorilor după respectarea procedurii de întrunire, de deliberare și de luare a deciziilor de către comitet care nu poate să hotărască schimbarea calității procesuale active a titularului cererii (comitetul creditor), ci doar mandatarea președintelui sau a altui creditor să redacteze această cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen și motivat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate și fiind întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă pe considerentul că a fost dată sentința cu interpretarea greșită a legii.
În esență, recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B susține că prin respingerea cererii de autorizare, în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale în baza articolului 138 din Legea nr.85/2006, în calitate de președinte al Comitetului creditorilor, i-a fost îngrădit dreptul de a recupera creanța și dreptul la justiție prin închiderea procedurii fără a i se acorda posibilitatea de a formula cerere.
În susținerea motivului de recurs, arată recurenta că la data de 15.05.2008 avut loc convocarea Comitetului creditorilor prin care s-a dispus înlocuirea președintelui SC SRL cu SECTOR 4 B, întrucât președintele ales la 27.03.2008 nu a depus diligențe pentru formularea cererii de atragere a răspunderii în baza articolului 138 din Legea nr.85/2006.
Cu privire la închiderea procedurii, recurenta susține că judecătorul sindic nu are obligația închiderii procedurii, legiuitorul oferindu-i acestuia doar facultatea închiderii procedurii, deoarece potrivit legii acesta are și alte posibilități pentru a putea acoperi cheltuielile administrative și anume: utilizarea fondului de lichidare prevăzut de articolul 4 alineat 4 din lege sau atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere.
Examinând recursul potrivit articolului 3041Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Rezultă dinactele dosarului și considerentele judecătorului sindic,din încheierea de la 3.06.2008 (fila 97 verso alineat 2 dosar fond), că "în cauză nu a fost desemnat un Comitet al creditorilor conform articolului 16 din Legea nr.85/2006, întrucât în tabelul obligațiilor debitorului sunt înscriși doar trei creditori. Astfel, în speță, acești creditori îndeplinesc atribuțiile Comitetului creditorilor".
Or, câtă vreme judecătorul sindic nu a desemnat potrivit articolului 16 din lege un comitet al creditorilor și prin urmare nu a desemnatpe baza propunerii creditorilorun președinte al comitetului și mai mult, legea permite creditorilor să înlocuiască comitetul desemnat de judecătorul sindic (alineat 4 ultima teză articolul 16), rezultă că formarea comitetului creditorilor și respectiv desemnarea unui președinte de către aceștia, a reprezentat voința unanimă a celor trei creditori din cauza de față (vezi filele 79-82 dosar fond).
Așa fiind, câtă vreme creditorii constituiți în Comitetul creditorilor din proprie inițiativă, au înțeles ca de comun acord, să desemneze președintele comitetului pe SC SRL și apoi să-l înlocuiască cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, tot prin voința unanim exprimată (filele 86-88), au luat decizia care a prevăzut atât desemnarea SECTOR 4 ca președinte al Comitetului creditorilor cât șimandatarea președintelui de a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale (filele 85-88).
Curtea reține că poziția judecătorului sindic, atât sub aspectulmențineriipreședintelui desemnat inițial SC SRL (președinte desemnat de Comitet și nu de judecătorul sindic) peste voința creditorilor, fără a se întemeia măsura în drept ci doar motivat de lipsa precizării de către lichidator a temeiului legal al schimbării, cât și sub aspectul aprecierii în acest context al lipsei calității procesuale active a SECTOR 4 în formularea cererii de autorizare, este o poziție rigidă și în neconcordanță atît cu concepția generală a legii în care atribuțiile de ordin managerial, analiza oportunității aplicării procedurilor și modalităților de realizare a acestora sunt lăsate (în afară de administratorul/lichidatorul judiciar), la aprecierea creditorilor.
În cauza de față, cei trei creditori, au urmărit satisfacerea intereselor lor, ca o consecință a caracterului colectiv al procedurii, prin desemnarea în calitate de Președinte al SECTOR 4 B și mandatarea acestuia de a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale.
Prin urmare, Comitetul creditorilor a luat o decizie ce nu poate fi contestată decât de un creditor. Iar competența soluționării unei asemenea contestații aparține tot creditorilor (adunarea creditorilor) și nu judecătorului sindic (articolul 17 alineat 6).
Iată că, legiuitorul a lăsat în puterea creditorilor deciziile Comitetului creditorilor, astfel că o intervenție a judecătorului sindic peste voința unanimă a acestora nu face decât să înfrângă legea.
Dincolo de aspectul privind înlocuirea președintelui, măsură "anulată" fără temei legal de judecătorul sindic, (aspect ce apare ca o motivare a punerii în discuție a excepției lipsei calității procesuale active a SECTOR 4 în formularea cererii de autorizare - fila 97), dar și considerentul potrivit căruia " Sector 4 nu putea introduce cerere de autorizare nici în calitate de președinte, nici în calitate de simplu membru al comitetului creditorilor" (fila 97 verso penultim alineat), nu are suport legal în contextul cauzei de față. Simplul fapt că SECTOR 4 Baf ormulat cerere de autorizare cu precizarea că a fost desemnată președinte al Comitetului creditorilor (fila 89) și cerere de atragere a răspunderii patrimoniale în calitate de Președinte al Comitetului creditorilor (fila 90) și nu a fost precizat ca titular al acțiunii Comitetul creditorilor (în condițiile în care în dosar nu s-a desemnat de judecătorul sindic un comitet al creditorilor, dar există dovada mandatului acordat de toți creditorii pentru cererea de atragere a răspunderii), este o simplă eroare, ce nu putea avea drept consecință lipsa calității procesuale active a titularului cererii, nu putea duce la aprecierea încălcării caracterului colectiv al executării și, în nici un caz, nu se putea considera că SECTOR 4 cerut judecătorului sindic autorizarea în nume propriu "în disprețul articolului 138 alineat 3 și ale articolului 3 punctul 3 din lege".
În aceste condiții, chiar dacă SECTOR 4 Baf ormulat cerere de autorizare în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor, situație atipică față de articolul 138(3) din lege, judecătorul sindic avea a-și exercita rolul activ potrivit articolului 129(5) Cod procedură civilă, verificând în acest sens probele din dosar din care rezultă fără echivoc faptul că această creditoare reprezenta interesul concursual al tuturor creditorilor în procedură și nicidecum să interpreteze cererea de așa natură încât să evite pronunțarea asupra fondului acesteia încălcând astfel accesul creditorilor la justiție (articolul 53 din Constituția României) prin neautorizarea cererii de a formula acțiunea întemeiată pe articolul 138 din Legea nr.85/2005.
Așadar, reținându-se că excepția lipsei calității procesuale active este nefondată și că cererea de autorizare este întemeiată, urmează să se admită recursul în temeiul articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și articolului 3041Cod procedură civilă cu consecința casării hotărârii atacate în temeiul articolului 312(5) Cod procedură civilă și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr.2540/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC GLOBAL SRL - PRO MANAGEMENT și intimații creditori SC & CO SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și SC SRL.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
12.01.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Adriana Teodora BucurJudecători:Adriana Teodora Bucur, Marcela Alexandra Câmpeanu
