Spete procedura insolventei. Decizia 248/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 248/
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1569/19.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - - și intimatul Cabinet Individual de Insolvență, în calitate de administrator judiciar al debitoarei - SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru debitoarea recurentă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 16.02.2010, întâmpinare formulată de către creditoarea intimată la care a fost atașat un extras de cont curent, iar la data de 17.02.2010, întâmpinare formulată de către lichidatorul debitoarei, la care s-a anexat cererea de admitere a creanței formulată de către
Un exemplar din întâmpinarea lichidatorului se comunică reprezentantului debitoarei recurente, iar întâmpinarea creditoarei - -, fiind într-un singur exemplar, se prezintă reprezentantului debitoarei recurente, care o citește, după care a arătat că nu solicită acordarea unui termen pentru studiul acesteia.
Reprezentantul debitoarei recurente depune la dosar împuternicire avocațială și taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate cu consecința respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată, arătând că la data deschiderii procedurii, debitul nu mai exista, fiind achitat cu ordinele de plată emise la data de 03.07.2009 și 08.07.2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1569/19.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de creditoarea - -; în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea 85/2006, s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei - SRL, fiind numit în calitate de administrator judiciar al acesteia, Cabinetul Individual de Insolvență, pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea 85/2006 și au fost fixate termenele legale, prevăzute pentru derularea procedurii insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că cererea formulată la data de 14.07.2009 de creditoarea - -, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitoarei și că nu s-a formulat contestație de către aceasta; că debitoarea se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu titlurile executorii (sentința nr. 9357/14.07.2008); că în speță creditoarea are o creanță comercială, certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, superioară valorii prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea 85/2006 și de la a cărei scadență au trecut mai mult de 30 de zile, apreciind astfel că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea - SRL, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurată cu consecința respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În motivarea recursului s-a arătat că prin acțiunea introductivă, creditoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății recurente pentru o creanță în valoare totală de 15.491,79 lei, ce nu a fost achitată, prezumând că societatea ar fi în insolvență. La data introducerii acțiunii, recurenta arată că nu mai avea față de creditoarea niciun fel de datorie, întrucât suma de 15.491,79 lei a fost achitată anterior introducerii acțiunii, astfel că nu mai avea niciun interes în promovarea unei asemenea acțiuni, lipsind totodată și una din condițiile necesare promovării ei, respectiv existența unei creanțe față de debitoare, creanță ce trebuia să fie superioară valorii prag prevăzută la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006. Arată că prin ordinul de plată din data de 03.07.2009 a achitat suma de 14.089 lei, iar prin ordinul de plată din data de 08.07.2009, suma de 1402,79 lei, în total achitând astfel întregul debit în sumă de 15.491,79 lei către și, debit pe care creditoarea l-a reclamai prin cererea introductivă, menționând că suma a fost achitată către executorul judecătoresc, întrucât debitul de 15.491.79 lei făcea la momentul respectiv obiectul dosarului execuțional nr. 1654/2008, dosar în care i s-a comunicat procesul - verbal încheiat la data de 09.10.2008 și în care se arăta că recurenta are de achitat suma de 15.491,79 lei.
Debitoarea recurentă arată că întrucât creanța nu a mai existat la data introducerii acțiunii, consideră că pe de o parte nu au fost întrunite condițiile necesare promovării unei asemenea acțiuni, iar pe de altă parte, creditoarea nu mai justifica niciun interes în deschiderea procedurii insolvenței întrucât aceasta și-a încasat creanța. Arată că lipsa sa de reacție la introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței s-a datorat faptului că nu a avut cunoștință de prezentul litigiu, întrucât ambele citații au fost comunicate prin afișare, debitarea recurentă intrând doar în posesia hotărârii prin care s-a admis cererea de deschiderea a procedurii insolvenței și constatând că temeiul acțiunii îl reprezenta un debit pe care l-a achitat anterior introducerii acțiunii respective. Mai arat că la aceeași dată, adică 14.07.2009, a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 277/2009 prin care s-a modificat valoarea prag de la 10.000 lei la 30.000 lei, ceea ce nu ar mai fi permis sesizarea instanței, considerând că acest aspect nu justifică însă și lipsa de diligență din partea creditoarei de a se interesa dacă debitul a fost între timp achitat, cu atât mai mult cu cât marea parte a acestuia, adică suma de 14.089 lei a fost achitată încă de la data de 03.07.2009, cu 10 zile înainte de introducerea acțiunii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Creditoarea intimată - a formulat întâmpinare, prin care a arătat că întrucât recurenta debitoare nu a executat voluntar obligația de plata a sumei de 9491,26 lei stabilită în sarcina sa prin sentința civila nr. 9357/14.07.2008, motiv pentru care a procedat la executarea silita a acesteia și deoarece recurenta debitoare C nu a avut în conturile bancare disponibilități bănești pentru a acoperi datoria, în data de 10.07.2009 - data expedierii prin posta - creditoarea arată că a formulat cerere de insolvență împotriva acesteia.
Creditoarea susține că recurenta debitoare nu i-a comunicat dovada plăților efectuate in data de 03.07.2009 și, respectiv 08.07.2009 în contul BEJ si, arătând că potivit dispozițiilor art. 458 alin. 1 Cod procedură civilă Executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, numai dupa împlinirea termenului de 15 zile de primirea dovezii de consemnare a acestei sume. În speța, la data de 10.07.2009, când a fost expediată cererea de insolvență, nu expiraseră cele 15 zile de la consemnarea sumei de către debitoare pentru ca executorul judecătoresc sa vireze către creditoare sumele achitate, drept pentru care aceasta arată că nu a avut cunoștința de plățile efectuate de debitoare, luând la cunoștința de aceste plăți abia în data de 22.07.2009, atunci cand executorul judecătoresc a virat banii obținuți din executare, și a apreciat ca debitoarea a efectuat plata sumelor datorate ca urmare a introducerii cererii de insolventa.
Față de aspectele arătate, precum și față de faptul ca de la inceperea executării silite împotriva debitoarei trecuseră aproximativ 9 luni fara a se încasa vreo suma de bani în contul datoriei, apreciază că nu se poate reține reaua sa credință la introducerea cererii de insolvență. Totodată, consideră că sunt lipsite de temei susținerile debitoarei potrivit cărora rapiditatea cu care creditoarea a introdus cererea de insolvență se justifica prin faptul ca la aceeași data, adică 14.07.2009, a fost publicata in Monitorul Oficial Legea nr. 277/2009 prin care s-a modificat valoarea prag de la 10.000 lei la 30.000 lei, ceea ce nu ar mai fi permis sesizarea instanței, întrucat creditoarea arată că anterior a formulat și expediat cererea de insolvență în data de 10.07.2009, și nu în 14.07.2009. Se mai arată că debitoarea nu-și poate invoca propria culpă, respectiv nu poate invoca faptul ca nu s-a apărat și nu a contestat creanța, desi a fost citata legal prin afișare în lipsa sa de la sediul social.
CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚA, în calitate de administrator judiciar al debitoarei, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea dispozițiilor sentinței atacate, arătând că s-a dovedit că debitoarea se află în încetare de plăți, stare dovedită cu titlul executoriu sentința civilă nr. 9357/14.07.2008, deși ulterior debitoarea - SRL a formulat recurs împotriva sentinței de deschidere a procedurii, dovedind că debitul, deși depășea valoarea prag prevăzută de Legea nr. 85/2006 la art. 3, pct. 12, fost achitat către executorul judecătoresc la data de 03.07.2009, respectiv 08.07.2009 prin două ordine de plată, în dosarul execuțional 1654/2008 aflat la și.
Cu privire la recursul formulat de către debitoare, administratorul judiciar arată că nu și-a putut îndeplini cea mai mare parte din obligațiile sale prevăzute de lege, deoarece debitoarea nu a dat curs solicitărilor sale de a-i pune la dispoziție actele și documentele prevăzute de lege la art. 28, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, această obligație fiind prevăzută în lege la art. 35. Chiar dacă debitoarea a înțeles să facă recurs împotriva sentinței de deschidere a procedurii insolvenței, potrivit art. 8 alin. 4 din aceeași lege, hotărârile judecătorului-sindic nu pot fi suspendate de către instanța de recurs, deci obligațiile ce-i incumbă debitoarei prin pronunțarea deschiderii procedurii insolvenței împotriva sa nu puteau fi ignorate pe motiv că a formulat recurs. Legea privind procedura insolvenței prevede la art. 44 că debitorul are obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar.toate informațiile cerute de acesta precum și toate informațiile apreciate ca necesare, cu privire la activitatea și averea sa, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale făcute de el în cele 120 zile anteriaore deschiderii procedurii.
Administratorul judiciar mai arată că deși debitorul nu s-a achitat de obligațiile sale prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006 privind furnizarea documentelor și informațiilor necesare administratorului judiciar pentru ca acesta să efectueze notificările impuse de lege în sarcina sa, acesta a notificat deschiderea procedurii insolvenței la Buletinul Procedurilor de Insolvență și instituțiilor bugetare, iar dintre acestea Administrația Finanțelor Publice T și-a depus declarația de creanță, iar această declarație de creanțe întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, fiind depusă în termen, la data de 17.12.2009 și având o valoare de 58.635 ron, care depășește valoarea prag de 30.000 ron stabilită la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate, precum și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform art. 3 pct. 1 din aceeași lege insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Art. 31 din Legea nr. 85/2006 prevede că "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții".
Art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței nr. 85/2006 definește noțiunea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței ca fiind creditorul a cărui creanță, împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Textul acestui articol stabilește așadar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța deținută de creditor asupra averii debitorului pentru ca cererea privind deschiderea procedurii insolvenței să poată fi admisă. Creanța trebuie să fie certă - în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert, având expunere monetară; lichidă și exigibilă - asupra căreia se pot ridica pretenții, precum și să se încadreze în valoarea pragului stabilit de art. 3 pct. 12 din Legea insolvenței nr. 85/2006, respectiv minim 30.000 lei RON.
Dovada caracterului cert al creanței se poate face atât prin titlu executoriu, cât și prin înscris sub semnătură privată, ori orice alt înscris necontestat de către debitor, nici în privința existenței sale, nici în ceea ce privește cuantumul creanței solicitate în baza acestuia.
În prezenta cauză, la data introducerii acțiunii, recurenta nu mai avea față de creditoarea niciun fel de datorie, întrucât suma de 15.491,79 lei a fost achitată anterior introducerii acțiunii, astfel că nu mai avea niciun interes în promovarea unei asemenea acțiuni, lipsind totodată și una din condițiile necesare promovării ei, respectiv existența unei creanțe față de debitoare, creanță ce trebuia să fie superioară valorii prag prevăzută la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Acest fapt este dovedit prin ordinul de plată din data de 03.07.2009 prin care recurenta arată că a achitat suma de 14.089 lei, iar prin ordinul de plată din data de 08.07.2009, suma de 1402,79 lei, în total achitând astfel întregul debit în sumă de 15.491,79 lei către și, debit pe care creditoarea l-a pretins prin cererea introductivă, menționând că suma a fost achitată către executorul judecătoresc, întrucât debitul de 15.491.79 lei făcea la momentul respectiv obiectul dosarului execuțional nr. 1654/2008, dosar în care i s-a comunicat procesul - verbal încheiat la data de 09.10.2008 și în care se arăta că recurenta are de achitat suma de 15.491,79 lei.
Așa cum debitoarea recurentă arată, întrucât creanța nu a mai existat la data introducerii acțiunii, pe de o parte nu au fost întrunite condițiile necesare promovării unei asemenea acțiuni, iar pe de altă parte, creditoarea nu mai justifica niciun interes în deschiderea procedurii insolvenței întrucât aceasta și-a încasat creanța.
Față de aceste aspecte, atât poziția exprimată, în recurs, de creditoare cât și cea exprimată de administratorul judiciar desemnat în cauză să administreze procedura, nu sunt conforme cu principiul bunei-credințe.
Este puțin probabil ca un creditor să nu realizeze plățile care i se efectuează nici măcar în cazul acelora pe care își întemeiază acțiunile în instanță.
Pe de altă parte, administratorul judiciar are o calitate procesuală, în recurs, discutabilă din punct de vedere strict procesual, având în vedere că interesele sale sunt pe poziție de contradictorialitate cu cele ale reprezentanților societari. Însă, chiar după ce se verifică actele depuse în dosarul de recurs și se formulează întâmpinarea, obligația acestuia, ca a oricărei părți în proces, este de a acționa cu bună-credință. Debitul declanșator al procedurii fiind achitat anterior promovării cererii de chemare în judecată trebuia apreciat ca fiind stins, indiferent de alte aspecte privind debitoarea și de considerațiile proprii relative la existența sau nu a încetării plăților de către aceasta.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1569/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, și în consecință, se va modifica sentința recurată și, pe fond, va respinge cererea formulată de creditoarea - -.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a creditoarei - - în derularea acestui litigiu, o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată către debitoare, în sumă de 60,3 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1569/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința recurată și, pe fond:
Respinge cererea formulată de creditoarea - -, pe care o obligă la plata cheltuielilor de judecată către debitoare, în sumă de 60,3 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.02.2010.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./01.03.2010
Tehn. /5 ex./01.03.2010
Instanța de fond - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
