Spete procedura insolventei. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 42/R-COM
Ședința publică din 13 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Gina Achim
- - - JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
- - - judecător
- - - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, rejudecarea recursurilor declarate de domiciliat în P, str.-, -9,.D,.3, județul A împotriva sentințelor nr. 73/F din 16 ianuarie 2009 și 305/F din 17 martie 2009, pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiindCEC BANKcu sediul în P, - -, -B, jud. A și în P, B- -, -B,.CENTRU, jud. A,SC SRLcu sediul în, P - B, nr.211, jud.A,SC SRLcu sediul în P,-, jud. A și domiciliat în Câmpulung,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat - pentru recurent, lipsă fiind intimații.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului având cuvântul precizează că actele aflate de dosar sunt suficiente și nu mai are de solicitat alte cereri.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate și motivate în scris depune la dosar note de ședință. Arată că recurentul trebuie să fie trecut în tabel în locul CEC Bank pentru valoarea contractului de cesiune.
CURTEA
Învestită cu rejudecarea recursurilor, după admiterea contestației în anulare prin decizia nr. 1168/R/COM/11.11.2009, instanța constată următoarele:
Prin decizia atacată cu contestația în anulare au fost soluționate recursurile împotriva ambelor sentințe nr. 73/F/16.01.2009 cât și nr. 305/F/17.03.2009.
În recursul formulat împotriva sentinței nr. 73/F/16.01.2009 a arătat că temeiul creanței sale este contractul de promisiune bilaterala de vânzare cumpărare nr. 3358/22.12.2007 în care s-a stabilit termen pentru încheierea actului autentic la 30.12.2008. Clauza penală menționată în contract, cu privire la plata dublului sumei achitate în cazul neîncheierii contractului autentic îndreptățește pe recurent să-i fie înscrisă creanța în tabelul creditorilor.
S-a susținut că la data de 30.12.2008 creanța a devenit exigibilă potrivit încheierii de certificare nr. 10716/30.12.2008 din care rezultă că nu s-a întocmit actul.
De asemenea se critică sentința și în privința creanței lui însă acest aspect nu a fost reținut în contestația în anulare, astfel că nu poate forma obiectul recursului după anularea deciziei, care are în vedere numai creanța solicitată de către recurent.
În recursul împotriva sentinței nr. 305/F/17.03.2009 se arată că la 30.12.2008 creanța sa, rezultată din clauza penală din contractul de promisiune bilaterala de vânzare cumpărare nr. 3358/22.12.2007 a devenit scadentă. Reducerea creanței reținute în tabel la J (respectiv - lei) pe motiv că numai această sumă s-a înmânat la încheierea actului, urmată de radierea creanței definitiv din tabel, nu este legală, deoarece odată admisă creanța prin sentința nr. 73/16.01.2009 nu se putea reveni asupra acesteia, în primul rând lipsind un temei juridic pentru această operațiune iar în al doilea rând, în cauză fiind incidentă autoritatea de lucru judecat a acestei din urmă sentințe.
Prin sentința nr. 73/F/16.01.2009 judecătorul sindic a admis în parte contestația cu privire la creanța declarată de creditorul, admisă pentru suma de 5.000.000 lei și a dispus înscrierea în tabelul definitiv a acestui creditor numai cu suma de 2.500.000 lei, reținându-se că în promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare nr. 3358/22.12.2007 s-a arătat că s-a primit de la această sumă la data contractului.
Ulterior, prin sentința nr. 305/F/17.03.2009, judecătorul sindic a dispus radierea creanței creditorului din tabelul creditorilor, la cererea lichidatorului judiciar, care a contestat reținerea în tabelul de creanțe a acestei sume. S-a reținut de către judecătorul sindic că însuși creditorul prezent în sală a arătat că nu a achitat nicio sumă ci a constituit garanții ipotecare pentru linii de creditare pentru debitoare. De asemenea s-a reținut că, după cum susține asociatul debitoarei, din verificarea registrelor contabile ale debitoarei, nu rezultă primirea acestei sume de bani.
Recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:
Revenirea asupra sumei menționate în tabel, s-a realizat în baza art. 75 alin. 1 din nr. 85/2006 potrivit căruia upă expirarea termenului de depunere a contestațiilor și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință.
Ca atare, nu se poate reține lipsa unui temei legal al sentinței atacate, judecătorul sindic reținând motivat de ce a admis această contestație asupra reținerii creanței de 2.500.000 lei în tabelul definitiv, respectiv neachitarea sa la data contractului, deși clauza contractuală menționează primirea banilor.
ce clauza a fost contrazisă chiar de către creditorul prezent în sală, care a arătat că nu a dat banii conform acestei clauze la data încheierii promisiunii de vânzare cumpărare, soluția judecătorului sindic, pronunțată prin sentința nr. 305/F/17.03.2009, se încadrează în textul menționat - art. 75 din nr. 85/2006.
Astfel, nu se poate reține că nu era posibilă revenirea asupra reținerii creanței în tabelul creditorilor, primul motiv de recurs nefiind întemeiat.
Cu privire la creanța invocată de către recurent se constată că ambele sentințe au fost atacate cu recurs, prima fiind criticată pentru nereținerea sumei totale de 5.000.000 lei în tabelul creditorilor față de 2.500.000 lei iar cea de-a doua pentru radierea totală a creanței din tabelul creditorilor
Dat fiind faptul că cea de-a doua contestație a fost soluționată printr-o sentință ulterioară, se constată că criticile primei sentințe se regăsesc și în cel de-al doilea recurs, astfel că soluționarea acestuia trebuie să aibă în vedere întreaga creanță.
Ambele recursuri formulate de către creditor împotriva celor două sentințe au fost soluționate prin aceeași decizie nr. 747/23.06.2009. Ca atare, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 73/F/16.01.2009 față de sentința nr. 305/F/17.03.2009 pe de o parte deoarece prima nu era irevocabilă, ea devenind irevocabilă abia prin respingerea recursului. Pe de altă parte, respingerea recursului împotriva sentinței nr. 73/F/16.01.2009 s-a produs pentru motivul că acesta a rămas fără obiect deoarece prin sentința nr. 305/F/17.03.2009 se revenise asupra creanței înscrise în tabelul creditorilor în ceea ce-l privește pe recurent, astfel că cele statuate prin sentința nr. 73/16.01.2009 nu mai erau valabile.
În ce privește fondul creanței de 5.000.000 lei se constată că aceasta decurge dintr-o clauză penală din cuprinsul unei promisiuni de vânzare cumpărare, clauză care produce efecte în raport de toate celelalte clauze, cu care este interdependentă. Or, s-a reținut că, așa cum a afirmat chiar recurentul în fața judecătorului sindic, clauza privind primirea la data contractului (22.12.2007) a sumei reprezentând preț (2.500.000 lei) nu a fost în realitate executată, nu a plătit această sumă așa cum se menționează în act. Ca atare, nici obligația de plată a dublului acestei valori nu s-a născut valabil, atâta vreme cât s-a stipulat "dublul sumei primite drept preț" iar primirea nu a existat.
În rejudecarea recursului după admiterea contestației în anulare, se tinde însă la schimbarea cauzei juridice a unei părți din creanța invocată, solicitându-se suma de 1.200.000 lei achitată de către recurent pentru a evita scoaterea la vânzare a bunurilor sale depuse drept garanție ipotecară, pentru o linie de credit de care a beneficiat debitoarea.
Se invocă astfel actul de cesiune de contract de credit nr. 63/29.08.2008 în care se arată că partea din creanță deținută de bancă la data de 29.08.2008, în valoare de 1.210.834,21 lei din creditul contractat de debitoare prin contractul nr. 20214.01/438/28.12.2007 încheiat cu CEC BANK SA, se cesionează către și pentru suma menționată mai sus cu titlu de preț (288-289).
În contract se menționează la pct. 4.9. că transferul drepturilor cesionate decurgând din contractul de credit și contractele de garanție imobiliară va fi efectuat numai după ce cedentul va încasa suma reprezentând prețul stabilit la cap. I în contractul de cesiune.
Rezultă astfel că suma menționată în contract ca preț al cesiunii trebuie achitată de către cesionar.
Numai că cesiunea s-a operat după data deschiderii procedurii, acest aspect implicând mențiunile tabelului de creanțe și în ce privește pe cesionar. CEC Bank a transmis creanța sa rezultată din contractul nr. 20214.01/438/28.12.2007 împotriva debitoarei, după data la care a cerut să se înscrie în tabel cu suma rezultată din contract. Astfel, la data de 20.06.2008 CEC BANK SA a solicitat înscrierea în tabelul creanțelor cu suma de 2.418.610,06 lei din contractul de credit nr. nr. 20214.01/438/28.12.2007, reprezentând creanța băncii stabilită până la data deschiderii procedurii, 22.04.2008. Cu această creanță CEC BANK SA este menționată în tabelul definitiv al creditorilor la poziția 18, astfel că dacă toată suma datorată la data deschiderii procedurii era cea solicitată și menționată în tabel, reținerea ambilor creditori cu aceleași sume parțial, rezultate din același contract de credit, în același tabel de creanțe, nu poate fi analizată decât în contradictoriu cu toate părțile cesiunii.
Cesiunea din 29.08.2008, ulterioară cererii de înscriere în tabelul creditorilor cu aceeași sumă atrage posibilitatea cesionarului de a se regresa împotriva cedentului său care a efectuat cesiunea dar a pretins totodată plata sumei de la debitor. Se reține și faptul că recurentul a precizat prin concluziile scrise că dorește să fie trecut în tabelul creanțelor în locul CEC Bank (307).
Debitorul, aflat în insolvență trebuia notificat potrivit disp. art. 1393.civ. ceea ce nu s-a dovedit în cauză, mai mult recurentul solicitând creanța în alt temei decât cel inițial. Este posibil ca pentru a evita executarea garanțiilor care au fost consimțite în favoarea băncii recurentul să fi achitat valoarea creditului și banca să încheie actul de cesiune. Însă în acest caz CEC BANK cunoștea cererea făcută judecătorului sindic și reținerea sa în tabelul creditorilor, astfel că dacă se proceda potrivit legii și se efectua publicitatea cesiunii, nu s-ar fi ajuns la situația ca aceeași creanță să fie invocată de către doi creditori.
Așadar, pe lângă faptul că la data pronunțării sentințelor atacate 16.01.2009 și 17.03.2009, creditorul nu a invocat ca temei al creanței sale plata făcută în temeiul actului de cesiune, care fusese efectuată la 29.08.2008 ( 298), astfel că judecătorul sindic nu putea să o analizeze, creanța reținută pentru bancă nu poate fi cenzurată în prezentul recurs. De altfel nici în motivele de recurs nu s-a invocat noul temei, abia pe parcursul dosarului aducându-se dovezi în sensul plății către bancă.
Ca atare, cenzurarea sentinței nr. 305/17.03.2009 nu poate fi realizată în aceste condiții, judecătorul sindic reținând corect, în raport cu temeiul creanței invocat în fața sa, că aceasta nu poate fi menționate în tabel. De asemenea numai judecătorul sindic, pe baza celor reținute în recurs, respectiv noul temei al creanței, poate aprecia, în condițiile art. 75 din nr. 85/2006 eventuala rectificare a tabelului creditorilor, cu citarea tuturor părților interesate.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312.proc.civ. rap. la art. 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de domiciliat în P, str. -, -9,. D,.3, județul A împotriva sentințelor nr. 73/F din 16 ianuarie 2009 și 305/F din 17 martie 2009, pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiindCEC BANKcu sediul în P, str. - -, -B, jud. A și în P, B- -, -B,. CENTRU, jud. A,SC SRLcu sediul în, P - B, nr.211, jud.A,SC SRLcu sediul în P,-, jud. A și,domiciliat în Câmpulung,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
/6 ex/15.01.2010
Jud fond.
Opinie separată
Apreciez că instanța de recurs trebuia să caseze soluția pronunțată de instanța de fond și să trimită cauza spre rejudecare, pentru ca judecătorul-sindic, să verifice dacă Bank, prin înscrierea în tabelul definitiv cu o creanță în sumă de 2.418.610,06 lei, încasează și creanța în sumă de 1.210.834,21 lei, ce revine contestatorului - recurent.
În situația respingerii recursului, Bank, poate încasa o sumă nedatorată, iar contestatorul s-ar afla în situația de a-i pretinde suma pe cale judecătorească, pe dreptul comun, suportând și costul taxelor judiciare de timbru.
Dacă Bank este înscrisă la masa credală numai cu propria creanță, ce derivă din actul adițional nr.1/3.03.2008, distinctă de creanța contestatorului, s-ar putea ajunge la imposibilitatea recuperării creanței, deși s-a probat că aceasta există, contrar celor reținute de instanța de fond și instanța de recurs. În această situație, judecătorul sindic ar putea să aprecieze necesitatea modificării tabelului definitiv, numai în baza celor stabilite și probate în prezenta cauză, fără însă ca partea să beneficieze și de căile de atac în cazul unui refuz.
În apărare, s-ar putea invoca și încălcarea principiului puterii de lucru judecat.
Procedându-se la respingerea recursului ca nefondat, în condițiile stabilirii existenței unei creanțe împotriva debitoarei, speța rămâne practic nesoluționată, iar în varianta în care Bank, nu a încasat și creanța contestatorului, așa cum s-a menționat, creanța nu ar mai putea fi recuperată, mai ales dacă bunurile debitoarei, s-au lichidat.
Întrucât instanța de recurs a dispus citarea băncii și se aprecia că nu se impunea casarea soluției, trebuia să se solicite depunerea de înscrisuri legate de suma pretinsă de către contestator și să se modifice corect tabelul definitiv.
Poziția contestatorului (apărătorului) vizavi de creanța băncii nu are nici un fel de relevanță juridică, întrucât speța poate fi soluționată numai pe baza înscrisurilor.
Judecător,
- -
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
