Spete procedura insolventei. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 545/R/
Ședința publică din 23 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de creditoarea SC SA, cu sediul în Calea, nr.6-6A, -R B și C,.3-8, sector 3, pentru SA-SUCURSALA, împotriva sentinței nr. 248/C din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, județul V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM. V - DIRECȚIA GENERALĂ ECONOMICO FINANCIARĂ, cu sediul în Rm. V,--5, județul V și intimata-debitoare SC SRL RM., cu sediul în-, județul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns ofițer regional credite neperformante pentru recurenta-creditoare, în baza împuternicirii de la dosar și avocat - pentru intimata-debitoare, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind intimatele-creditoare.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei-creditoare depune la dosar nr.1 din 20.05.2008, emis de SA -Sucursala din care rezultă că s-a achitat suma de 20 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Reprezentantul recurentei-creditoare, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și pe fond deschiderea procedurii simplificate a reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei.
Apărătorul intimatei - debitoare, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, considerând că a intervenit prescripția. Precizează că, instanța de fond s-a pronunțat numai pe excepția prescripției nu și pe celelalte capete de cerere. Contul de credit a fost închis anterior.
Reprezentantul recurentei-creditoare, precizează că nu a fost închis contul de credit, instanța urmând să țină cont de actele aflate la dosar.
CURTEA
Constată că prin sentința nr.248/C/13.02.2008 a Tribunalului Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, a fost admisă excepția prescripției și a fost respinsă cererea formulată de Sucursala V în contradictoriu cu SC SRL.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că Sucursala Vas olicitat declanșarea procedurii de insolvență împotriva lui SC SRL sub motiv că pârâta a refuzat să facă plata creanței stabilită prin contractul nr.757/1991/30.11.2001.
Analizând cererea,tribunalula constatat că, la 30.11.2001, reclamanta a împrumutat pârâtei suma de 300.000.000 lei, aceasta din urma obligându-se să restituie creditul, dobânzile și comisioanele în maxim 30 de zile de la acordarea creditului.
Tribunalul a reținut, de asemenea, că sunt greșite concluziile expertului prin care acesta constată că debitorul datorează 3.997, 36 lei credit, 12.405, 94 lei dobândă și 2.674 lei creanță atașată deoarece din ordinul de încasare nr.2/07.10.2002 nu rezultă că suma de 501.000 lei a fost achitată în contul creditului acordat, cu atât mai mult cu cât această sumă a fost achitată într-un alt cont; și că în concluzie pretenția reclamantei este prescrisă, deoarece ultima plată făcută de debitoare este 2.08.2001 iar momentul introducerii cererii de chemare în judecată a fost 16.08.2005.
La 11.04.2008, SA - Sucursala Vad eclarat recurs criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că din raportul de expertiză și din extrasele de cont rezultă că plata efectuată cu ordinul de încasare nr.2 din 7.10.2002 a fost dispusă de asociat; că instanța de fond a reținut greșit că această plată nu ar reprezenta plata parțială a creditului, cu atât mai mult cu cât potrivit art.5.1 din contractul de credit, debitorul cedează creditorului toate creanțele asupra încasărilor și plăților făcute debitorului. În concluzie, susține recurenta, orice sumă depusă de către asociat sau de către terțe persoane se distribuie automat în vederea stingerii creanțelor.
Recurenta susține că plata arătată a fost recunoscută chiar și de către debitoare, astfel că, prin aceasta a fost întrerupt cursul prescripției potrivita art.16 din Decretul nr.167/1958.
În fine, recurenta susține că, de asemenea, cursul prescripției a fost întrerupt și prin actele de executare făcute de către executorul bancar asupra debitorului, acte de executare efectuate în luna septembrie 2004, așa cum rezultă din adresele primite de la mai multe bănci.
La dosar au fost depuse mai multe adrese emise de băncile cărora recurenta le-a solicitat executarea asupra conturilor debitoarei.
Recursul este fondat.
Este fondată critica recurentei, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.3041Cod pr.civilă.
Curtea constată că, obiectul criticii este aprecierea faptelor, și anume, că furnizarea sumei de 501.000 lei, efectuată la 7.10.2002 de reprezentanții debitoarei și încasată de prepușii creditoarei cu ordinul de încasare nr.2 din data de mai sus, este făcută de debitoare în contul creanțelor acordate prin contractul de împrumut nr.757/1991/30.11.2001, sau este o depunere a acestei sume în depozitul băncii creditoare, de către debitoare.
Analizând excepția de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantei, curtea constată că soluția instanței de fond este greșită.
Este justă critica recurentei care susține că depunerea la banca creditoare a sumei de 501.000 lei, la 7.10.2002, a constituit o restituire credit, așa cum a fost reținut în raportul de expertiză întocmit de expert. De altfel, nici chiar pârâta debitoare nu susține că suma arătată ar fi fost depusă pur și simplu în depozitul băncii, așa cum reține instanța de fond. Cu privire la această sumă și la destinația ei, pârâta debitoare s-a apărat mult mai târziu, după întocmirea raportului de expertiză, invocând faptul că prin suma arătată ea ar fi făcut plăți către finanțele publice. Această teză nu a dovedit-o însă.
Curtea constată că nu există niciun motiv să se rețină că suma de 501.000 lei nu ar fi fost depusă de debitoare în contul creanței sale, așa cum a fost reținută în raportul de expertiză ( 54, 55, 90-93). Mai mult, chiar expertul contabil observator a reținut că debitoarea a făcut două plăți și după data de 2.08.2002, respectiv la 31.08.2002 și la 30.12.2002.
Având în vedere că acțiunea a fost depusă la 17.08.2005, iar ultima plată reținută de expertul a fost făcută la 7.10.2002 se reține că acțiunea reclamantei nu este prescrisă.
Nu se poate reține teza recurentei potrivit căreia orice plată făcută debitorului de către terți ar fi fost cesionate recurentei în temeiul contractului de cesiune nr.757/1991 (5). În realitate, potrivit acestui contract, cesiunea a vizat doar creanțele pe care pârâta debitoare le avea de încasat de la debitoarea sa, SC SRL. Nu există nicio dovadă că suma de 501.000 lei ar reprezenta o plată făcută de SC SRL pârâtei din acest litigiu.
De asemenea, nu poate fi reținută nici teza întreruperii cursului prescripției prin adresele pe care recurenta le-a făcut către alte bănci pentru că acestea nu au avut nicio eficiență și nu au fost opuse debitoarei. Simpla adresă nu este un act de execuție.
În concluzie, se va admite recursul.
Văzând și dispozițiile art.3041și art.312 alin.5 Cod pr.civilă se va admite recursul și se va casa sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea SC SA, cu sediul în Calea, nr.6-6A, -R B și C,.3-8, sector 3, pentru SA-SUCURSALA, împotriva sentinței nr. 248/C din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, județul V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM. V - DIRECȚIA GENERALĂ ECONOMICO FINANCIARĂ, cu sediul în Rm. V,--5, județul V și intimata-debitoare SC SRL RM., cu sediul în-, județul.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond - judecător sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/5.06.2008.
.sindic.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
