Spete procedura insolventei. Decizia 589/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 589
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 2129/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL, prin lichidator judiciar T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către, grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2129/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a închis procedura insolvenței față de debitorul - SRL L și s-a dispus radiera debitoarei din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele.
La data de 27.11.2008, lichidatorul judiciar T, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - SRL L, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului. S-a constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea nr. 517/19.03.2008 și că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere că nici unul din creditorii nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea B, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond a Obiecțiunilor la raportul final de lichidare.
În motivarea cererii de recurs, creditoarea critică sentința nr. 2129/27.11.2008, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă("când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii"),deoarece consideră că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșita a dispozițiilor art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.
Un alt motiv de recurs invocat este art. 304 pct. 5 Cod Procedură Civilă - "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2".
De asemenea, având în vedere faptul că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, în temeiul dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, solicită instanței de recurs să examineze cauza sub toate aspectele.
În concret, judecătorul sindic a convocat adunarea creditorilor în termenul prevăzut de art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (30 de zile de la data afișării raportului final), în vederea discutării eventualelor obiecțiuni la raportul final.
Ceea ce instanța de fond a omis să analizeze și să solicite lichidatorului judiciar este dovada comunicării Raportului final către - întrucât creditoarei nu i-a fost comunicat decât în data de 27.11.2008 (mandat poștal ), dată la care s-a pronunțat sentința recurată, situație care a făcut practic imposibilă analizarea lui și formularea obiecțiunilor la acest raport în termenul în care judecătorul sindic a convocat creditorii în vederea aprobării Raportului final. Trebuie precizat faptul că raportul final, chiar și în situația în care a fost publicat în, trebuia comunicat creditorilor, întrucât dispozițiile art. 129 fac mențiune expresă de comunicare către creditorii unei falite (mențiune imperativă și nu facultativă) și nu se poate complini procedura prin publicare în Buletinul Procedurilor Insolvenței.
Menționează că, prin comunicarea ce i s-a făcut la data de 27.11.2008, nu a fost posibil ca aceasta să se conformeze dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006. În conformitate cu dispozițiile art. 101, coroborate cu art. 102 Cod procedură civilă, se poate ușor observa că Raportul a fost comunicat într-un termen insuficient pentru a putea fi respectate cele 5 zile de formulare a Obiecțiunilor la Raportul final (mandat poștal 24.11.2008). Art. 101 Cpc prevede:"termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteala nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul"Art. 102 Cpc prevede:termenele încep sa curgă de la data comunicării actelor de procedură."
Creditoarea recurentă arată că nu a intrat în posesia raportului final în termenul stipulat de dispozițiile imperative ale legii privind procedura insolvenței, iar acest lucru a făcut imposibilă analizarea de către instanța a Obiecțiunilor creditoarei (formulate la 02.12.2008).
Învederează instanței de recurs faptul că nu a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul final în termenul stipulat în convocatorul judecătorului sindic și nici să solicite autorizarea formulării unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor falitului de către comitetul creditorilor, întrucât termenul procedural a fost încălcat de către organul care aplică procedura - în speță lichidatorul judiciar - și căruia îi revenea obligația comunicării Raportului final tuturor creditorilor în termen util și totodată legal.
Închiderea procedurii asupra debitoarei - SRL, ca urmare a aprobării de către instanță a raportului final, necomunicat creditoarei în prezenta cauză, în termenul imperativ prevăzut de art. 129, fără a da posibilitatea, cel puțin a autorizării creditorilor de către judecătorul-sindic să formuleze cerere în temeiul art.138, apare ca prematură, mai ales pentru faptul că creditorii sunt privați de dreptul de a exercita calea de atac prevăzuta de legiuitor.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9, ale art. 3041, art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, art. 12 și 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Prin Raportul Final depus la dosarul primei instanțe, lichidatorul judiciar a propus judecătorului sindic închiderea procedurii insolvenței asupra debitoarei - SRL, întrucât debitoarea nu are niciun fel de bun care să asigure fondurile necesare pentru continuarea procedurii.
La concluziile în instanță, reprezentantul lichidatorului judiciar a solicitat închiderea procedurii insolvenței, în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006.
Judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței, în baza acestui text de lege, tocmai în considerarea faptului că debitoarea nu mai avea niciun fel de bunuri care, prin valorificare, ar fi asigurat fonduri pentru continuarea procedurii.
În cazul închiderii procedurii insolvenței, conform art. 131 din Legea 85/2006, nu există obligația ca raportul practicianului în insolvență prin care se propune închiderea să fie comunicat creditorilor, împreună cu bilanțul general al lichidării, după cum nu există nici obligația convocării adunării creditorilor.
Aceste obligații sunt prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006, însă acest text de lege vizează o cu totul altă ipoteză și anume aceea a închiderii procedurii după lichidarea tuturor bunurilor din averea debitoarei, ori în speță, procedura s-a închis pentru lipsa totală a bunurilor în averea debitoarei.
Cele două texte de lege instituie proceduri speciale, distincte, astfel că reguli prevăzute de una din ele nu pot fi aplicate prin asemănare celeilalte. În consecință, obligațiile comunicării raportului final și convocării adunării creditorilor, prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006 nu pot fi extinse prin asemănare și la închiderea procedurii insolvenței conform art. 131 din Legea 85/2006.
Tocmai de aceea, judecătorul sindic nu a acordat termenul prevăzut de art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (30 de zile de la data afișării raportului final), în vederea discutării eventualelor obiecțiuni la raportul final și nici nu a convocat adunarea creditorilor.
Așadar, nu pot fi aduse critici sentinței, care a dispus închiderea procedurii insolvenței conform art. 131, prin prisma unor pretinse încălcări ale prevederilor art. 129 din Legea 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 2129/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - Dr. - - - -
GREFIER,
Red../15.05.2009
Dact. /15.05.2009
2 ex.
Prima instanță - Trib.
Judecător sindic -
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Dorin
