Spete procedura insolventei. Decizia 1634/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1634
Ședința publică din 14 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea recurentă - SRL T împotriva sentinței comerciale nr.1228/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - România SRL și IT Management T - în calitate de administrator judiciar al debitoarei, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru debitoarea recurentă, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul debitoarei recurente depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei, timbru judiciar în sumă de 0,3 lei și copia deciziei civile nr.133/29.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, arătând că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoare, fără cheltuieli de judecată, arătând că debitoarea nu se află în stare de insolvență, iar la data deschiderii procedurii insolvenței creanța nu era certă, lichidă și exigibilă.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1228/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins contestația formulata de debitoarea - SRL și s-a admis cererea formulată de creditorul - România SRL, în contradictoriu cu debitorul - SRL; în temeiul art.33 alin 6 din Legea privind procedura de insolvență, s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei - SRL; în temeiul art.34 din Legea privind procedura de insolvență, văzând și prevederile OUG nr. 86/2006, s-a numit administrator judiciar practicianul în insolvență IT Management; în temeiul art.61 și art. 62 din Legea privind procedura de insolvență, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, asociaților, acționarilor, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii, precum și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la 30.04.2009 de creditorul - România SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, creditoarea a solicitat deschiderea procedurii fata de debitoarea - SRL, întrucât are o creanța certă, lichidă și exigibilă față de aceasta.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în urma încheierii cu debitoarea a contractului de vânzare-cumpărare, societatea a emis mai multe facturi fiscale, recunoscute si însușite de către debitoare atât prin semnarea, cât și prin ștampilarea acestora, însă o parte a acestor facturi fiscale au rămas până în prezent neachitate însumând un debit de 36284.91 RON. În dovedire a anexat copii facturi fiscale, copie contract de vânzare-cumpărare în regim en-gros nr.144/02.03.2007.
Debitoarea - SRL a depus la dosar contestație și note de ședință ce au caracter de contestație prin care a arătat că nu se află în stare de insolvență, ci desfășoară numeroase operațiuni comerciale cu alte societăți si rulează fonduri bănești, efectuând in mod constat plați către diverși parteneri de afaceri. În dovedire a anexat o serie de extrase de cont din perioada 16.04.2009-30.04.2009.
Față de apărările debitoarei, judecătorul sindic a constata că acestea sunt nefondate, întrucât plata sporadică a unor sume mici către diferiți creditori nu face dovada că aceasta nu este în insolvență.
Debitoarea - SRL nu a achitat creanța către creditoare, nefăcând dovada vreunui acord intervenit intre cele doua parți cu privire la debitele restante.
Constatând că debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu titlurile executorii ( facturi fiscale) depuse în copie la dosarul cauzei, că, creditorul are o creanță comercială, certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului (art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței), cu respectarea valorii prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea insolvenței și de la a cărei scadență au trecut mai mult de 30 de zile și că sunt îndeplinite condițiile legii, judecătorul sindic a respins contestația și a admis cererea de declanșare a procedurii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs debitoarea - SRL solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii de insolvență formulată de creditoarea - România SRL.
În motivarea recursului, debitoarea recurentă arată că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală având în vedere faptul că a depus la dosarul de fond extrase de cont care demonstrau că nu se ală în stare de insolvență, ci dispune de fonduri bănești pentru plata oricăror datorii certe, lichide și exigibile.
Recurenta debitoarea mai arată că în luna octombrie 2009, deși instanța de fond a deschis procedura insolvenței, societatea avea în continuare o activitate de nivel normal, fapt ce rezultă din extrasele de cont și chitanțele de plată aferente lunii octombrie.
Debitoarea recurenta arată că a achitat creanța în sumă de 36.284,91 lei către creditoarea - România SRL, cu ordinul de plată din data de 15.10.2009, aceasta datorită efectelor catastrofale reprezentate de deschiderea procedurii insolvenței.
Se mai menționează de către debitoare că a contestat și contestă creanța creditoarei, plata pe care a efectuat-o reprezentând de fapt o îmbogățire fără justă cauză a creditoarei întrucât creanța nu este certă în ceea ce privește cuantumul acesteia.
În drept, debitoarea a invocat art.8 și următoarele, precum și art.3 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Examinând recursul declarat de debitoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform art. 3 pct. 1 din aceeași lege insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Art. 31 din Legea nr. 85/2006 prevede că "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții".
În legătură cu aceste condiții, Curtea reține că între părți există neînțelegeri cu privire la cuantumul creanței datorate de către debitoare creditoarei, având în vedere că se invocă existența unei înțelegeri între părți cu privire la vânzarea produselor creditoarei de către debitoare la un preț redus.
Această împrejurare a fost invocată de către debitoare prin contestația formulată la cererea de deschidere a procedurii insolvenței introdusă de creditoare, însă nu a fost analizată de prima instanță.
Pe de altă parte, în ceea ce privește insolvența debitoarei, Curtea reține că potrivit dispozițiile art. 33 al. 2 din Legea insolvenței, "în termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară".
Debitoarea a formulat contestația în termenul legal, iar din probele depuse de aceasta în susținerea contestației, respectiv documentele contabile de pe lunile septembrie și octombrie 2009, s-a constatat că debitoarea nu se află în stare de insolvență, astfel cum aceasta este definită de disp. art. 3, pct. 1 din legea 85/2006, aceasta având fonduri disponibile pentru plata creanței invocată de creditoare, dar refuzând să facă plata întrucât această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă, conform art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței.
Mai mult, din probele de la dosarul instanței de recurs, rezultă că debitoarea a făcut plata în întregime a creanței pretinse de către creditoare, deși contestă în continuare cuantumul creanței creditoarei, astfel încât în baza art. 312. pr. civ. Curtea va admite recursul debitoarei și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge cererea formulată de creditoarea - România SRL împotriva debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea - SRL T împotriva sentinței comerciale nr.1228/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge cererea formulată de creditoarea - România SRL împotriva debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 decembrie 2009.
Pentru
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - aflat în concediu
semnează
Vicepreședinte,
Grefier,
- -
Red./23.12.2009
tehn./ 2 ex./23.12.2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
