Spete procedura insolventei. Decizia 272/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția comercială, de contencios administrativ și fiscalDOSAR Nr.-
DECIZIA -.272/Com/2008-
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- -- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial declarat de RECURENTA - CREDITOARE AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, sector 1, STR.-, nr. 9-11, în contradictoriu cu INTIMAT - DEBITOR SRL STR.- -.72 - PRIN LICHIDATOR - O, STR.-, nr. 60, -.60,. 7,. 29, Județ B, părți în litigiu fiind și INTIMAT - CREDITOR DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - O, STR.-, nr. 2B, Județ B și INTIMAT OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR - O, STR.- -, nr. 11, Județ B, împotriva Sentinței comerciale nr.20/F/10.01.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul nr.-, având ca obiect insolvența
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la ședința de judecată, după care:
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.20/F/10.01.2008, n temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, TRIBUNALUL BIHOR - judecătorul sindic a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL cu sediul în M,-, jud.B, CUI: -; J-, a dispus radierea debitorului din registrul comerțului /registrul societăților agricole /registrul asociațiilor și fundațiilor /alte registre.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței a descărcat pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități; a încuviințat plata onorariului lichidatorului judiciar cu domiciliul în O,-, -,.7,.29, jud.B, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în lichidatorilor judiciari 10619, în cuantum de 4.140 lei RON, conform decontului.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR sau Registrului Societăților Agricole, Registrului Asociațiilor și Fundațiilor /altor registre pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 10.01.2008 lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului/insuficienței bunurilor/neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare. Procedura a fost deschisă prin Sentința nr.476/F/2004.
Constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, constatând că notificarea a fost publicată conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței, n temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru, a declarat recurs creditoarea B, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecința continuării procedurii deschise împotriva SC SRL, pentru convocarea Comitetului creditorilor debitoarei SC SRL, în vederea formulării unei cereri de atragere a răspunderii persoanelor culpabile de starea de insolvență a debitoarei.
În drept sunt invocate disp. art.3041Cod de procedură civilă și ale art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Recurenta apreciază că se impune atragerea răspunderi membrilor fostei conduceri a falitei, responsabili de insolvența acestei societăți, în temeiul disp. art.138 alin.1 lit.c din legea insolvenței, deoarece a suferit un prejudiciu pe care nu l-a recuperat.
Cu referire la răspunderea delictuală în dreptul civil și în cel comercial, recurenta arată că există două reguli principale și anume că aceasta operează pentru cea mai ușoară culpă și că, indiferent de gravitatea vinovăției, repararea prejudiciului trebuie să fie integrală.
Consideră că administratorul falitei trebuia să solicite tribunalului stabilirea stării de insolvență a societății în termen de 30 de zile de la apariția acesteia, dar pentru că nu a făcut-o, trebuie să răspundă patrimonial pentru prejudiciile create creditorilor. Arată că lichidatorul nu s-a pronunțat în sensul încălcării normelor contabile de către administrator, deși avea obligația să o facă.
Recurenta invocă în continuare art.72 din Legea nr.31/1990, art.1540 cod civil și art.374 Cod comercial ce reglementează răspunderea administratorului, respectiv a mandatarului, în temeiul cărora trebuia antrenată aceasta.
Susține că ne aflăm pe tărâmul răspunderii contractuale, astfel că în acest caz culpa administratorului falitei este prezumată, fiind prezumată și legătura dintre insolvența societății și ținerea unei contabilități fictive, cu nerespectarea normelor incidente, deoarece doar o contabilitate defectuos ținută poate duce la o falsă reprezentare a situației societății.
Mai afirmă că potrivit art.138 din Legea insolvenței, în temeiul căruia se angajează răspunderea administratorului, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor, este prezumat.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul disp. art.3041Cod de procedură civilă, Curtea de Apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Se va reține aspectul potrivit căruia împotriva raportului final întocmit de lichidator, recurenta a formulat obiecțiuni în care aceasta a criticat printre altele și faptul că lichidatorul nu ar fi întocmit un raport amănunțit în vederea antrenării răspunderii persoanelor vinovate de starea de insolvență a debitoarei în temeiul prevederilor art.138 din Legea insolvenței.
Se constată astfel că ideea promovată de recurentă în obiecțiunile formulate la raportul final, asupra căreia instanța s-a pronunțat prin încheierea nr.394 /2007 rămasă irevocabilă, prin care obiecțiunile recurentei de astăzi au fost respinse, este reluată în prezentul recurs. Este adevărat că în prezentul recurs se fac teorii cu privire la natura juridică a antrenării răspunderi materiale a administratorului societății falite, dar aceasta nu face să schimbe, ci dimpotrivă subliniază ideea pe care a susținut-o recurenta și cu ocazia obiecțiunilor soluționate printr-o hotărâre irevocabilă.
Pe de altă parte se va reține aspectul potrivit căruia în speță lichidatorul, potrivit raportului final de la filele 158-161 din vol.I al dosarului primei instanțe, nu a identificat fapte frauduloase în dauna creditorilor săvârșite de către administratorul debitoarei, pentru ca să promoveze o acțiune în temeiul art.138 din Legea insolvenței.
În atare situație, chiar recurenta putea să dea dovadă de diligență în sensul de a solicita lichidatorului convocarea Comitetului creditorilor dar, dând dovadă de atitudine pasivă, nu a făcut- Totodată, susținerile acesteia vizând antrenarea răspunderii administratorului falitei sunt simple prezumții, nesusținute de nici o probă în dosar, în condițiile în care răspunderea patrimonială prevăzută de art.138 din Legea insolvenței este o răspundere delictuală și nu contractuală, cum susține aceasta; astfel că antrenarea ei nu se bazează pe prezumții.
Pe de altă parte, nici o prevedere din Legea insolvenței nu obligă lichidatorul să convoace Comitetul creditorilor pentru ca aceștia să hotărască promovarea unei acțiuni în antrenarea răspunderii administratorului. Doar Adunarea creditorilor este convocată și prezidată de administratorul judiciar sau de lichidator, dar aceasta nu are calitate procesuală activă în promovarea unei astfel de acțiuni.
Comitetul creditorilor, potrivit art.17 alin.2 din Legea insolvenței, se întrunește lunar și la cererea administratorului sau lichidatorului, prevederea legală indicând o latitudine și nu o obligație a acestuia.
În consecință, în temeiul disp. art.312 alin.1 și art.316 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de RECURENTA - CREDITOARE AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B, sector 1, STR.-, nr. 9-11, împotriva Sentinței comerciale nr.20/F/10.01.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul nr.-, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- -
Red. dec.; 09.09.2008
Jud. fond -
Dact.; 3 ex.; 11.07.2008
-un exemplar comunicat cu OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR - O, STR.- -, nr. 11
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
