Spete procedura insolventei. Decizia 278/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.278
Ședința publică de la 29 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL prin lichidator judiciar Societatea Profesională EXPERT, împotriva sentinței comerciale nr.4730/7.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4730/07.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-a respins cererea formulată de debitoarea prin lichidator cu sediul în B, ca neîntemeiată.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că prin încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr.22083/02.05.2006, s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a mențiunilor cu privire la dizolvarea și lichidarea debitorului și a mențiunilor cu privire la numirea în calitate de lichidator a doamnei.
Debitorul a cerut deschiderea procedurii de insolvență, fiind în incapacitate vădită de a plăti datoriile exigibile către creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 cu sumele de bani disponibile.
Că potrivit art.27 în referire la art.3 alin.1 din Legea nr.85/2006 debitorul aflat în stare de insolvență a adresat tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor Legii nr.85/2006 fiind în incapacitate vădită de a plăti datoriile exigibile către creditorul 4 cu sumele de bani disponibile.
În dovedirea stării de insolvență debitorul, prin lichidator, a depus la dosar o adresă emisă de 4, din care rezultă că debitorul figurează cu obligații de plată în sumă de 422 lei.
Pentru a-și justifica soluția arată că, chiar dacă legea insolvenței nu prevede o valoare prag cu privire la cererea debitorului, suma de 10.000 lei, prevăzută la art.3 alin.1 pct.12 din lege, reprezentând cuantumul minim al creanței doar cu privire la cererea de deschidere a procedurii unui creditor, suma de 422 lei este derizorie în raport cu cheltuielile administrative ce s-ar face pentru recuperarea ei.
Că în cauză a fost numit conform legii nr.31/1992 un lichidator încă din 02.05.2006, cu o remunerație de 1.000 lei și nici după atâta timp nu a reușit să termine lichidarea unei societăți ce afirmă că are un debit de doar 422 lei și solicită să fie în continuare tot el numit lichidator, cu aceeași remunerație, ceea ce consideră judecătorul sindic a fi inadmisibil.
Mai arată că procedura falimentului în cazul art.3 alin.1 pct.23 și 3 din lege este o procedură concursuală colectivă și că obligatoriu trebuie să fie mai mulți creditori, ori în cazul în care în speță este doar un singur creditor 4, care deține această creanță împotriva debitorului, ori în situația în care aceasta este certă, lichidă și exigibilă, recuperarea ei se poate face și în condițiile Legii nr.31/1990.
Pentru cele reținute a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.4730/07.12.2007 a declarat recurs debitoarea care critică sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece recunoașterea stării de insolvență a societății s-a făcut în urma activității lichidatorului numit conform Legii nr.31/1990, astfel că în baza art.27 și art.1 (2) lit.2 din Legea nr.85/2006 a solicitat deschiderea procedurii falimentului, prin procedura simplificată.
Având o datorie către 4 consideră că judecătorul sindic trebuie să se pronunțe cu privire la cererea sa de deschidere a procedurii în formă simplificată a falimentului, față de dispozițiile Codului fiscal și celelalte reglementări legale în materie potrivit cărora organele fiscale au obligația de a se opune radierii unei societăți cu datorii la bugetul statului, mai ales că nici nu dispune radierea unei societăți cu astfel de debite.
Referitor la motivarea făcută de judecătorul sindic pe motivul că procedura falimentului este o procedură concursuală colectivă și cum în speță este doar un singur creditor, o consideră nelegală, deoarece dacă potrivit art.33 din Legea nr.85/2006 orice creditor poate cere deschiderea procedurii, și dacă debitorul este în insolvență, îi admite cererea, consideră că de aceleași drepturi ar trebui să beneficieze și debitorul care știe că e în insolvență, chiar dacă are un singur creditor.
Cum în practica judiciară au fost admise nenumărate astfel de cereri ale lichidatorilor numiți de ORC pentru deschiderea falimentului, indiferent de numărul de creditori și chiar pentru aceleași sume modice, consideră că la situații juridice similare tratamentul juridic trebuie să fie același.
Cum nu a depășit nici termenul de 3 ani în care poate cere deschiderea procedurii insolvenței, cere admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond deschiderea procedurii insolvenței la cererea sa conform art.27 din Legea nr.85/2006.
Recursul este fondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține că toată motivarea instanței de fond nu este în concordanță cu dispozițiile Legii nr.85/2006, judecătorul sindic nefăcând altceva în motivarea sa decât adaugă la lege.
Nicăieri nu se prevede în lege referitor la declararea stării de insolvență la cererea debitorului nici pragul valoric minim și niciprocedura concursuală colectivăpe cererea de deschidere.
De altfel această procedură concursuală colectivă nu este prevăzută nici la cererea de deschidere a procedurii cerută de creditor, de vreme ce se prevede textual la art.31 (1) din lege că "Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii din prezenta legeîmpotriva unui debitor prezumatîn insolvență,poate introduce o cerere introductivă".
E adevărat că procedura falimentului este o procedură concursuală colectivă, dar numai după deschiderea procedurii și nu este obligatorie.
Întrucât legea nu impune astfel de condiții la cererea introductivă, cu atât mai mult, judecătorul nu poate interzice debitorului a face o cerere introductivă de declanșare a procedurii și mai ales să i-o respingă cu motivarea care este fără nici un temei legal, ba mai mult, adaugă la lege.
Astfel fiind, față de cele de mai sus, Curtea consideră că sentința nr.4730/07.12.2007 este netemeinică și nelegală, că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și în consecință, casează sentința atacată și având în vedere dispozițiile art.11 lit.a din Legea nr.85/2006 va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță la judecător sindic.
Văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - B prin lichidator, împotriva sentinței civile nr.4730/07.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță la judecătorul sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.02.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia Cîrnu
- - - - Dr. I -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 17.03.2008
Tehnored. - 19.03.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Cîrnu
