Spete procedura insolventei. Decizia 530/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 530/R-
Ședința publică din 16 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea C - STANDARD, cu sediul în Pitești, B-dul -, -. 1,. 25, județul A, împotriva sentinței nr. 188/F din data de 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind creditoarea - PRIN - CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI, cu sediul în B,-,. 2.. 2, 35, sector 1 și administrator judiciar, domiciliată în Pitești, str. -,. 52,. A,. 2, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 30,00 lei, achitată cu chitanța nr.7823/2008 emisă de Primăria Mun. Pitești și cu timbru judiciar de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 9 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând:
Constată că la data de 15.11.2007, reclamanta - -, prin mandatar - - CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL, a solicitat deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei sale - - STANDARD SRL, cu sediul în municipiul Pitești, pentru o creanță în valoare totală de 55.670,02 lei plus cheltuieli de judecată,compusă din: 3.901,39 lei c/val. servicii de telecomunicații prestate și neachitate, 40.691,19 lei penalități de 1% pe zi de întârziere de la data scadenței și până la data de 5.11.2007, 11.077,44 lei penalitate de nerespectare a perioadei obligatorii convenite de părți, 41,9 lei cheltuieli de judecată și 3.000 lei onorariu de avocat.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între -, în calitate de furnizor de servicii de telecomunicații și debitoarea - STANDARD SRL s-a încheiat la data de 6.02.2004 contractul seria F nr.04613, prin care prima societate s-a obligat să presteze servicii de telecomunicații, iar secunda societate să achite contravaloarea acestora la scadență.
Facturile emise în temeiul serviciilor prestate nu au fost achitate la scadență, drept urmare societatea debitoare datorează penalități de 1% pe zi întârziere potrivit art.9.1. din contract în sumă de 40.691,19 lei.
S-a mai susținut că, potrivit art.9.2. din contract, debitoarea mai datorează și suma de 200 USD /conectare reprezentând penalitate de nerespectare a duratei contractuale obligatorii, însumând o valoare totală de 4.800 USD, respectiv 11.077,44 lei.
Considerând creanța sa certă, lichidă și exigibilă, creditoarea a solicitat admiterea cererii și deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei sale.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar cererea de abonament la serviciul seria F nr.04613/6.02.2004, anexele la acest contract, condițiile generale de furnizare a serviciilor, două facturi fiscale, evidența plăților pentru contul 73371, modul de calcul al penalităților de întârziere, contractul de mandat între creditoare și societatea de recuperare debite, certificatul constatator emis de ONRC cu privire la societatea debitoare.
La data de 4.12.2007 societatea debitoare a formulat contestație la cererea de deschidere a procedurii de insolvență prin care a solicitat și obligarea creditoarei la consemnarea unei cauțiuni de 10% din valoarea creanței solicitate.
În motivarea contestației, societatea comercială debitoare a arătat că la data de 30.11.2007 a plătit debitul către societatea creditoare în sumă de 3.901,39 lei, însă penalitățile de întârziere solicitate sunt calculate în mod abuziv și nu s-a emis o factură în acest sens, astfel încât nu o poate considera o creanță certă, lichidă și exigibilă.
S-a mai precizat că penalitatea prevăzută de art.9.2. nu este reținută printr-un titlu executoriu și, drept urmare, nu constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar dovedirea acesteia impune administrarea unor probe ce exced cadrului procesual dat de procedura de insolvență.
S-a mai invocat faptul că, potrivit art.3 alin.4 din Legea 469/2002, cuantumul penalităților nu poate depăși debitul inițial.
În final, s-a solicitat admiterea contestației și respingerea cererii de deschidere a insolvenței.
În dovedirea contestației, s-a depus la dosar ordinul de plată emis la 30.11.2007 pentru suma de 3.901,39 lei în favoarea - -.
La data de 05.02.2008 aceeași debitoare a formulat o cerere de precizare a contestației, prin care se invocă lipsa stării de insolvență, căreia i-a anexat contracte de vânzare-cumpărare, confirmări din partea unor societăți comerciale cu care debitoarea are raporturi comerciale, extrase de cont emisă de BANK, situația activelor datoriilor și capitalelor proprii la 30.06.2007, contul de profit și pierdere la aceeași dată și bilete la ordin cu scadențe în luna martie și aprilie 2008.
La data de 10.03.2008 reclamanta-creditoare a depus la dosar concluzii scrise și un set de sentințe ale judecătorilor - sindici.
La rândul său, societatea debitoare a depus la dosar, la 11.03.2008, certificate de atestare fiscală și ordine de plată către bugetul asigurărilor de stat.
După examinarea cauzei, Tribunalul Comercial Argeș - judecător sindic a pronunțat sentința nr. 188/F/11.03.2008, prin care a admis cererea creditorului, a respins contestația debitorului și, în temeiul art.33 alin 6 din Legea nr.85/2006, a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului C - STANDARD L cu sediul în Pitești,B-dul -, -.1,.7,.25, județul A înregistrată la registrul Comerțului sub nr.J-, cod unic de înregistrare -.
În temeiul art.34 din lege a desemnat în calitate de administrator judiciar pe practicianul, căruia i-a stabilit atribuțiile prevăzute de art.20, cu o retribuție lunară de 700 lei, din averea debitorului.
S-a mai dispus ca până la 21.03.2008, debitorul să depună la dosar actele prevăzute de art.28 alin 1, precum și indisponibilizarea părților sociale ale debitorului în registrele speciale de evidență, căruia i se va ridica dreptul de administrare dacă nu își declară intenția de reorganizare în condițiile art.28 alin.1 lit. h sau art.33 alin 6.
Prin aceeași sentință s-a dispus notificarea deschiderii procedurii de insolvență și s-a fixat termen de înregistrare a declarațiilor de creanțe la 29.04.2008, termen de verificare a creanțelor și întocmire a tabelului preliminar la 13.05.2008, termen pentru depunerea contestațiilor la 30.05.2008 și termen pentru definitivarea tabelului de creanțe la 10.06.2008.
S-a mai stabilit că prima ședință a adunării creditorilor va avea loc la 16.05.2008, administratorul judiciar urmând a întocmi raportul de 30 de zile la 11.04.2008, iar raportul prevăzut de art.59 la 9.05.2008, termenul de continuare a procedurii fiind 29.04.2008, pentru a se discuta raportul scurt.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, judecătorul sindic a reținut că la data de 06.02.2004 societatea pârâtă - - STANDARD SRL a încheiat cererea de abonament la serviciul seria nr.04613 prin care - - s-a obligat să presteze servicii de telecomunicații către aceasta, iar societatea pârâtă s-a obligat să achite contravaloare acestora la scadență.
de această cerere de abonament s-au aflat condițiile generale de furnizare a serviciului, în care se menționează la art.5 plata și facturarea serviciilor, la art.9.1. penalitățile de întârziere pentru neachitarea la scadență a contravalorii serviciilor de telefonie, iar la pct.9.2. penalitatea de 200 USD pentru fiecare conectare în parte, în situația nerespectării perioadei obligatorii de conectare.
La data de 15.11.2007, pentru facturile emise, societatea pârâtă avea de plată suma de 3.901,39 lei.
Această sumă, reprezentând contravaloare servicii de telecomunicații prestate, a fost achitată de către societatea pârâtă la data de 30.11.2007 (33).
Or, potrivit art.31 alin.1, coroborat cu art.3 pct.1, 6 și 12 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, orice creditor care are o creanță în cuantum minim de 10.000 lei, certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile poate introduce, la tribunal, o cerere împotriva unui debitor prezumat în insolvență.
Susținerea societății pârâte, din contestația sa, în sensul că penalitățile de întârziere și penalitatea prevăzută la art.9.2. din contract reprezintă creanțe ce nu au caracter cert, lichid și exigibil a fost apreciată ca netemeinică, deoarece izvorul creanței îl constituie contractul de prestări servicii telecomunicații seria F nr.04613/6.02.2004 cu anexele sale, însușit de către debitoare prin semnarea și ștampilarea fiecăreia dintre anexe.
S-a mai apreciat asupra caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, pentru că existența ei rezultă din însuși înscrisul constatator al acesteia, cuantumul fiind determinabil prin faptul că s-a stabilit în cotă procentuală (1%pe zi de întârziere la plata facturilor fiscale), ori determinat prin precizarea sumei de 200 USD/conectare pentru fiecare din cele 25 posturi telefonice, iar scadența s-a împlinit la expirarea termenului de 15 zile de la emiterea fiecărei facturi.
Apărările debitoarei în sensul calculării abuzive a penalităților, fără a se emite o factură în acest sens, au fost considerate ca nefondate, cu motivarea că penalitățile de întârziere au fost asumate prin contractul semnat, iar calculul incorect putea fi dovedit prin propriile calcule, pe care societatea debitoare nu le-a făcut.
S-a mai apreciat că lipsa facturii pentru penalitățile de întârziere nu reprezintă un impediment, întrucât potrivit art.155 alin.1 din Codul fiscal, penalitățile pot fi facturat oricând în termenul general de prescripție sau în termen de 15 zile de la încasarea lor. Cum societatea debitoare nu și-a achitat aceste obligații de plată reclamanta nu avea cum să emită o factură pentru penalitățile de întârziere.
Apărarea referitoare la penalitatea prevăzută de art.9.2. din contract, în sensul lipsei vreunui titlu executoriu pentru această sumă, a fost respinsă ca lipsită de fundament, atâta vreme cât această clauză a fost însușită și ea vorbește de o încetare înainte de termen a contractului, fiind egală cu echivalentul în lei a sumei de 200 USD/conectare.
Cum potrivit anexei depuse la dosar, societatea debitoare a avut 25 de unități conectate, calculele pentru această penalitate nu pot fi decât cele pe care le-a arătat reclamanta.
Invocarea încălcării prevederilor Legii 469/2002 a fost apreciată, de asemenea, ca nefondată, întrucât norma dă posibilitatea părților să convină asupra cuantumului penalităților, acestea putând depăși contravaloarea prestațiilor, dacă într-un contract s-a prevăzut acest fapt, așa cum este cazul art.9.1. și art.9.2. din contractul prezent.
În fine, s-a mai reținut că debitoarea se află în insolvență, deoarece, potrivit art.3 alin.1 pct.1 din Legea 85/2006 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Această stare se prezumă a fi vădită din momentul în care trec mai mult de 30 de zile de la scadență și datoria nu a fost achitată față de unul sau mai mulți creditori.
Această stare este iminentă când se face dovada că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Pentru a se dovedi că nu se află în insolvență, pârâta trebuia să aducă probe că are o lichiditate suficientă pentru a plăti datoriile exigibile, cel puțin pe cele reclamate de creditoare, or, nu are relevanță în acest sens faptul că societatea debitoare nu are datorii către bugetul de stat, că a emis bilete la ordin cu scadențe viitoare, sau că are raporturi comerciale bune cu alți comercianți.
S-a mai reținut că extrasele de cont depuse la dosar nu dovedesc nici pe departe că aceasta are lichidități suficiente în acoperirea datoriilor sale.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs debitoarea, care a criticat-o sub următoarele aspecte:
Nu se află în stare de insolvență, deoarece actele depuse la dosar demonstrează faptul că desfășoară o activitate bună și are rulaje zilnice ce depășesc suma pretinsă. Mai mult, creanța solicitată nu are caracter cert, lichid și exigibil, întrucât contravaloarea serviciilor de telefonie de 3901,39 lei a fost achitată prin ordin de plată la data de 30.11.2007, diferența, ce reprezintă contravaloarea unor penalități pretinse de creditoare, nefiind recunoscută, penalitățile de 40691,19 lei fiind calculate în mod abuziv și fără a se emite o factură. Nici suma de 11077,44 de lei, pretins a se cuveni conform art. 9.2 din contractul de abonament nu a fost stabilită printr-un titlu executoriu, iar probele ce s-ar impune pentru demonstrarea lor exced cadrului procesual dat. S-a mai susținut că penalitățile s-ar fi datorat doar de la punerea sa în întârziere, lucru ce nu s-a realizat, cuantumul lor neputând depăși debitul inițial, după cum se arată în art. 3 alin. 4 din Legea nr. 469/2002.
După înregistrarea recursului pe rolul Curții de APEL PITEȘTI, s-a depus la dosar, de către recurentă, o tranzacție prin care s-a reglementat modalitatea de stingere a litigiului, însoțită de o cerere de renunțare la judecată formulată de creditoare, prin care se arăta că, în consens cu voința lor, consemnată în tranzacție și ca urmare a achitării sumelor convenite, solicită a se lua act de această renunțare.
Aceeași cerere, de renunțare la judecata cererii de deschidere a procedurii insolvenței, ca urmare a stingerii debitului conform tranzacției părților, s-a mai depus prin intermediul serviciului de registratură, la data de 30 aprilie 2008.
Dat fiind faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat și suspendarea provizorie a executării sentinței, la termenul de judecată din data de 24 aprilie 2008 s-a fixat cauțiunea de 1000 lei aferentă acestei cereri.
Dovada achitării acesteia s-a făcut cu chitanța nr. -/1 din 15 mai 2008, sumă consemnată la CEC prin recipisa nr. -/1, înscrisuri anexate concluziilor scrise depuse la dosar la 16 mai 2008.
Cum cercetarea judecătorească s-a terminat la 9 mai 2008, dată la care pronunțarea s-a amânat pentru 16 mai 2008, cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței a rămas, practic, fără obiect, urmând a fi analizată doar legalitatea sentinței și prin raportare la cererea reclamantei, care a arătat că renunță la judecată, întrucât debitul a fost stins potrivit înțelegerii părților.
Or, prima critică, referitoare la inexistența stării de insolvență, este fondată, în condițiile definirii acesteia, realizată prin art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Tot în textul de lege precitat se arată criteriile de apreciere asupra prezumției și iminenței insolvenței, situații care, în speță, nu se regăsesc. sumelor pretinse inițial de creditoare nu s-a datorat unei presupuse stări de insolvență, ci refuzului debitoarei de a plăti creanța, apreciind că nu ar fi datorat, legal, penalitățile, ci doar contravaloarea serviciilor de telefonie, ca urmare a faptului că nu s-a emis o factură. Susținerea sa este întemeiată, deoarece chiar părțile au convenit, prin contractul seria F nr. 04613, art 9.1 și art. 9.2, că pentru nerespectarea termenului de plată sau pentru încetarea contractului fără respectarea termenului de preaviz, va putea factura abonatului o penalitate de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, respectiv o penalitate de conectare de 200 USD pentru fiecare post. Furnizorul de servicii de telefonie nu a emis facturile pentru sumele pretinse cu titlu de penalități, deși prin contract s-a prevăzut expres o asemenea obligație, situație care a condus la refuzul de plată a acestor sume. La o simplă analiză a contractului care stă la baza cererii, documentele justificative în baza cărora beneficiarul putea înregistra în contabilitate cheltuielile respective sunt facturile fiscale. Necesitatea emiterii facturilor și pentru penalitățile de întârziere pretinse rezultă din faptul că în conformitate cu prevederile Codului fiscal și a Normelor Metodologice date în aplicarea acestora, înregistrările în evidența contabilă se fac cronologic și sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ, care angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, conform reglementărilor contabile în vigoare, persoanele juridice și fizice prevăzute de art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată având obligația de a utiliza pentru determinarea veniturilor numai formularele tipizate cu regim special, comune pe economie.
Textul de sub art.155 alin.1 Cod fiscal subliniază obligația persoanei impozabile care efectuează o prestare de servicii de a emite o factură către beneficiar cel mai târziu până în cea de a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei pe valoarea adăugată, afară doar de cazul în care factura a fost deja emisă. Toate acestea conturează concluzia asupra necesității emiterii facturii pentru toate sumele, inclusiv în privința penalităților de întârziere, doar în baza facturii putându-se opera înregistrările corespunzătoare în contabilitatea debitoarei. Izvorul obligației îl constituie, într-adevăr, contractul, însă reglementările în materie fiscală și contabilă impun emiterea facturii pentru operarea în contabilitate, aceasta dobândind calitatea de document justificativ.
Ulterior, s-a convenit de comun acord, de creditoare și debitoare, ce sume se datorează, în baza tranzacției încheiate la 31 martie 2008, debitul fiind integral stins potrivit celor consemnate chiar de către creditoare în cererea de renunțare la judecata cererii.
În ceea ce privește inexistența stării de insolvență a debitoarei, obiect al contestației acesteia, relevante sunt și extrasele de cont depuse la dosar, prin care se atestă rulajul unor sume mari, peste nivelul creanței, ca și situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii - 74-, care confirmă susținerile sale. Faptul că s-au făcut plăți substanțiale înlătură prezumția de insolvență, cu atât mai mult cu cât cererea nu mai este justificată obiectiv, cât timp creanța, așa cum a fost ea convenită prin tranzacție, a fost satisfăcută, debitoarea achitând și sumele cu care s-au înscris Primăria Pitești și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, constatându-se neîndeplinirea cerințelor impuse de art. 3 pct. 1 coroborat cu art. 31 din Legea nr. 85/2006, și prin raportare la dispozițiile art. 33 pct. 5 din Legea insolvenței, curtea, în baza art. 312 alin. 3 Cod proc. civilă, va admite recursul și va modifica sentința, în sensul că va admite contestația debitoarei și va respinge cererea de deschidere a procedurii privind insolvența.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de debitoarea C - STANDARD, cu sediul în Pitești, B-dul -, -. 1,. 25, județul A, împotriva sentinței nr. 188/F din data de 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind creditoarea - PRIN - CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI, cu sediul în B,-,. 2.. 2, 35, sector 1 și administrator judiciar, domiciliată în Pitești, str. -,. 52,. A,. 2, județul
Modifică sentința, în sensul că respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea - PRIN - CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI B, admitând contestația debitoarei împotriva acestei cereri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
Red.
4 ex./9.06.2008
Jud. fond:
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
