Spete procedura insolventei. Decizia 46/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 46
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Carmen Popescu
Grefier: - Gabriela
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de creditoarele AVAS B și DGFP O împotriva sentinței nr.538 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SOCIETATEA AGRICOLĂ COMANI prin lichidator S, având ca obiect închidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, motiv pentru care, în temeiul art.104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dosarul a fost lăsat la sfârșitul ședinței, când după o nouă strigare, s-a procedat conform dispozițiilor procedurale.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, iar recurentele sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare.
S-a mai învederat că recurentele creditoare au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă după care, în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 538 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin judecător-sindic, în dosarul nr-, s-a admis cererea lichidatorului și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SOCIETATEA AGRICOLĂ COMANI și radierea acesteia din registrul comerțului. Totodată, s-a dispus descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități precum și notificarea închiderii procedurii în condițiile art. 135 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul-sindic a reținut că lichidatorul a întocmit raportul final și bilanțul general de lichidare, că acestea au fost aprobate prin Încheierea din 8.10.2007 respingându-se obiecțiunile formulate de AVAS, că toate bunurile din avere au fost lichidate și sumele au fost distribuite încât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006 pentru închiderea procedurii falimentului.
Împotriva sentinței au formulat recurs creditoarele AVAS și DGFP O, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenta DGFP O, întemeindu-și recursul pe prevederile art. 3041cod procedură civilă, invocă faptul că procedura s-a închis pe baza raportului lichidatorului în care se menționează lipsa bunurilor în averea debitoarei și că, singur raportul nu este suficient pentru a susține această afirmație fiind necesar ca ea să se sprijine și pe evidențe deținute de autorități, lichidatorul fiind obligat să examineze activitatea debitorului în raport de situația de fapt.
Totodată, arată că raportul final al lichidării trebuia să cuprindă o sinteză a întregii proceduri, cu menționarea aspectelor majore ce o caracterizează inclusiv identificarea persoanelor vinovate de ajungerea debitorului în insolvență. Mai arată că raportul întocmit nu menționează nimic iar în hotărârea recurată judecătorul arată că lichidatorul și-a exprimat punctul de vedere asupra acestei chestiuni nefiind identificate elemente care să atragă răspunderea administratorului. Susține că în raportul din 4.06.2007 lichidatorul arată că a solicitat administratorului documentele societății, deși procedura a fost deschisă la 12.07.2004, nedepunerea documentelor în acest interval de timp făcând să se prezume neținerea contabilității în conformitate cu legea, lichidatorul trebuind să verifice temeinic acest aspect.
Pentru aceste considerente, recurenta arată că măsura închiderii procedurii este prematură și că se impune continuarea procedurii pentru verificarea acestor aspecte.
Recurenta AVAS invocă ca motiv de nelegalitate a sentinței recurate încălcarea formelor de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin.2 cod procedură civilă precum și netemeinicia soluției.
Astfel, susține că cererea de închidere a procedurii cât și încheierea prin care s-a aprobat raportul final trebuiau publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență iar aceste cerințe nu au fost îndeplinite, nefiindu-i nici în alt mod comunicate.
Mai arată că raportul final al lichidării trebuia să cuprindă o sinteză a întregii proceduri, inclusiv măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru apariția stării de insolvență iar raportul final întocmit în cauză de lichidator nu cuprinde aceste aspecte.
Mai susține că prin sentința recurată s-a dispus închiderea procedurii fără a se lua în considerare faptul că nu au fost achitate toate creanțele înscrise la masa pasivă și fără ca judecătorul-sindic să-și fi manifestat rolul activ în sensul de a cere lichidatorului să completeze raportul și să convoace creditorii pentru a analiza oportunitatea formulării unei cereri de antrenare a răspunderii administratorilor sociali ai debitoarei, precum și în sensul ordonării unei expertize care să stabilească aceste aspecte.
Față de aceste considerente, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei la judecătorul-sindic pentru reluarea procedurii de la ultimul act îndeplinit.
Nici intimata debitoare, nici lichidatorul nu au depus întâmpinări.
Recursurile sunt nefondate, urmând a fi analizate prin prisma prevederilor art. 304 și 3041cod procedură civilă.
Referitor la recursul DGFP O, Curtea constată că în esență creditoarea critică modul în care s-a întocmit raportul final de lichidare. Aceste critici nu mai pot fi primite în această fază a procedurii, singurele critici admise fiind legate de închiderea propriu-zisă. Criticile privitoare la raportul final puteau fi făcute numai în cadrul obiecțiunilor la raport sau în cadrul unui recurs împotriva încheierii din 8 octombrie 2007 prin care s-a aprobat acest raport. În faza închiderii procedurii judecătorul-sindic trebuia să verifice numai îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, și anume dacă raportul final a fost aprobat și dacă toate fondurile au fost distribuite. Cum aceste condiții sunt îndeplinite, corect judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii, măsura închiderii nefiind prematură. Mențiunea că nu mai sunt alte bunuri de lichidat este cuprinsă în raportul final iar acesta este aprobat. Pe de altă parte, recurentul face doar afirmații generale fără a indica în concret existența unor bunuri omise de lichidator, care a avut la bază inventarul făcut. Apelul la instituții care au în evidență bunuri se putea face numai dacă lichidatorul ar fi avut îndoieli cu privire la activul găsit cu ocazia punerii sigiliilor și facerea inventarului.
Referitor la recursul declarat de AVAS, Curtea constată că nu s-a produs nici o încălcare a formelor de procedură sancționate cu nulitatea conform 105 alin.2 cod procedură civilă.
Cererea de închidere a procedurii este cuprinsă la sfârșitul raportului final de lichidare iar acesta a fost afișat la ușa instanței la data de 18.09.2007 și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 2264 din 24 septembrie 2007 (fila 71 dosar). Creditoarea a și formulat obiecții la raportul final, mai înainte de adunarea creditorilor din data de 8.11.2007, ceea ce înseamnă că a luat cunoștință de acesta, deci inclusiv de cererea de închidere a procedurii.
Încheierea de aprobare raportului final nu a fost într-adevăr publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență dar creditoarea nu a atacat odată cu sentința de închidere a procedurii și încheierea de aprobare a raportului final. despre acesta în cuprinsul prezentului recurs, înseamnă că are cunoștință de conținutul ei și astfel trebuia să o atace în mod concret. Neprocedând astfel, nu pot fi analizate aspecte legate de modul de aprobare raportului final de lichidare.
Oricum, nepublicarea încheierii de aprobare raportului final în nu atrage nulitatea sentinței de închidere a procedurii, cele două hotărâri fiind distincte și încheind faze diferite ale procedurii.
Cât privește ce de-a doua critică, aceasta vizează, de asemenea, conținutul raportului final de lichidare. Aceleași aspecte au fost invocate în obiecțiunile formulate de creditoare la raport și au fost respinse de judecătorul-sindic, ele ne mai putând să fie invocate în această fază a procedurii.
Nici cea de-a treia critică nu este fondată. Închiderea procedurii nu este condiționată de plata tuturor creanțelor înscrise la masa pasivă ci doar de aprobarea raportului final, de lichidarea tuturor bunurilor găsite în averea debitorului și de distribuirea tuturor sumelor obținute din lichidarea bunurilor și recuperarea creanțelor. Rolul activ al judecătorului-sindic în cadrul procedurii nu presupune convocarea creditorilor pentru a analiza oportunitatea formulării unei cereri de antrenare a răspunderii administratorilor sociali ai debitoarei, ori încuviințarea de expertize care să înlocuiască rapoartele practicianului în insolvență. Potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006 atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar/lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii. Cât privește rapoartele întocmite de practician, creditorii care considerau că acestea sunt incomplete puteau să formuleze obiecțiuni la acestea cu ocazia aprobării lor, aceste aspecte neputând fi invocate în recursul la hotărârea de închidere a procedurii.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă recursurile ca nefondate, hotărârea judecătorului-sindic fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele AVAS cu sediul procedural ales în B,--11, sector 1 și DGFP O cu sediul în S,-, jud. O împotriva sentinței nr.538 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SOCIETATEA AGRICOLĂ COMANI prin lichidator S cu sediul în S, str. -,.1C,. A,.1, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 ianuarie 2008.
Președinte, Țăndăreanu | Judecător, | Judecător, |
Grefier, Gabriela |
23 Ianuarie 2008/ Jud.red.NT/4 ex/6.02.2008
Jud.sindic / Tribunalul O l
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Sanda Lungu, Carmen Popescu
