Opoziție la dizolvare. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 48/R-COM
Ședința publică din 13 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Gina Achim
- - - JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
- - - judecător
- - - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești, nr.118, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 96/CC/15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind SC & SRL cu sediul în, str. 1 -, -0,.A,.4, județul A și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ cu sediul în Pitești, nr.29, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin cererea înregistrată sub nr-, Aaf ormulat opoziție către ORC de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ împotriva dizolvării SC " & " SRL -.
În motivarea acțiunii, a arătat că solicită desființarea Hotărârii nr.1/11.08.2009 a asociatului unic al societății comerciale menționate anterior, prin care acesta a hotărât să dizolve societatea. Mai arată că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.227 al.1 litera d) din Legea nr.31/1990 - R, deoarece societatea comercială înregistrează creanțe la bugetul consolidat al statului, în sumă de 384 lei, care nu mai pot fi recuperate. Creditoarea a mai invocat, în susținerea cererii sale și dispozițiile art.142 al.5) din nr.OG92/2003 - referitoare la introducerea executării silite.
Tribunalul Comercial Argeș prin sentința comercială nr.96/CC/15.10.2009 a respins opoziția
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, prin Hotărârea nr.1/11.08.2009, asociatul unic al SC " & " SRL - a decis dizolvarea societății pentru imposibilitatea continuării activității, conform art.227 al.1 litera d) din Legea nr.31/1990 -
Prin opoziția formulată, creditoarea Aas usținut că debitoarea în cauză are creanțe la bugetul consolidat al statului, în cuantum 384 lei așa cum rezultă din fișa sintetică anexată.
S-a mai subliniat că, măsura luată de asociatul unic, reprezintă o dizolvare voluntară ce se înscrie în cazurile de modificare actului constitutiv al societății, prin care asociații sunt liberi să decidă motivele pentru care hotărăsc încetarea activității, fără a fi condiționată adoptarea unei asemenea hotărâri de existența sau inexistența datoriilor societății.
De asemenea, art.61 din Legea nr.31/1990 -R, prevede posibilitatea formulării cererii de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești obligarea societății ori a asociaților la repararea prejudiciului cauzat, conform art.57 din lege.
Ca atare, pentru a fi admisibilă opoziția creditorului, acesta trebuie să facă dovada că respectiva hotărâre îi aduce un prejudiciu, întrucât în actuala redactare a art.61 al.1, obiectul cererii de opoziție este obligarea societății sau a asociatului, la repararea prejudiciului cauzat, iar nu desființarea hotărârii, cum pretinde creditoarea.
S-a mai subliniat și faptul că, urmare dizolvării voluntare, în procedura de lichidare ce se va derula, lichidatorii au obligația să inventarieze bunurile societății, pentru stabilirea exactă a activului și pasivului societății respective.
Prin urmare, s-a apreciat că dizolvarea voluntară nu este un impediment pentru recuperarea creanței de către creditori, aceștia având calea oferită dearticolele următoare din Legea nr.31/1990 - R (respectiv art.237).
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că:
- în mod greșit, s-a dispus dizolvarea societății, situație în care recurenta nu-și mai poate recupera creanța în cuantum de 384 lei;
- nu s-a ținut cont de dispozițiile art.142 al.5 din nr.OG92/2003 Cod procedură fiscală privind întinderea executării silite;
- de asemenea, nu s-au avut în vedere dispozițiile art.2371din Legea nr.31/1990 - R, prevederi ce se referă tocmai la atragerea răspunderii organelor de conducere și obligarea acestora la plata obligațiilor, mai ales a celor bugetare.
În concluzie, a susținut că se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii de dizolvare.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare:
Referitor la prima critică, aceasta este apreciată ca nefondată, în raport de dispozițiile art.227 al.1 litera d) din Legea nr.31/1990 -R care reglementează modul voluntar de dizolvare a societăților comerciale în situația imposibilității realizării obiectului de activitate, prin hotărârea adunării generale.
Astfel, instanța de fond a dat dezlegarea corectă pricinii, considerând îndeplinite condițiile textului sus-menționat, ceea ce infirmă susținerea recurentei-creditoare legată de solicitarea de a se interzice asociaților să adopte hotărârea de dizolvare numai pentru motivul existenței vreunei creanțe, de vreme ce însuși legiuitorul a stabilit, prin aceeași reglementare, căile prin care se poate obține realizarea creanțelor, într-o asemenea ipoteză.
Aceasta se regăsește în cuprinsul art.237 al.6 din Legea nr.31/1990 - R, potrivit cu care, la data rămânerii irevocabile a hotărârii de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare, conform prevederilor prezentei legi.
Ca atare, critica recurentei vizând imposibilitatea recuperării creanței este infirmată de reglementarea amintită, existând, deci, oportunitatea necesară realizării creanței sale.
Textul sus-menționat, nu vine în contradicție cu cel stipulat prin art.142 al.5 din nr.OG32/2003 - Cod procedură fiscală, ceea ce face nejustificată și cea de-a doua critică.
În fine, referitor la ultima critică, desigur că în cazul în care întinderea patrimoniului debitoarei - persoană juridică nu este îndestulător, recuperarea creanței se poate realiza prin aplicarea dispozițiilor art.2371din Legea nr.31/1990 -
Față de cele ce preced, neexistând motive care să conducă la modificarea sentinței, Curtea, în temeiul art.312 al.1 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești, nr.118, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 96/CC/15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind SC & SRL cu sediul în, str. 1 -, -0,.A,.4, județul A și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ cu sediul în Pitești, nr.29, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/5 ex./22.01.2010
Jud.fond
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
