Spete procedura insolventei. Decizia 1402/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1402
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 76/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator judiciar T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, de către creditoarea recurentă, consideră recursul în stare de pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1535/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței închiderea procedurii insolvenței față de debitorul SC SRL T, reprezentată de lichidatorul judiciar T, în contradictoriu cu creditor AVAS B, dispunându-se radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar T, de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 415/06.03.2008, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, că notificarea a fost publicată conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței și având în vedere că nici unul din creditori nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, și continuarea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006.
În motivare se arată că sentința civilă este nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele considerente: Dispozițiile art. 129 din legea 85/2006 nu au fost respectate, judecătorul sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final"
Având in vedere ca instanța de fond nu a respectat prevederile legale, neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final, hotărârea pronunțată trebuie casată și trimisă spre rejudecare instanței de fond.
După întocmirea raportului final în conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat sa-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiza și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocata Adunarea Creditorilor in termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia. Menționează că Legea 85/2006 nu prevede o"opțiune"în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile si obligațiile legale prin aceste omisiuni.
Învederează instanței faptul că, potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 (dispoziții aplicabile în cauza dedusa judecații.), răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictiva, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Totodată, trebuie menționat faptul că, potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia,deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
În acest sens, învederează instanței faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, cărăspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpăși a doua, căindiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare aprejudiciului cauzat este integrală,în sensul că, cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. - Legea contabilității.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 73 alin 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 rep."administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:. c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere"și potrivit dispozițiilor art. 73 alin 2"Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin 4 din Legea nr. 82/1991 rep."Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. care au obligația gestionării patrimoniului".
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art. 72 din Legea nr.31/1990 republicata,"obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540 Cod civil: " mandatarul este răspunzător nu numai pentru doi, dar încă și de culpa comisa în executarea mandatului". De asemenea potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului ( administratorului ) se apreciază cu mai multa rigurozitate.
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Învederează instanței de judecată faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
În cauză a formulat concluzii scrise societatea desemnată lichidator judiciar, prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul astfel declarat, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și potrivit dispozițiilor art. 304, 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat.
Referitor la critica ce vizează nerespectarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, cu privire specială asupra convocării adunării creditorilor și comunicarea raportului final, Curtea relevă că procedura insolvenței s-a închis față de debitoare pe temeiul prevederilor art. 131 din Legea insolvenței. Această normă de procedură a insolvenței nu impune, nici convocarea adunării creditorilor, nici întocmirea și comunicarea către creditori a vreunui raport final, ceea ce rezultă din textul art. 131, astfel; În orice stare a procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o hotărâre de închidere a procedurii.
Prin urmare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 129, relativ la necesitatea întocmirii raportului final și comunicării acestuia împreună cu situațiile financiare finale, și nici cele ale art. 132 alin. 2 referitoare la condiționarea închiderii procedurii de aprobarea raportului final, după comunicarea acestuia către creditori, convocarea adunării creditorilor și soluționarea eventualelor contestații.
Relativ la critica având ca obiect neantrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, conform art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, Curtea statuează mai întâi că în primă instanță o astfel de acțiune nu a fost introdusă de practicianul în insolvență, care în raportul final a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 138 din lege.
De altfel creditoarea în aceste condiții nu a înțeles să solicite autorizarea formulării unei cereri de atragere a răspunderii conform art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, dacă creditoarea recurentă nu beneficiazăope legisde legitimare procesuală activă, în mod direct și necondiționat, în prima instanță, cu atât mai puțin aceeași creditoare poate tinde în recurs, prinomisio medio,la deznodământul judiciar al antrenării răspunderii patrimoniale reglementate de art. 138 din Legea insolvenței.
În consecință, Curtea, considerând că recurenta creditoare nu are calitate procesuală activă în calea de atac a recursului pentru a fi îndreptățită să solicite atragerea răspunderii patrimoniale personale a administratorilor debitoarei, urmează a respinge și acest motiv invocat de recurentă.
Astfel fiind, și în baza art. 312. se va respinge recursul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 76/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 76/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR- - - - - - Dr. - -
GREFIER,
Red../26.11.2009
Dact. /02.121.2009
Prima instanță - Trib.
Judecători -
2 ex.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
