Spete procedura insolventei. Decizia 266/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ Operator 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 266
Ședința publică din 23 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea Societatea Agricolă Agroindustriala M împotriva sentinței civile nr. 11 din 1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu creditorul intimat și administratorul judiciar T având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat av., pentru debitoarea recurentă, av., pentru creditorul intimat și av., pentru administratorul judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicirea avocațială și taxa judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, reprezentanta creditorului intimat împuternicirea avocațială și întâmpinare, la care a anexat un set de înscrisuri, iar reprezentanta administratorului judiciar împuternicirea avocațială, constatându-se, totodată, că la data de 23 februarie 2010 acesta din urmă a depus, prin registratura instanței, întâmpinare la recurs, instanța comunicând câte un exemplar din întâmpinări părților adverse, care arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Văzând că nu mai sunt alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra excepției de tardivitate a recursului invocată de intimați prin întâmpinare, cât și cu privire la recurs.
Reprezentantul debitoarei solicită respingerea excepției întrucât societatea nu a fost legal citată, în același fel fiind făcută și comunicarea sentinței tribunalului, iar pe fond arată că susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta creditorului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta administratorului judiciar arată că achiesează la concluziile creditorului, solicitând, de asemenea, respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11 din 1 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timișa admis cererea formulată de creditorul și a dispus, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea Societatea Agricolă Agroindustriala M, cu toate consecințele care rezultă din adoptarea unei asemenea măsuri, în calitate de administrator judiciar desemnând
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că deși cererea introductivă a fost comunicată debitoarei, aceasta nu a formulat contestație potrivit art. 33 din Legea insolvenței. Constatând că societatea debitoare se află în încetare de plăți și că creditorul are o creanță certă, lichidă și exigibilă, dovedită cu copii după chitanțe, notificare Banca, procese-verbale, dispoziții de încasare, certificate de atestare fiscală, cererea de începere a procedurii de lichidare judiciară formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, notificări către debitoare și contract de împrumut cu garanție imobiliară, de la a cărui scadență au trecut mai mult de 30 zile, tribunalul a admis cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs debitoarea Societatea Agricolă Agroindustriala M, solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea acesteia și, în urma rejudecării litigiului, respingerea ca neîntemeiată a cererii de declanșare a procedurii insolvenței, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, pe rolul instanțelor de judecată există numeroase litigii având ca obiect anularea unor acte de vânzare-cumpărare frauduloase încheiate între creditorul intimat și societatea recurentă. Procedura de citare cu debitoarea a fost viciată, creditorul indicând în cuprinsul cererii introductive loc. M, nr. 367, în locul nr. 345, unde se află în realitate sediul societății, după cum reiese fără îndoială din cuprinsul statutului persoanei juridice, astfel că s-a aflat în imposibilitatea de a-și formula apărarea, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 304 din Codul d e procedură civilă. De altfel, reclamantul știa foarte bine unde se află sediul debitoarei, după cum reiese chiar din actele depuse de către acesta la dosarul de fond (corespondența purtată cu societatea, contractele încheiate etc.), la adresa la care s-a făcut citarea locuind o familie, așa cum o atestă adeverința primăriei. În atare condiții, debitoarea nu a avut cunoștință despre cererea de deschidere a procedurii colective, sentința tribunalului fiind comunicată la aceeași adresă greșită, recurenta aflând de aceasta cu totul întâmplător. În al doilea rând, cererea creditorului este neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite cumulativ condițiile pretinse de art. 3 din Legea nr. 85/2006. Astfel, creanțele reclamate sunt prescrise, cea mai nouă având scadența în anul 2003, după cum chiar intimatul indică în tabelul anexat acțiunii. Ca atare, este evident că creanțele nu sunt certe, lichide și exigibile, impunându-se înlăturarea prezumției de insolvență și respingerea cererii creditorului.
În drept a invocat art. 304 pct. 5, 7 și 9, art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, precum și art. 3 alin. 1, art. 8 și următ. din Legea nr. 85/2006.
Creditorul intimat a formulat întâmpinare, solicitând, pe cale de excepție, respingerea recursului ca tardiv, iar pe fond, ca neîntemeiat, cu consecința menținerii soluției primei instanțe, în susținerea excepției arătând că potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, care nu a fost respectat în cauză. Debitoarea susține că nu a luat la cunoștință de deschiderea procedurii insolvenței datorită indicării greșite a sediului, dar acest din urmă fapt s-a datorat unei erori materiale, unei greșeli de redactare și nicidecum intenției de a ascunde sediul real. Cu toate acestea, citarea societății s-a făcut la adresa corectă din M, nr. 345, și nu la numărul 367, cum greșit s-a indicat, dovadă în acest sens fiind adresa nr. 15/11.02.2010 eliberată de oficiului poștal din localitate, care arată unde anume s-a făcut afișarea citațiilor emise de Tribunalul Timiș. Mai mult decât atât, reprezentații debitoarei au luat la cunoștință de deschiderea procedurii concursuale și la data de 9 decembrie 2009, ocazie cu care în dosarul nr- aflat pe rolul Judecătoriei Lugojs -a primit notificarea privind declanșarea procedurii și numirea în calitate de administrator judiciar a T, după cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință, în care s-a consemnat prezența d-lui, reprezentant legal al debitoarei și semnatar al recursului.
În ceea ce privește fondul cauzei a arătat că tocmai litigiile invocate de debitoare reprezintă unul dintre motivele deschiderii procedurii insolvenței. Pe parcursul activității sale în calitate de membru și administrator social al debitoarei a creditat persoana juridică cu diferite ocazii în vederea achitării datoriilor acumulate față de bugetul de stat, sume pe care se află în imposibilitatea de a le recupera datorită animozităților existente în prezent între el și actuala conducere. Consideră, totodată, că instanța de fond a apreciat corect temeinicia cererii de deschidere a procedurii de executare colectivă întrucât, în calitate de membru al debitoarei, a putut constata personal starea de insolvență și lipsa disponibilităților bănești necesare achitării datoriilor.
Și administratorul judiciar Tas olicitat respingerea recursului, arătând că procedura insolvenței a fost deschisă la cererea creditorului, în acțiune fiind indicate și datele de identificare ale societății. La sediul menționat a fost expediată adresa nr. 1379/28.10.2009 prin care s-a notificat debitoarei declanșarea procedurii și depunerea documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006. Deoarece dintr-o eroare materială, atât notificările practicianului, cât și citațiile trimise de instanță au fost expediate la aceeași adresă greșită și, pornind de la premisa că într-o localitate mică agentul poștal poate cunoaște personal sediul unei societăți comerciale, a solicitat precizări de la oficiul poștal local, prin adresa nr. 15/11.02.2010 comunicându-i-se faptul că citațiile au fost distribuite la data de 09.09.2009, 22.09.2009, 28.07.2009, 04.11.2009 și 27.10.2009 prin afișare la sediul Societății Agricole Agroindustriala M la nr. 345 și nu la numărul 367, unde era domiciliul unei persoane fizice. Deoarece art. 7 alin. 1 din lege prevede că citarea și comunicarea actelor de procedură se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, la data de 28 octombrie 2009 procedat la publicarea deschiderii procedurii și în acest buletin, prin această publicare urmărindu-se tocmai acoperirea unor astfel de vicii de procedură, art. 7 alin. 9 arătând clar că publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvență va înlocui, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării. De asemenea, în 29 octombrie 2009 fost publicată deschiderea procedurii și într-un ziar de largă circulație (Gândul).
Referitor la creanțele intimatului, în temeiul cărora s-a dispus demararea procedurii colective, practicianul a menționat că din actele avute la dispoziție a constatat că acestea întrunesc condițiile cerute de lege, fiind certe, lichide, exigibile și neprescrise, cuantumul total al creanțelor reclamate, raportat la ultima situație contabilă a debitoarei, dovedind, de asemenea, starea de insolvență a persoanei juridice.
Examinând recursul declarat, în baza art. 304, art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă, prin prisma motivelor arătate, a apărărilor intimaților, precum și din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 3 din același cod, cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că acesta este întemeiat și urmează să fie admis ca atare, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Timiș, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința recurată judecătorul-sindic a admis cererea formulată de creditorul și a dispus, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea Societatea Agricolă Agroindustriala M, cu toate consecințele care rezultă din adoptarea unei asemenea măsuri.
Cu toate acestea, prima instanță nu a observat că adresa la care societatea debitoare a fost citată atât pentru termenul din 17 septembrie 2009, cât și pentru cel din 1 octombrie 2009, când a și fost declanșată procedura de executare colectivă, a fost una greșită, respectiv loc. M, nr. 367, jud. T, în loc de M, nr. 345, jud. Acest lucru s-a datorat în primul rând faptului că reclamantul creditor a indicat eronat sediul persoanei juridice în cuprinsul cererii de chemare în judecată, lucru pe care, de altfel, îl și recunoaște prin întâmpinarea formulată față de recursul debitoarei, fiind lipsit de relevanță juridică că respectiva împrejurare s-a datorat unei simple erori materiale, și nu intenției de fraudă. Pe de altă parte, o anumită culpă o are și tribunalul, întrucât judecătorul-sindic nu a observat faptul că în cuprinsul contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat la. G din L sub nr. 1998/19.06.1998, în certificatul de atestare fiscală nr. 3914/20.04.2005 eliberat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr. -/20.04.2005 întocmit de Administrația Finanțelor Publice, în chitanțele pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții nr. -, nr. -, nr. - și nr. -, în cererea de deschidere a procedurii de lichidare judiciară formulată la 4 ianuarie 2005 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T și în notificarea nr. 276/26.11.2000 trimisă de creditor este trecută adresa M, nr. 345, jud. T și nu cea indicată în cererea introductivă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât instanța a solicitat informații complete despre societatea în cauză Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, care i-a și răspuns prin adresa nr. /10.12.2009 că această persoană juridică nu este înregistrată în evidențele sale, și nu judecătoriei care ține registrul de evidență a societăților agricole.
Procedând în asemenea mod, judecătorul fondului nu a respectat prevederile art. 85, coroborat cu cele ale art. 107 din Codul d e procedură civilă, încălcându-i astfel recurentei dreptul la apărare, ceea ce duce la casarea hotărârii atacate, acest motiv fiind prevăzut de pct. 5 al art. 304 din același cod, reținut ca incident în cauză de către C, el statuând că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: - 5) când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2. Acest din urmă text de lege prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. Or, în conformitate cu art. 107 din Codul d e procedură civilă, președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.
Lucrările dosarului demonstrează neîndoielnic că în fața Tribunalului Timiș debitoarea Societatea Agricolă Agroindustriala M nu a fost legal citată, ignorându-se astfel prevederile art. 85 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
În cauză, vătămarea adusă părții recurente este evidentă în condițiile în care, fără citarea corectă a acesteia în instanță, s-a dispus admiterea față de ea a cererii de deschidere a procedurii de insolvență introdusă de un pretins creditor, vătămarea constând în imposibilitatea de a se apăra și în pronunțarea unei hotărâri nefavorabile, iar anularea unui act de procedură atrage și nulitatea actelor următoare în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare, cum este cazul în speță cu hotărârea atacată. Ca atare, sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 și cele ale art. 106 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, îndreptarea neregularității săvârșite cu privire la actele de procedură, în sensul prevederilor art. 106 alin. 2 din același cod, putând fi realizată numai prin refacerea lor de către judecătorul fondului.
Curtea apreciază că adresa nr. 15/11.02.2010 emisă de Oficiul Poștal M prin care se arată că citațiile trimise de Tribunalul Timiș au fost distribuite prin afișare la sediul Societății Agricole Agroindustriala M la nr. 345, deși pe actele respective este trecut nr. 367, nu este în măsură să acopere viciul de procedură invocat de recurentă, știut fiind faptul că art. 100 statuează că procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă: 1) anul, luna și ziua când a fost încheiat; 2) numele celui care l-a încheiat; 3) funcțiunea acestuia; 4) numele, prenumele și domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea locuiește într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel și dacă actul de procedură a fost înmânat la locuința sa, ori a fost afișat pe ușa acestei locuințe; 5) arătarea instanței de la care pornește actul de procedură și identificarea lui, iar pentru citații și a termenului de înfățișare; 6) arătarea înscrisurilor comunicate; 7) numele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a făcut afișarea; 8) semnătura celui care a încheiat procesul-verbal. Dacă cei care urmează să semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuză sau nu pot s-o facă, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal. de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 și 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulității, procesul-verbal făcând dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
De asemenea, instanța va respinge excepția de tardivitate a recursului invocată de intimați, motivat de faptul că și comunicarea sentinței de declanșare a procedurii insolvenței a fost realizată la data de 4 noiembrie 2009 în aceleași condiții, respectiv prin afișare la adresa greșită (pe prima comunicare - cea din 22 octombrie 2009 - nefiind trecut nici numele agentului procedural și nici cel al persoanei căreia i s-a înmânat actul), ceea ce face ca termenul de 10 zile prevăzut de alin. 2 al art. 8 din Legea nr. 85/2006, modificată, să nu fi început să curgă față de debitoare, simpla împrejurare că în dosarul nr- al Judecătoriei Lugoj la termenul din 9 decembrie 2009 s-a prezentat dl. neputând acoperi nelegala comunicare a sentinței recurate, pe de o parte, întrucât o asemenea împrejurare nu este reglementată de legiuitor ca un caz de echipolență, iar pe de altă parte, nu această persoană a semnat cererea de recurs, cum fără temei susține intimatul creditor, însăși judecătorul dosarului menționat arătând faptul că Societatea Agricolă Agroindustriala nu este reprezentată de dl., cum greșit a fost citată.
Nu în ultimul rând, nici susținerile administratorului judiciar în sensul că eoarece art. 7 alin. 1 din legea-cadru prevede că citarea și comunicarea actelor de procedură se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, publicare pe care el a efectuat-o la data de 28 octombrie 2009, s-ar fi acoperit orice viciu de procedură, alin. 9 arătând că publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvență va înlocui, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării, la 29 octombrie 2009 apărând un anunț și într-un ziar de largă circulație, nu pot fi primite. Aceasta, motivat de împrejurarea că alin. 3 al art. 7 statuează expres că, prin excepție de la prevederile alin. 1 se vor realiza, conform Codului d e procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii.
Față de cele reținute, în baza art. 312 alin. 2 și 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul formulat de debitoarea Societatea Agricolă Agroindustriala M, să caseze în tot hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea Societatea Agricolă Agroindustriala M împotriva sentinței civile nr. 11 din 1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu creditorul intimat și administratorul judiciar T și, în consecință:
Casează în tot hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 05.03.2010
Tehnored. - 08.03.2010
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic:
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba
