Spete procedura insolventei. Decizia 546/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 546/R/
Ședința publică din 23 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de debitoarea SC SRL MARI, cu sediul în strada -,.6 Martie,.A,.2,.11, județul V, împotriva sentinței nr.259 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare SC SA- LA LL CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL, cu sediul în str. -, nr.44,.2..2,.3,.35, sector 1 și lichidatorul, domiciliat în Râmnicu V,-, -.1,.A,.1, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-debitoare, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 20 lei, potrivit chitanței nr. 11193 din 23.05.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești și cu 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată că din eroare a fost conceptată și citată în calitate de intimată-creditoare V, întrucât aceasta nu este parte în dosar.
Apărătoarea recurentei-debitoare depune la dosar dovada achitării taxei de timbru și împuternicire avocațială, însă numai de redactare a recursului, arătând că nu a fost angajată și pentru susținerea acestuia.
Curtea, analizează actele și lucrările dosarului, iar în urma deliberării, pronunță următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, creditoarea SC SA B, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, cu motivarea că debitoarea se află în încetare de plăți și datorează creditoarei suma de 10.345 lei, reprezentând contravaloare servicii telefonice și penalități aferente.
Copia cererii introductive a fost comunicată debitoarei la sediul declarat la Registrul Comerțului, la data de 8 ianuarie 2008.
Împotriva cererii introductive, debitoarea a formulat contestație arătând că la data de 14 ian. 2008 achitat suma de 1.391,88 lei, reprezentând contravaloarea facturii de telefonie. Penalitățile percepute de creditoare sunt în opinia debitoarei nelegale, întrucât daunele moratorii nu se pot compensa cu cele compensatorii, iar clauzele contractuale sunt abuzive contractul fiind de adeziune.
Debitoarea mai pretinde și că nu se află în încetare de plăți, efectuând în continuare plăți față de mai mulți creditori.
Prin sentința nr.259/18 februarie 2008, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlcea - Secția comercială, s-a respins contestația formulată de debitoarea SC SRL, s-a admis cererea formulată de creditoarea SC SA și în temeiul art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, fiind numit ca administrator judiciar.
Din probele administrate, tribunalul a reținut caracterul cert, lichid și exigibil al creanței creditoarei dovedită cu contractul și facturile depuse în copie la dosar, iar starea de insolvență a debitoarei, dovedită de la scadență a creanței, debitoarea făcând o plată parțială după înregistrarea cererii introductive.
Plata debitului principal constând în contravaloarea serviciilor de telefonie, implică prin ea însăși recunoașterea de către debitoare a creanței, deși debitoarea contestă atât penalitățile de întârziere cât și penalitățile de nerespectare a perioadei obligatorii de menținere a abonamentului.
În acest sens trebuie observat că potrivit art. 16.2.1 din contract, pentru la scadență se calculează penalități de 1% pe fiecare zi de întârziere iar pentru încetarea contractului înainte de expirarea perioadei obligatorii de menținere a abonamentului se plătesc penalități de câte 200 USD pentru fiecare terminal, la fila 19 din dosar fiind depus modul de calcul al penalităților.
Deși debitoarea susține că nu se află în încetare de plăți, din chitanțele depuse la dosar, rezultă că plățile efectuate au un cuantum nesemnificativ în raport cu nivelul creanței creditoarei, debitoarea nefăcând dovada că dispune de lichidități suficiente pentru acoperirea acestei creanțe.
Împotriva sentinței de mai sus, în termen legal, a declarat recurs debitoarea SC SRL, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul nu este motivat în drept, dar după modul cum este formulat, poate fi încadrat în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Recurenta - debitoare susține, în principal, că a achitat întreg debitul față de creditoare, după cum rezultă din cererea formulată de aceasta, prin care renunță la judecata cererii de deschidere a procedurii.
În subsidiar, arată că instanța de fond, în mod greșit, i-a respins contestația, deși creanța creditoarei nu era certă, potrivit disp.art.379 Cod pr.civilă, iar debitoarea nu se afla în stare de insolvență.
Recursul debitoarei este fondat, pentru următoarele:
Din cererea depusă la 88 din dosar, rezultă că debitoarea SC SRL a achitat întreg debitul față de creditoarea SA, motiv pentru care aceasta solicită să se ia act că renunță la judecata cererii de deschidere a procedurii de insolvență față de debitoare.
Din procesul verbal încheiat la 23 mai 2008 (90 verso) de către grefierul de ședință, rezultă că la masa credală a debitoarei nu s-au mai înscris și alți creditori.
Critica referitoare la inexistența stării de insolvență, este fondată, în condițiile definirii acesteia, realizată prin art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Tot în textul de lege precitat se arată criteriile de apreciere asupra prezumției și iminenței insolvenței, situații care, în speță, nu se regăsesc. sumelor pretinse inițial de creditoare nu s-a datorat unei presupuse stări de insolvență, ci refuzului debitoarei de a plăti creanța, apreciind că aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă, că nu ar fi datorat legal penalitățile, ci doar contravaloarea serviciilor de telefonie, ca urmare a faptului că nu s-a emis o factură. Textul de sub art.155 alin.1 Cod fiscal subliniază obligația persoanei impozabile care efectuează o prestare de servicii de a emite o factură către beneficiar cel mai târziu până în cea de a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei pe valoarea adăugată, afară doar de cazul în care factura a fost deja emisă. Toate acestea conturează concluzia asupra necesității emiterii facturii pentru toate sumele, inclusiv în privința penalităților de întârziere, doar în baza facturii putându-se opera înregistrările corespunzătoare în contabilitatea debitoarei. Izvorul obligației îl constituie, într-adevăr, contractul, însă reglementările în materie fiscală și contabilă impun emiterea facturii pentru operarea în contabilitate, aceasta dobândind calitatea de document justificativ.
Ulterior, s-a convenit de comun acord, de creditoare și debitoare, ce sume se datorează, debitul fiind integral stins potrivit celor consemnate chiar de către creditoare în cererea de renunțare la judecata cererii.
În ceea ce privește inexistența stării de insolvență a debitoarei, obiect al contestației acesteia, relevante sunt și chitanțele depuse la dosar la 62-70, prin care se atestă rulajul unor sume mari, peste nivelul creanței, ce confirmă susținerile sale. Faptul că s-au făcut plăți substanțiale înlătură prezumția de insolvență, cu atât mai mult cu cât cererea nu mai este justificată obiectiv, cât timp creanța, așa cum a fost ea convenită prin tranzacție, a fost satisfăcută, debitoarea achitând în întregime datoriile
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, constatându-se neîndeplinirea cerințelor impuse de art. 3 pct. 1 coroborat cu art. 31 din Legea nr. 85/2006, și prin raportare la dispozițiile art. 33 pct. 5 din Legea insolvenței, curtea, în baza art. 312 alin. 3 Cod proc. civilă, va admite recursul și va modifica sentința, în sensul că va admite contestația debitoarei și va respinge cererea de deschidere a procedurii privind insolvența.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de debitoarea SC SRL MARI, cu sediul în strada -,.6 Martie,.A,.2,.11, județul V, împotriva sentinței nr.259 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare SC SA- LA LL CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL, cu sediul în str. -, nr.44,.2..2,.3,.35, sector 1 și lichidatorul, domiciliat în Râmnicu V,-, -.1,.A,.1, județul
Modifică în tot sentința de mai sus, în sensul că pe fond respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenței, ca efect al admiterii contestației debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
17.06.2008
jud fond.P
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
