Rezoluțiune contract. Decizia 68/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.68/
Ședința publică din 14 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâta - SRL împotriva sentinței comerciale nr.26/14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamanta - International SRL, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta intimată avocat, lipsă fiind pârâta apelantă.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depusă la dosar, de către pârâta apelantă, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 404 lei.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar copia confirmării de primire de către pârâtă a invitației în vederea realizării concilierii directe, precum și practică judiciară, arătând că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantei a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că nu subzistă niciunul din temeiurile de apel invocate de reclamantă, potrivit susținerilor arătate în scris în notele de ședință.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.26/14.01.2008 pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul Arada admis acțiunea comercială formulată de reclamanta - International SRL A împotriva pârâtei - SRL, a dispus rezoluțiunea contractului de comision expert nr.7/08.01.2007 încheiat între părți și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3577 euro, echivalentul în lei la data plății, la cursul BNR, reprezentând daune interese contractuale și 919 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 12.11.2007 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Arad, după declinarea competenței materiale de către Judecătoria Arad, prin sentința civilă nr.7295/02.10.2007 pronunțată în dosarul nr.-, acțiunea comercială formulată de reclamanta - Internațional SRL A împotriva pârâtei - SRL prin care a solicitat să se dispună rezoluțiunea contractului de comision în export înregistrat sub nr.7/08.01.2007 între cele două părți și obligarea pârâtei la plata sumei de 3.57 euro prin echivalent în lei, reprezentând daune interese contractuale, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de comision în export înregistrat sub nr.7/08.01.2007 prin care pârâta s-a obligat ca, până la cel târziu data de 22.01.2007, să livreze reclamantei cantitatea de 483material lemnos la prețul de 160 euro/3.
Ulterior, contractul a fost modificat telefonic în sensul reducerii cantității de material lemnos la 453, până cel mai târziu data de 06.02.2007, termen solicitat de pârâtă, sub condiția plății, de către reclamantă, a Jd in contravaloarea mărfii. Modificarea privind cantitatea de material lemnos a fost solicitat de reclamantă ca urmare a faptului că firma de transport Linie a adus la cunoștința reclamantei că nu se poate încărca o cantitate mai mare de 453. Societatea reclamantă și-a îndeplinit obligația de plată a avansului solicitat, achitând suma de 3577 euro, conform ordinului de plată anexat la dosar.
Pârâta nu și-a respectat obligația de livrare a materialului lemnos la termenul convenit și nici până la data formulării prezentei acțiuni,20.06.2007, astfel că reclamanta s-a văzut nevoită să solicite restituirea dublului avansului plătit, pe calea emiterii unei ordonanțe care să conțină somația de plată, cererea sa fiind admisă doar în privința avansului în sumă de 3577 euro.
Cum pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală în mod culpabil, neexecutarea contractului fiindu-i culpabilă în exclusivitate pârâtei, în baza clauzelor contractuale și ale dispozițiilor art.1020 și 1021 Cod civil, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat la proces, nu a formulat întâmpinare și nu a depus la dosar nicio cerere sau alte înscrisuri.
Analizând probele de la dosar, instanța de fond a constatat că, potrivit contractului de comision export nr.7/08.01.2007 încheiat între părți, pârâta s-a obligat să livreze reclamantei cantitatea de 483material lemnos până la data de 22.01.2007. Ulterior, ca urmare a faptului că în mijlocul de transport nu se putea încărca o cantitate mai mare de 453material lemnos, părțile au convenit asupra reducerii cantității de material lemnos de livrat la 453, modificând și termenul de livrare la data de 06.02.2007, condiționat de plata a Jd in contravaloarea materialului lemnos comandat. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de livrare a materialului lemnos, astfel că a restituit reclamantei avansul încasat în sumă de 3577, la data de 06.03.2007.
Potrivit art.12 din contractul părților, inserat la capitolul VI "Răspunderea contractuală", "în cazul în care comitentul nu livrează marfa până la data de 22.01.2007, se obligă să restituie comisionarului dublul avansului încasat până la data de 01.02.2007". Această obligație nu a fost respectată de pârâtă.
Cum singurul caz de exonerare prevăzut în contract se referă la "forța majoră" care nu a fost dovedită, iar pârâta nu a făcut nicio dovada privind lipsa culpei în respectarea obligațiilor contractuale ce îi reveneau, instanța de fond a constatat că întreaga culpă îi revine acesteia, deoarece reclamanta și-a îndeplinit atât obligația de achitare a avansului convenit, cât și pe cea de contractare cu o firmă de transport pentru asigurarea ridicării materialului lemnos. în cauză fiind întrunite condițiile prevăzute de art.969 alin.1, 970, 1020 și 1021 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - SRL solicitând desființarea hotărârii atacate pentru încălcarea normei de competență și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Arad, iar în subsidiar, în urma rejudecării cauzei, solicită respingerea cererii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că, potrivit art.2 Cod procedură civilă, litigiile comerciale mai mici de un miliard de lei sunt de competența judecătoriei. Prezenta cauză are drept obiect pretenții de 3577 euro, sumă ce se situează, prin echivalență, sub limita prevăzută de lege. Cum instanța era obligată să își verifice competența și cum nu a realizat acest lucru, apelanta apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
O altă critică adusă sentinței primei instanțe privește nelegalitatea acesteia în raport de încălcarea dispozițiilor art.82-112, 134 Cod procedură civilă, deoarece reclamanta era obligată ca la promovarea acțiunii să depună copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească și să fie comunicate spre a se putea pregăti apărarea. Din practicaua sentinței rezultă că la data de 14.01.2008 reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri în probațiune, care nu au fost comunicate pârâtei, astfel norma legală nu a fost îndeplinită, producându-se o vătămare care este sancționată cu nulitatea actelor de procedură, cursul procesului trebuind a fi reluat.
Se mai arată că sentința atacată este nelegală în raport de acordul părților pentru rezoluțiunea contractului cu restituirea contraprestațiilor. Astfel, la dosar, instanța avea înscris din data de 06.03.2007 dovada restituirii avansului în sumă de 3577 euro, precum și invocări legate de forța majoră. Se arată că în dosarul nr- s-a invocat forța majoră pe o somație de plată promovată de reclamantă, aspect ascuns de aceasta instanței cu rea credință. Ca o consecință a împrejurării că la data de 06.03.2007 părțile și-au restituit reciproc contraprestațiile, aflându-se în fața unui caz de forță majoră și notificat reclamantei, pârâta apreciază că se impune rejudecarea cauzei în condiții de legalitate.
Sentința este criticată și față de neîndeplinirea de către reclamantă a condițiilor cu referire la plata prețului. Potrivit contractului, aceasta avea condiții de plată a prețului de care era legată executarea convenției. Aceste condiții nu au fost îndeplinite, astfel că dreptul la acțiune este paralizat de excepția privind neexecutarea contractului.
De asemenea, pârâta invocă faptul că nu au fost respectate dispozițiile prevăzute de art.720 Cod procedură civilă, astfel că trebuia realizată procedura prealabilă cu referire concretă la suma menționată în litigiu, susținând că la data de 06.03.2007 s-a restituit avansul, astfel că părțile au încetat orice litigiu, situație față de care alte pretenții necesitau procedura prealabilă.
S-a mai arătat că prin notificare făcută reclamantei s-a dovedit că pârâta este în situație de forță majoră datorită zăpezilor, aspect ce a condu la imposibilitatea fortuită a executării contractului încheiat între părți, aspecte pe care reclamanta, de asemenea, le-a ascuns instanței cu rea credință, contrar dispozițiilor art.723 Cod procedură civilă și art.1-3 din Decretul nr.31/1954.
Prin notele de ședință depuse la dosar, reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, potrivit următoarelor motive:
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad se arată că, în mod indiscutabil, competența de soluționare a cauzei aparține acestuia, deoarece petitul principal al acțiunii este rezoluțiunea contractului de comision, neevaluabil în bani. Deși petitul doi al acțiunii are ca obiect pretenții în sumă de 3577 euro, reprezentând daune interese contractuale, acest capăt de cerere este unul accesoriu capătului principal în sensul dispozițiilor art.17 Cod procedură civilă. Prin urmare, în speță sunt incidente dispozițiile art.2 alin.1 teza a-II-a Cod procedură civilă, competența de soluționare aparținând, în primă instanță, tribunalului.
Privitor la motivul de apel invocat de pârâtă, legat de încălcarea normelor de procedură care îi aduce o vătămare de natură a justifica anularea tuturor actelor de procedură înfăptuite în primă instanță, reclamanta arată că pârâtei i-au fost comunicate, odată cu acțiunea introductivă, de către instanță, și înscrisurile depuse de reclamanta în justificarea acțiunii.
De asemenea, se mai arată că potrivit principiuluimutuus consensus, mutuus dissensum, rezoluțiunea nu poate avea loc decât în baza unui act semnat de ambele părți contractante care să reflecte voința comună de încetare amiabilă a raporturilor contractuale. Or, restituirea voluntar a avansului constituie un act unilateral, care nu poate acea ca efect rezoluțiunea contractului, ci, cel mult, poate fi interpretat ca o recunoaștere de către apelantă a culpei sale contractuale. Potrivit art.1020-1021 Cod civil, chiar dacă în contracte există stipulat un pact comisoriu expres, rezoluțiunea nu poate opera decât prin mijlocirea instanței de judecată chemată, după caz, fie să o pronunțe, fie să o constate.
Contrar susținerilor apelantei, reclamanta mai arată că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, de plată a avansului în sumă de 3577 euro. Prin contractul de comision export încheiat între părți, pârâta s-a obligat ca, până cel târziu la data de 22.01.2007, să livreze reclamantei cantitatea de 483material lemnos la prețul de 160 euro/3. ulterior însă, contractul a fost modificat în sensul reducerii cantității de material lemnos la 453, care urma să fie livrată până cel târziu la data de 06.02.2007, termen solicitat de pârâtă, sub condiția plății, de către reclamantă, a Jd in contravaloarea mărfii.
Modificarea privind cantitatea de material lemnos s-a impus datorită faptului că firma de transport Line SRL, cu care urma să efectueze transportul, a comunicat reclamantei că nu poate transporta o cantitate mai mare de 453material lemnos. În aceste condiții, avansul pe care urma să-l plătească reclamanta era în sumă de 3577 euro, sumă care a fost achitată.
Or, în condițiile în care reclamanta intimată și-a îndeplinit atât obligația de achitare a avansului convenit, cât și pe cea de contractare cu o firmă de transport pentru asigurarea ridicării materialului lemnos, se apreciază că singura în culpă pentru neexecutarea contractului este apelanta, așa cum în mod corect a reținut prima instanță.
Totodată, tot contrar susținerilor apelantei, reclamanta arată că a încercat o conciliere directă cu pârâta în sensul dispozițiilor art.7201Cod procedură civilă, învederând instanței că la data de 11.05.2007, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire a adresat pârâtei o invitație la conciliere directă în care erau precizate pretențiile privind plata sumei de 3577 euro.
Totodată, intimata arată că în speță, apelanta nu a făcut dovada vreunui caz de forță majoră care să o exonereze de răspundere, deoarece contractul de comision a fost încheiat la data de 18.01.2007, deci în lunile de iarnă, într-o zonă geografică unde căderile de zăpadă sunt previzibile, acestea constituind o stare normală și obișnuită. Or, față de data încheierii contractului și termenul de livrare stabilit inițial la data de 22.01.2007, apelanta trebuia să-și ia toate măsurile pentru a se încadra în termenul de livrare, ceea ce nu a făcut. Mai mult, la data încheierii contractului materialul lemnos trebuie să se afle deja în instalațiile de uscare și nu în pădure.
Apariția vreunei cauze de forță majoră trebuia anunțată reclamantei în timp rezonabil pentru a fi credibilă și dovedită cu acte oficiale de la autoritățile locale și Institutul Național de Metrologie și.
De asemenea, se susține că apelanta avea obligația de a-și asigura din timp materialul lemnos în condițiile în care produsul care trebuia livrat era lemn debitat la dimensiuni, prelucrat și uscat, acest proces tehnologic necesitând minimum 138 de ore, adică șase zile.
Dovada inexistenței cazului de forță majoră rezultă și din faptul că, deși au existat numeroase corespondențe între părți cu privire la termenul de livrare care, de comun acord, s-a prelungit de la data de 22.01.2007 la data de 06.02.2007, niciodată nu s-a discutat despre vreun caz de forță majoră, pârâta neprecizând nici când a apărut cazul de forță majoră și nici măsurile necesare luate pentru preîntâmpinarea sau înlăturarea efectelor.
Examinând apelul declarat de pârâtă prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad în soluționarea cauzei în primă instanță Curtea constată că în mod corect prin sentința civilă nr. 7295/02.10.2007, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. -, s-a considerat că litigiul este neevaluabil în bani, dat fiind primul capăt de cerere din acțiunea reclamantei. În acest sens competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Arad, deoarece petitul principal al acțiunii este rezoluțiunea contractului de comision, neevaluabil în bani. Deși petitul doi al acțiunii are ca obiect pretenții în sumă de 3577 euro, reprezentând daune interese contractuale, acest capăt de cerere este unul accesoriu capătului principal în sensul dispozițiilor art.17 Cod procedură civilă. Prin urmare, în speță sunt incidente dispozițiile art. 2 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, competența de soluționare aparținând, în primă instanță, tribunalului.
Privitor la motivul de apel invocat de pârâtă, legat de încălcarea normelor de procedură care îi aduce o vătămare de natură a justifica anularea tuturor actelor de procedură înfăptuite în primă instanță, Curtea reține că pârâtei i-au fost comunicate, odată cu acțiunea introductivă de către instanță, și înscrisurile depuse de reclamanta în justificarea acțiunii.
În ceea ce privește acordul părților pentru rezoluțiunea contractului și restituirea prestațiilor efectuate, Curtea constată că rezoluțiunea convențională nu poate avea loc decât în baza unui act semnat de ambele părți contractante care să reflecte voința comună de încetare amiabilă a raporturilor contractuale. Or, restituirea voluntară a avansului constituie un act unilateral, care nu poate acea ca efect rezoluțiunea contractului. Potrivit art.1020-1021 Cod civil, chiar dacă în contracte există stipulat un pact comisoriu expres, rezoluțiunea nu poate opera decât prin mijlocirea instanței de judecată chemată, după caz, în funcție de gradul pactului comisoriu, fie să o pronunțe, fie să o constate.
Cu privire la susținerea apelantei pârâte că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului Curtea constată că aceasta din urmă și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, de plată a avansului în sumă de 3577 euro. Prin contractul de comision export încheiat între părți, pârâta s-a obligat ca, până cel târziu la data de 22.01.2007, să livreze reclamantei cantitatea de 483material lemnos la prețul de 160 euro/3. ulterior însă, contractul a fost modificat în sensul reducerii cantității de material lemnos la 453, care urma să fie livrată până cel târziu la data de 06.02.2007, termen solicitat de pârâtă, sub condiția plății, de către reclamantă, a Jd in contravaloarea mărfii.
Modificarea privind cantitatea de material lemnos s-a impus datorită faptului că firma de transport Line SRL, cu care urma să efectueze transportul, a comunicat reclamantei că nu poate transporta o cantitate mai mare de 453material lemnos. În aceste condiții, avansul pe care urma să-l plătească reclamanta era în sumă de 3577 euro, sumă care a fost achitată.
Or, în condițiile în care reclamanta intimată și-a îndeplinit atât obligația de achitare a avansului convenit, cât și pe cea de contractare cu o firmă de transport pentru asigurarea ridicării materialului lemnos, singura în culpă pentru neexecutarea contractului este apelanta pârâtă, așa cum în mod corect a reținut prima instanță.
În ceea ce privește neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 720/1 pr. civ. Curtea reține că reclamanta a efectuat procedura concilierii prealabile cu pârâta în sensul dispozițiilor art.7201Cod procedură civilă, întrucât la data de 11.05.2007, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a adresat pârâtei o invitație la conciliere directă în care erau precizate pretențiile privind plata sumei de 3577 euro (fila 20 din dosarul instanței de apel).
Susținerea apelantei că în cauză a existat o cauză forță majoră este nefondată, întrucât apelanta nu a făcut dovada vreunui caz de forță majoră care să o exonereze de răspundere, contractul de comision fiind încheiat la data de 18.01.2007, deci în lunile de iarnă, într-o zonă geografică unde căderile de zăpadă sunt previzibile, acestea constituind o stare normală și obișnuită. Or, față de data încheierii contractului și termenul de livrare stabilit inițial la data de 22.01.2007, apelanta trebuia să-și ia toate măsurile pentru a se încadra în termenul de livrare, ceea ce nu a făcut. Mai mult, la data încheierii contractului materialul lemnos trebuie să se afle deja în instalațiile de uscare și nu în pădure.
Apariția vreunei cauze de forță majoră trebuia anunțată reclamantei în timp rezonabil pentru a fi credibilă și dovedită cu acte oficiale de la autoritățile locale și Institutul Național de Metrologie și.
De asemenea, apelanta avea obligația de a-și asigura din timp materialul lemnos în condițiile în care produsul care trebuia livrat era lemn debitat la dimensiuni, prelucrat și uscat, acest proces tehnologic necesitând minimum 138 de ore, adică șase zile.
Așa fiind, constatând că în cauză nu există motive de schimbare sau desființare a sentinței apelate, în baza art. 296. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274. pr. civ. pârâta va fi obligată la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată în apel către reclamanta - International SRL A, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta - SRL, cu sediul în,--3, județul C, cu sediul ales la avocat, situat în B,-,.8,.D,.4, județul B împotriva sentinței comerciale nr.26/14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamanta - International SRL, cu sediul în A, str. -.-,nr.13,.1, județul
Obligă pârâta la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată în apel către reclamanta - International SRL
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./23.04.2008
Dact./24.04.2008
5 ex
Primă instanță: Tribunalul Arad -judecător
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu
