Spete procedura insolventei. Decizia 354/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.354/
Ședința publică din 14 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea SC SA împotriva sentinței civile nr.987/06.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL T, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.987/06.12.2007 pronunțată în dosarul Tribunalului Timiș cu n -, judecătorul sindic a respins cererea formulată de creditoarea SC SA în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.-, creditoarea SC SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL cu motivarea că aceasta îi datorează suma de 13.010,20 lei, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă și reprezentând 1.484,63 lei contravaloare servicii telecomunicații prestate, 9.134,97 lei penalități de întârziere, 2390,6 lei penalitate de nerespectare a perioadei obligatorii convenite prin contractul de abonament, 39,3 lei cheltuieli de judecată și 3000 lei onorariu avocat.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în baza contractului de abonament seria I nr.- s-a obligat să presteze servicii de telecomunicații, iar debitoarea s-a obligat să achite contravaloarea facturilor emise, însă această obligație nu a fost îndeplinită la scadență, fiind vădită starea de insolvență la această dată. Drept urmare a depășirii datei de scadență a facturilor, debitoarea datorează penalități de 1% pe zi de întârziere, conform art.9.1 din contract. S-a mai arătat că, potrivit art.9.2 din contract debitoarea datorează suma de 200 USD pentru conectare, iar pentru nerespectarea perioadei obligatorii a contractului îi este datorată și penalitatea în sumă de 2390,6 lei.
În drept, creditoarea a invocat prevederile Legii nr.85/2006 arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest act normativ pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Analizând pretențiile creditoarei, judecătorul sindic a apreciat că aceasta nu a făcut dovada creanței certe, lichide și exigibile, întrucât stabilirea incidenței clauzelor contractuale invocate de aceasta presupune administrarea unui probatoriu mai amplu, efectuat într-un alt cadru procesual, precum și interpretări de fapt și de drept ale relațiilor juridice ale părților, ce nu pot fi făcute pe calea procedurală prevăzută de Legea nr.85/2006.
Ori, creanța pretinsă, raportat la convenția încheiată între părți, nu poate fi considerată în acest moment ca fiind certă, lichidă și exigibilă în accepțiunea dispozițiilor art.379 Cod procedură civilă, în lipsa celor arătate mai sus.
Legea nr.85/2006 instituie o procedură concursuală având ca scop plata pasivului debitorului aflat în stare de insolvență și nu o alternativă la îndemâna creditorilor care solicită direct deschiderea procedurii bazându-se pe prezumția de încetare a plăților de către debitorii lor, ocolind calea de drept comun privind judecata pentru stabilirea unei creanțe certe, lichide și exigibile și cea a executării silite pentru executarea pretențiilor.
S-a mai reținut că măsura deschiderii acestei proceduri este una extremă și nu poate fi luată cât timp societatea nu este într-o stare evidentă de încetare de plăți, astfel că judecătorul sindic a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.1 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea SC SA solicitând casarea sentinței atacate și deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că sentința atacată este netemeinică, creanța având un caracter cert, lichid și exigibil și aceasta rezultă din acte semnate de către debitoare.
Una din principalele atribuții ce revin judecătorului sindic este aceea de a motiva hotărârea dată. Norma legală care reglementează aceste aspect este art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, potrivit căruia hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. În motivarea respingerii cererii ca neîntemeiată, instanța de fond s-a rezumat la a menționa doar că, creanța nu se încadrează în dispozițiile art.1 din Legea nr.85/2006, fără a preciza în concret în ce constă această neîndeplinire a dispozițiilor legale.
De asemenea, creditoarea arată că sentința recurată este dată cu încălcarea legii de drept substanțial, întrucât instanța a făcut aplicarea greșită a legii, violând astfel principii generale de drept.
Creditoarea apreciază că cererea acesteia îndeplinește condițiile prevăzute de art.379 Cod procedură civilă privitoare la certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței. Respingerea cererii, în baza dispozițiilor art.3 din Legea nr.85/2006, este o măsură total nefondată și abuzivă, deoarece creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în concordanță cu art.379 Cod procedură civilă. Astfel, înscrisul constatator al creanței și în temeiul căruia a fost solicitat îl reprezintă Contractul de abonament la serviciul seria I nr.25682, instanța menționând alt număr de contract.
Se mai arată că pentru serviciile de telecomunicații prestate de către SC SA debitoarei SC SRL au fost emise facturi fiscale în valoare de 1484,63 lei, facturi care,în baza art.5.5 din contract "în baza semnăturii acordate pe contract, sumele facturate sau menționate, după caz, în înștiințările de plată sau modificările transmise acestuia, inclusiv daunele moratorii și cominatorii se vor considera asumate de abonat la data emiterii documentului", indiferent dacă documentul este sau nu comunicat debitorului.
În ce privește penalitățile, așa cum rezultă din dispozițiile art.1087 și 1088 Cod civil, precum și din practica și doctrina juridică, clauza penală este o convenție accesorie prin care părțile determină anticipat, concomitent sau ulterior încheierii contractului, dar înainte de producerea prejudiciului, echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său. Cuantumul penalităților de întârziere a fost stabilit anticipat de părți prin clauza penală inserată la art.16.2.1 din contractul semnat și ștampilat de către debitoare. Ele au fost calculate atât pentru facturile achitate cu întârziere, cât și pentru cele neachitate și care fac obiectul cererii de insolvență.
Se mai învederează că, potrivit art.3 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile și este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori, fiind iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate cu fondurile bănești disponibile la data scadenței. În același articol, la punctul 6, este definitiv creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, acesta fiind creditorul a cărui creanță împotriva debitorului său este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Față de dispozițiile Legii nr.85/2006, este suficient ca debitorul să nu își achite datoriile către un singur creditor pe o perioadă mai mare de 30 de zile pentru ca acel creditor să se poată folosi de procedura ce îi este pusă la dispoziție de acest act normativ. În consecință, Legea insolvenței nu statuează condiția obținerii, în prealabil, a unui titlu executoriu, ci prevede numai necesitatea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile mai mare de 10.000 lei și exigibile de mai mult de 30 de zile, față de unul sau mai mulți creditori, analiza îndeplinirii acestor condiții urmând să fie făcută de judecătorul sindic.
Starea de insolvență a SC SRL întrunește condițiile insolvenței iminente, întrucât sunt îndeplinite în mod cumulativ elementele prevăzute de Legea nr.85/2006 și anume că debitorul nu a putut plăti la data scadenței datoriile exigibile angajate, ca urmare a lipsei de fonduri bănești la data scadenței, cuantumul creanței este superior valorii prag de 10.000 lei RON, conform art.3 alin.1 pct.12, creanța este certă, lichidă și exigibilă, termenul de plată a sumelor restante a depășit 30 de zile, conform art.3 alin.1 pct.6 și debitorul nu a mai fost supus procedurii insolvenței în ultimii cinci ani, conform art.30 din lege.
Deoarece hotărârea dată nu poate fi atacată cu apel, în baza art.3041Cod procedură civilă, creditoarea invocă nelegalitatea respingerii cererii de insolvență, deoarece debitorul poate contesta deschiderea procedurii insolvenței prin trei elemente esențiale și anume existența fondurilor bănești suficiente pentru acoperirea datoriilor, neîndeplinirea cerințelor privind certitudinea și exigibilitatea datoriilor și neîndeplinirea plafonului minim al creanței, respectiv că debitoarea nici măcar nu a înțeles să depună contestație în termenul legal, astfel că, potrivit practicii și literaturii de specialitate, acest fapt echivalează cu o recunoaștere a stării de insolvență a debitorului.
Examinând recursul formulat de către creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este întemeiat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform art. 3 pct. 1 din aceeași lege insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Art. 31 din Legea nr. 85/2006 prevede că "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții".
Curtea reține că Legea nr. 85/2006 instituie o procedură concursuală având scop plata pasivului debitorului aflat în stare de insolvență, care reprezintă o alternativă la îndemâna creditorilor care pot solicită direct deschiderea procedurii, dacă sunt îndeplinite condițiile Legii nr. 85/2006, bazându-se pe prezumția de încetare a plăților de către debitorii lor, fără a apela la judecată pentru obținerea unui titlu executoriu și la executarea silită în condițiile Codului d e procedură civilă pentru realizarea pretențiilor lor, așa cum greșit a reținut prima instanță.
Creanța creditoarei este certă, întrucât existența ei rezultă din facturile emise de către creditoare și acceptate de debitoare prin nereclamarea lor, fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art.379 alin.3 din Codul d e procedură civilă. Astfel, înscrisul constatator al creanței și în temeiul căruia a fost solicitată deschiderea procedurii insolvenței îl reprezintă Contractul de abonament la serviciul seria I nr.25682/22.08.2005; pentru serviciile de telecomunicații prestate de către creditoare debitoarei au fost emise facturi fiscale în valoare de 1484,63 lei, facturi care, conform art.5.5 din contract "în baza semnăturii acordate pe contract, sumele facturate sau menționate, după caz, în înștiințările de plată sau modificările transmise acestuia, inclusiv daunele moratorii și cominatorii se vor considera asumate de abonat la data emiterii documentului", indiferent dacă documentul este sau nu comunicat debitorului.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, așa cum rezultă din dispozițiile art.1087 și 1088 Cod civil, clauza penală este o convenție accesorie prin care părțile determină anticipat, concomitent sau ulterior încheierii contractului, dar înainte de producerea prejudiciului, echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său. Cuantumul penalităților de întârziere a fost stabilit anticipat de părți prin clauza penală inserată la art.16.2.1 din contractul semnat și ștampilat de către debitoare. Ele au fost calculate atât pentru facturile achitate cu întârziere, cât și pentru cele neachitate, iar părțile au prevăzut în contract că acestea pot depăși cuantumul sumelor asupra cărora sunt calculate.
Creanța este lichidă, întrucât câtimea ei este determinată prin însăși facturile în cauză, facturi ce au fost recunoscute de către debitoare conform Contractului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art.379 alin.4 din Codul d e procedură civilă.
Creanța este exigibilă, întrucât scadența obligației de plată este menționată în facturile emise de creditoare astfel că la data introducerii cererii toate obligațiile de plată erau exigibile de mult mai mult de 30 de zile.
Cuantumul creanței certe, lichide și exigibile a creditoarei față de debitoare este mai mare de 10.000 RON, astfel că toate condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 care privesc creanța creditoarei sunt îndeplinite în cauză.
În ceea ce privește faptul că debitoarea nu ar fi în stare de insolvență, întrucât creditoarea nu a dovedit starea de insolvență, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 33 al. 2 din Legea insolvenței, conform cărora "în termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară".
Rezultă din textul legal că debitoarea putea formula contestație la starea sa de insolvență numai în termen de 10 zile de la primirea copiei cererii creditorului. Din actele de la dosar rezultă că debitoarea nu a formulat contestație, deci este prezumată în insolvență.
Nu creditoarea trebuie să dovedească starea de insolvență a debitoarei, deoarece această stare este prezumată de lege dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 din Legea insolvenței. Legea nr.85/2006 instituie prezumția de insolvență chiar și numai din încetarea plăților către un singur creditor, a cărui creanță este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile și mai mare de 10.000 RON, prezumția pe care debitoarea o poate răsturna numai în condițiile art. 33 al. 2 din lege.
Așa fiind, întrucât erau îndeplinite în cauză toate condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va admite recursul declarat de creditoare, va modifica sentința recurată, în sensul că va admite cererea formulată de creditoare și va dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș, prin judecător sindic, pentru deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 față de debitoare, având în vedere că dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu permit deschiderea procedurii insolvenței de către instanța de control judiciar, aceasta fiind în competența exclusivă a judecătorului sindic.
În baza art. 274. pr. civ. debitoarea va fi obligată la plata la plata sumei de 19,8 RON cheltuieli de judecată în recurs către creditoare, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea SC SA împotriva sentinței civile nr.987/06.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-.
Modifică sentința recurată, în sensul că admite cererea formulată de creditoare și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș, prin judecător sindic, pentru deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 față de debitoare.
Obligă debitoarea la plata sumei de 19,8 RON cheltuieli de judecată în recurs către creditoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./23.04.2008
Dact./24.04.2008
2 ex
Primă instanță: Tribunalul Timiș -judecător
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
