Spete procedura insolventei. Decizia 370/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 370
Ședința publică de la 06 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR ATATULUI și pe intimat C" "L I, intimat P I-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI I, intimat, intimat C""A I, intimat, intimat C" "L B, lichidator, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 163/S din 08.04.2008 Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- recurent scutit de plata taxelor de timbru;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 163/S/8.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a dispus:
În temeiul dispozițiilorart.131din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței ispune închiderea procedurii insolvenței debitorului SC cu sediul în mun. I,-, bloc 596, scara A, etaj 2, județul I, nr. de înregistrare în Registrul comerțului J- și cod de identificare fiscală -.
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilorart.136din Legea privind procedura insolvenței, escarcă administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul dispozițiilorart.135din Legea privind procedura insolvenței, dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Tabelul creanțelor asupra averii debitorului, definitivat prin sentința comercială nr. 137/COM/26.04.2005 cuprinde 5 creditori, cu un total creanță de 139.250,9 lei.
Prin raportul final depus și înregistrat la data de 25.05.2006 (fila 1, vol. II) de către administratorul judiciar se arată că întrucât nu au fost identificate bunuri în patrimoniul societății pentru a fi valorificate, se impune închiderea procedurii.
Prin sentința comercială nr. 391/S/12.12.2006, pronunțată de JUDECĂTOR 3: Iulia Miler l-sindic, irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă cererea administratorului judiciar de stabilire a răspunderii personale patrimoniale a pârâtei, pentru pasivul debitoarei ce nu a fost acoperit în cursul procedurii, rezultat din însumarea tuturor creanțelor admise în cauză, mai puțin suma de 20.390 lei reprezentând creanța sa asupra firmei falite.
Constatându-se în cadrul procedurii nu au fost bunuri identificate iar debitorul nu are disponibilități în conturi bancare, administratorul judiciar a solicitat închiderea procedurii pe temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, propunere notificată părților fără a se formula obiecțiuni.
În condițiile în care debitorul aflat în insolvență, după cum s-a constatat, nu mai deține bunuri sau elemente de patrimoniu care să asigure acoperirea creanțelor, procedura este lipsită de obiect, astfel încât se va dispune potrivit art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Totodată, pentru activitatea desfășurată de lichidatorul judiciar, se va încuviința decontul depus de acesta, plata urmând să se facă din fondul de lichidare, lipsind disponibilitățile bănești în contul debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se susține că, lichidatorul desemnat nu a ținut cont de prevederile art. 129 din Legea 85/2006, necomunicând instituției Raportul final asupra căruia să poată formula un punct de vedere. Conform prevederilor art. 25 și 59 alin. 1 din Legea 85/2006 un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", trebuia comunicat tuturor creditorilor.
Lichidatorul judiciar nu a verificat, în ce privește creanța bugetară înscrisă de CAS și preluată de AVAS, cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul național unic de asigurări sociale și de sănătate, raportat la obligațiile angajatorilor privind asigurările de sănătate.
Societatea debitoare înregistra la data deschiderii procedurii instituită de Legea 85/2006, datorii față de. Se precizează că această sumă de bani nu aparținea societății, iar o parte din ea reprezintă contribuția personală a angajaților societății în calitate de asigurați pe care pârâții aveau obligația să o rețină din salariile acestora și să o vireze lunar către
Intenția de fraudare a creditorilor înscriși în cauză este mai mult decât evidentă, aceștia fiind prejudiciați prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la îndeplinirea obligațiilor sociale și financiare asumate.
Conform prevederilor nr.OUG 95/2003 privind preluarea de către AVAS a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Legea nr. 557/2003, AVAS a preluat de la CAS I, prin Protocolul nr. 41/03.03.2004, creanța față de SRL la valoarea nominală de 9.104,70 RON, care, consolidată în USD la cursul de la data preluării, conform dispozițiilor art. 2 alin. (2) din OUG nr. 95/2003 cum a fost modificat prin Legea nr. 557/18.12.2003 pentru aprobarea OUG nr. 95/2003 reprezintă echivalentul a 2.775,99 USD ("În vederea valorificării, creanțele bugetare preluate se consolidează în dolari americani, pe baza raportului leu -dolar de la data preluării acestora prin protocol"), valoare pentru care instituția a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor la data de 10.12.2004, creanță ce nu a fost recuperată, prejudiciul AVAS fiind cât se poate de real.
În ceea ce privește creanța bugetară preluată de AVAS de la CAS, constituită prin nereținerea și/sau nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, subliniază neregulile din contabilitatea debitoarei făcând posibilă atragerea răspunderii conducerii debitoarei, de asemenea, în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin neplata la termen a contribuției la Fondul național unic de asigurări de sănătate și folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curente a societății, apreciază că fosta conducere se face vinovată de folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, faptă prevăzută de art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea 85/2006. Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea -credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest fond. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei (cum, din păcate mult prea adesea se confunda), ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea NR. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului consta în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul - conform OG79/1999, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea 85/2006.
După întocmirea raportului în conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiză și eventuale obiecțiuni. Menționează că Legea 85/2006 nu prevede o opțiune în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile și obligațiile legale prin această necomunicare.
Mai mult decât atât, lichidatorul a omis atât să precizeze persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți cât și să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.
În ceea ce privește motivarea instanței de fond bazată pe dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006 conform cu care "în orice stadiu al procedurii prevăzută de lege, judecătorul -sindic va putea sa o sentință de închidere a procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumelor corespunzătoare" precizează următoarele:
În conformitate cu art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006: "în lipsa disponibilităților în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, constituit din taxele plătite de persoanele fizice și/sau juridice registrului comerțului pentru serviciile prestate de acesta".
Pentru o constatare eficientă a inexistenței surselor de finanțare a cheltuielilor aferente procedurii, se impunea efectuarea unor demersuri specifice pentru astfel de situații.
În contextul arătat, consideră că înainte de a se dispune închiderea procedurii, erau necesare demersuri materializate în solicitarea de astfel de fonduri de la registrul comerțului și numai în situația în care astfel de sume nu s-ar fi putut obțin, se putea trece la aplicarea dispozițiilor art. 130 din actul normativ menționat anterior.
În drept, se invocă disp. art. 299 Cod procedură civilă; art. 25, 29, 129 din Legea 85/2006 și prevederile nr.OUG95/2008 aprobată prin Legea nr. 557/2003.
Față de aceste motive se solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu obligarea lichidatorului să întocmească raportul final în forma cerută de lege și comunicarea acestui raport către AVAS
Analizând motivele de recurs în contextul probelor administrate în dosarul de fond atașat și al dispozițiilor legale invocate, instanța de recurs constată că recursul este nefondat.
În motivarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că recurentul în contradicție cu situația de fapt și de drept existentă în dosar, afirmă că nu s-a întocmit raportul final "de către administratorul judiciar, când de fapt acesta a fost depus la 25.05.2006", unde la fila 1, vol. II se precizează că nefiind identificate bunuri în patrimoniul societății debitoare pentru valorificare se impune soluția închiderii procedurii.
De asemenea, se constată că prin sentința comercială nr. 391/S/12.12.2006 pronunțată de judecătorul sindic a fost stabilită răspunderea personală patrimonială a fostului administrator pentru pasivul debitoarei, astfel dovedindu-se că motivul de recurs ce vizează acest aspect este neîntemeiat.
În ce privește motivul de recurs ce vizează închiderea procedurii insolvenței debitorului SC I, se constată ca fiind întrunite condițiile legale prevăzute de art. 131 din Legea 85/2006 măsura dispusă de prima instanță este legală și temeinică.
Astfel, nici unul din motivele de recurs invocate nu pot fi apreciate că au condus la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei sau că ar fi fost pronunțată cu încălcarea legii sau cu aplicarea greșită a acesteia.
În concluzie, instanța de recurs va respinge recursul și va menține sentința primei instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței comerciale nr. 163/S/8.IV.2008 a Tribunalului Iași judecător sindic pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 6 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
06.11.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Iulia Miler
