Spete procedura insolventei. Decizia 484/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 484/COM
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursurilor comerciale declarate de recurent lichidator - - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, cu sediul în T, str. -, nr.1, -.A,.13,.3 și de recurenții pârâți -, domiciliați în M,-, județ T, împotriva sentinței civile nr. 290/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI T, cu sediul în T,-,.5,.2, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul lichidator dl în baza delegației depusă la dosar, pentru recurenta a răspuns av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 35/2008 depusă la dosar lipsind recurentul G și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de lichidator este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Recursul formulat de pârâți este motivat, netimbrat.
Pentru recurenta pârâtă av. depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei conform chitanței nr. -/18.06.2008.Arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul lichidator prin reprezentant de asemenea arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurentul lichidator dl solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii în totalitate a cererii.
Susține motivele de recurs arătând în esență că, în perioada anilor 2003-2005 administratorul societății debitoare a influențat negativ situația financiar - contabilă a societății prin înregistrări eronate în conturi, scoaterea din gestiune de mijloace fixe fără documente justificative înregistrate, vânzări și cumpărări fictive de bunuri, distribuire de dividende către asociați când societatea are pierderi. Asociații care au luat dividendele sunt pârâții în cauză. Consideră că și celelalte sume astfel evidențiate în cererea de antrenare a răspunderii trebuie aduse la masa credală, având în vedere că mai sunt și alți creditori care trebuie trecuți în tabelul creditorilor, cât și pentru acoperirea altor cheltuieli de procedură.
Având cuvântul pentru recurenta pârâtă av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei.
Arată că recurenta a avut calitate de administrator al societății până în data de 14.01.2002 când pe baza hotărârii asociaților i s-a aprobat cererea de retragere din societate, aspect consemnat în actul adițional la actul constitutiv. La art. 3 al actului adițional se arată că la data retragerii din societate pârâta și-a achitat toate obligațiile față de societate, nemaiavând nicio răspundere materială. Din anul 2002 nu a contribuit în nici un fel la ajungerea societății în încetare de plăți din moment ce este o persoană străină de actul deliberativ al conducerii societății.
În ce privește recursul declarat de lichidator solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Având cuvântul pentru recurentul lichidator dl în referire la recursul declarat de pârâți solicită respingerea acestuia. Din informațiile furnizate de ORC T rezultă că la data de 17.08.2007 pârâta figurează în calitate de administrator, sens în care depune la dosar adresa nr. 19958/17.08.2007 emisă de ORC T privind furnizarea de informații. În atare situație ambii pârâți se fac vinovați de faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2005.
În ce privește retragerea sa din societate consemnat în actul adițional la actul constitutiv arată că această procedură nu a fost finalizată în sensul că nu a fost înregistrat și la Oficiul Registrul Comerțului
CURTEA
Asupra recursurilor comerciale de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr- reclamanta T, în calitate de lichidator judiciar al SC SRL M, județul Tac hemat în judecată pe pârâta, fost administrator al debitoarei, solicitând angajarea răspunderii patrimoniale a acesteia pentru suma de 1.872.378,22 lei reprezentând valoarea totală a creanțelor creditorilor și sume care nu au fost corect evidențiate în contabilitate, conducând societatea la insolvență.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit expertizei contabile efectuată în cauză de expertul contabil au fost evidențiate o serie de nereguli în contabilitatea societății aflate în insolvență: astfel în anul 2005 s-au înregistrat pe costuri fără documente legale amortizări în sumă de 194.578 lei iar în noiembrie 2005 debitoarea a cumpărat de la SC SRL M un autoturism de teren " " cu suma de 36.890 lei, iar la 31.12.2005 în inventarul societății nu s-a înregistrat acest autoturism.
S-a mai arătat că în luna decembrie 2003 și în luna decembrie 2005 s-a diminuat soldul contului de materiale prin distribuirea de sume către acționari în condițiile în care societatea înregistra pierdere contabilă, iar în anii fiscali 2004 și 2005 s-au înregistrat în contabilitate articole eronate fără acte justificative în sumă de 99.567 lei care au majorat pierderile.
Reclamanta a mai invocat faptul că în perioada 2003-2005 s-a constatat o creștere anuală a datoriilor și o diminuare a activelor, ceea ce a dus la incapacitatea de plată a societății și inevitabil la starea de insolvență.
La data de 14 decembrie 2007, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată solicitând introducerea în cauză și a pârâtului G întrucât acesta a condus efectiv activitatea societății și a angajat societatea în diferite rapoarte comerciale cu terții.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare arătând că a avut calitatea de administrator al debitoarei numai până la data de 14 ianuarie 2002, când în baza hotărârii asociaților i-a fost aprobată cererea de retragere din societate, aspect consemnat în actul adițional la actul constitutiv întocmit în același an.
A mai arătat pârâta că situația precară a societății din perioada 2003-2005 a fost creată după retragerea sa din societate, astfel că răspunderea sa materială poate fi atrasă numai până la momentul retragerii sale din societate.
S-a mai invocat faptul că deși retragerea din funcție nu a fost efectuată cu respectarea tuturor formelor prescrise de lege, în fapt pârâta nu a exercitat atribuțiile acelei funcții.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 290/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta T, în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL M împotriva pârâților și
S-a dispus ca suma de 532.323,22 lei reprezentând parte din pasivul rămas neacoperit al debitoarei falite SC SRL M, județul T, să fie suportată în solidar de pârâții și
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, prin Sentința civilă nr.408/13.03.2006 a Tribunalului Tulcea, judecătorul sindic a admis cererea creditoarei DGFP T și a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului conform Legii 64/1995, fiind desemnat administrator judiciar.
Ulterior, prin Sentința civilă nr.2609/15.09.2006 judecătorul sindic a dispus intrarea societății debitoare SC SRL M, județ T în procedura falimentului, fiind desemnat lichidator
Din analiza raportului de expertiză contabilă întocmit de expert în dosarul de faliment nr.9/2006 a rezultat că în contabilitatea debitoarei s-au constatat o serie de abateri de la respectarea legii contabilității și anume:
- nu există registru de evidență a mijloacelor fixe pe categorii și pe fiecare obiect de folosință;
- nu s-au întocmit fișele analitice ale clienților, furnizorilor, ale conturilor de debitori, creditori, avansuri spre decontare pe fiecare persoană fizică sau juridică.
Totodată, în ceea ce privește respectarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal expertiza contabilă a constatat că:
- nu s-a calculat și înregistrat lunar amortizarea imobilizărilor corporale în evidența contabilă;
- nu s-a calculat, declarat și înregistrat impozitul pe profit aferent cheltuielilor nedeductibile din punct de vedere fiscal;
- nu s-a calculat și înregistrat TVA calculat pentru distribuirea de bunuri din activul societății către acționari (decembrie 2003, decembrie 2005).
De asemenea s-au constatat o serie de abateri în aplicarea Ordinului MF nr.306/2002 privind reglementările contabile simplificate și anume:
- încălcarea principiului independenței exercițiului financiar (referitor la amortizare);
- articole contabile eronate, ceea ce a influențat rezultatul exercițiului financiar;
- lichidarea soldurilor conturilor 167 și 168 legate de leasing pe seama contului 455 aport asociat, majorând artificial aportul asociatului cu suma de 42.420,62 lei;
- încălcarea principiului necompensării (soldurile debitoare ale conturilor 167 și 168 au fost lichidate pe seama aportului asociatului);
Din constatările mai sus enunțate ale raportului de expertiză judecătorul sindic a concluzionat că atât administratorul societății debitoare cât și pârâtul G (administrator de fapt) se fac vinovați de neținerea contabilității în conformitate cu legea, faptă prevăzută de artr.138 al.1 lit.d din Legea 85/2006.
Tot din analiza raportului de expertiză a rezultat că în lunile decembrie ale anilor 2003 și 2005 cei doi asociați au diminuat soldul contului de materiale (), distribuindu-și sumele de 218.403 lei în decembrie 2003 și respectiv 20.406 lei în decembrie 2005 în condițiile în care societatea a înregistrat pierdere contabilă.
S-a constatat astfel că, deși societatea a înregistrat pierdere contabilă la sfârșitul anului 2005 asociații și-au distribuit personal sumele mai sus menționate și au continuat activitatea comercială deși aceasta ducea persoana juridică la încetarea de plăți.
Din același raport de expertiză a rezultat că prin factura fiscală nr.-/21.11.2005 debitoarea, prin asociații săi, a revândut către SC SRL M un autoturism de teren " " la valoarea de 36.890 lei cu TVA, deci mai puțin cu suma de 7.009 lei față de valoarea cu care l-a achiziționat.
Se mai menționează în expertiză că la 31.12.2005 în inventarul societății nu apare acest autoturism, nici scriptic nici faptic, pe motiv că în contabilitate valoarea de achiziție fără TVA de 31.000 lei a fost trecută direct pe cheltuieli fără document justificativ, ceea ce a dus la majorarea pierderii.
Judecătorul sindic a reținut că prin fapta mai sus descrisă, cei doi asociați au procurat debitoarei fonduri pentru a întârzia încetarea plăților folosind însă mijloace ruinătoare.
Din informațiile furnizate de ORC de pe lângă Tribunalul Tulcea, coroborate cu actul adițional la actul constitutiv a SC SRL autentificat sub nr.25/14.01.2002 de Biroul notarial " " neînregistrat la Registrul Comerțului a rezultat că pârâta este încă administratorul de drept al societății.
Conform actului adițional menționat, pârâta s-a retras din societate și din funcția de administrator, aceste calități fiind preluate de pârâtul G, însă nu a probat în nici un mod faptul că în realitate nu a mai exercitat atribuții de administrator, iar actul adițional neînregistrat în Registrul Comerțului nu este opozabil terților.
În același timp, pârâtul Gae xercitat fapte de comerț în cadrul societății debitoare, așa cum rezultat din rapoartele lunare depuse de lichidator la dosarul de faliment.
Prin faptele celor doi pârâți, creditorii debitoarei au suferit un prejudiciu atât prin faptul că societatea a ajuns în stare de insolvență cât și prin împrejurarea că obligațiile față de creditor nu por fi plătite din averea debitoarei, fiind evidentă legătura de cauzalitate între faptele pârâților și prejudiciul suferit de creditorii societății falite.
S-a mai reținut că obligațiile debitoarei față de creditorii înscriși în tabelul definitiv consolidat sunt în cuantum total de 632.232,22 lei, din care s-a făcut deja o distribuție parțială către creditorii privilegiați, rămânând un pasiv neacoperit de 532.232,22 lei, astfel că cererea reclamantei de obligarea pârâților la plata sumei de 1.872.378,22 lei nu se justifică decât în parte.
3.Recursurile
Împotriva hotărârii mai sus menționate au declarat recurs T, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL și pârâții,
. Recurenții pârâți și au criticat hotărârea instanței de fond ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii atunci când s-a reținut răspunderea patrimonială și pentru în condițiile în care aceasta a avut calitatea de administrator al societății debitoare până la 14.01.2002, când în baza hotărârii asociaților s-a aprobat cererea de retragere din societate, respectiva funcție fiind preluată de G, care a devenit asociat unic al societății.
Instanța nu a analizat concret îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii sale patrimoniale astfel că în atare situație recurenta consideră că nu se face vinovată de faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 întrucât în perioada 2003-2005 nu a avut calitatea de administrator, nu a contribuit în nici un fel al ajungerea societății în încetare de plăți.
Prin recursul formulat, lichidatorul judiciar a arătat că în perioada anilor 2003-2005 administratorul societății debitoare a influențat negativ situația financiar - contabilă a societății prin înregistrări eronate în conturi, scoaterea din gestiune de mijloace fixe fără documente justificative înregistrate, vânzări și cumpărări fictive de bunuri, distribuire de dividende către asociați când societatea are pierderi, ducând societatea la stare de insolvență.
Mai arată recurentul că și celelalte sume astfel evidențiate în cererea de antrenare a răspunderii trebuie aduse la masa credală, motivat de faptul că mai sunt și alți creditori care trebuie trecuți în tabelul creditorilor, cât și pentru acoperirea altor cheltuieli de procedură.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 138 lit."d", "e" și "f" din Legea nr. 85/2006.
4.Curtea
Examinând recursurile prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurenți și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În cauză s-a reținut răspunderea reglementată de art.138 lit. c, d și f din Legea nr. 85/2006 atât în privința administratorului de drept, pârâta cât și în privința administratorului de fapt, pârâtul
Potrivit art.138 al.1 lit.c, d, f din Legea nr. 85/2006 lichidatorul poate solicita judecătorului sindic ca o parte a pasivului debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului:
c- dacă aceștia au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
d- prin ținerea unei contabilități fictive sau neținerea contabilității în conformitate cu legea.
f- dacă aceștia au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.
Din probele administrate de ambele părți judecătorul sindic a concluzionat că pârâta este încă administratorul de drept al societății în condițiile în care retragerea sa din societate nu a fost menționată la Registrul Comerțului pentru a produce efecte juridice, respectiv a fi opozabilă terților.
În același timp, pârâtul Gae xercitat fapte de comerț în cadrul societății debitoare, așa cum rezultat din rapoartele lunare depuse de lichidator la dosarul de faliment.
Recurenta a cesionat acțiunile sale deținute la debitoare, inclusiv calitatea de administrator, către soțul său G fără a efectua mențiunile la Registrul Comerțului conform art.5 din Legea nr. 26/1990, acceptând tacit efectuarea de fapte sau acte de comerț și implicit consecințele negative care decurgeau din această situație, respectiv ajungerea societății în stare de insolvență.
Acceptând această situație recurenta nu se poate apăra de solidaritate cu G fiind întrunite cerințele cumulative prevăzute de art.138 din Legea nr. 85/2006 referitoare la prejudiciu, faptă ilicită, legătură de cauzalitate, culpă.
Deși recursul a fost declarat și de către G curtea reține că prin motivele de recurs nu este adusă nici o critică hotărârii în partea referitoare la acest pârât.
Examinând însă hotărârea conform art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că antrenarea răspunderii acestui pârât se circumscrie dispozițiilor din art.138 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora în sfera celor care răspund patrimonial față de debitorul persoană juridică intră "orice alte persoane" care au cauzat insolvența debitorului, inclusiv administratorul de fapt care s-a implicat în activitatea societății, cum este cazul recurentului
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului este o răspundere față de debitor iar nu față de creditori, fiind menită să asigure repararea prejudiciului cauzat debitorului prin ajungerea lui în stare de insolvență, nicidecum să repare prejudiciul creditorilor.
În atare situație aceștia răspund pentru partea de pasiv a debitorului care este o consecință a faptelor săvârșite, pasiv astfel cum apare evidențiat conform tabelului consolidat al creanțelor, neavând relevanță existența unor eventuali creditori care ar dori să se înscrie la masa credală.
Legea nr. 85/2006 prevede termene clare de declarare a creanțelor, de contestare a acestora, de întocmire a tabelului definitiv consolidat, în raport de care se stabilește pasivul debitorului aflat în faliment, motiv pentru care hotărârea judecătorului sindic ca administratorii să răspundă în solidar doar pentru suma de 532.232,22 lei conform tabelului definitiv consolidat, este legală avându-se în vedere și faptul că s-a făcut deja o distribuție parțială către creditorii privilegiați, cererea lichidatorului de obligarea a pârâților la plata sumei de 1.872.378,22 lei nefiind justifică.
Pentru considerentele expuse curtea apreciază că hotărârea recurată este legală, criticile formulate nu sunt de natură a duce la modificarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile comerciale declarate de recurent lichidator - - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, cu sediul în T, str. -, nr.1, -.A,.13,.3 și de recurenții pârâți -, domiciliați în M,-, județ T, împotriva sentinței civile nr. 290/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI T, cu sediul în T,-,.5,.2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
Red.dec.jud.
2 ex./18.07.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
