Spete procedura insolventei. Decizia 758/2008. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA COMERCIALĂ NR.758R

Ședința publică de la 19 iunie 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă

JUDECĂTOR I -

JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean

GREFIER

.

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta lichidator judiciar al SC 2000 COM SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1364/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC 2000 COM SRL.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, potrivit rezoluției de primire a dosarului.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței. Învederează instanței că debitoarea nu a depus documentele contabile la. Arată că legea nu prevede un cuantum minim al creanțelor pentru situația în care debitorul este cel care declară insolvența. Argumentul instanței conform căruia suma este derizorie este nesusținut, față de principiul de drept care stabilește că acolo unde legea nu interzice în mod expres sau nu prevede contrariul, este permis și de asemenea, legea nu interzice deschiderea procedurii pentru un singur creditor.

CURTEA

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.1364/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, instanța a dispus respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei 2000 Com, cerere formulată prin lichidatorul ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului B cu nr. 38476/07.07.2006 2000 Com a fost dizolvată și s-a dispus intrarea sa în lichidare, fiind desemnat în calitate de lichidator doamna.

Potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr.85/2006, debitorul aflat în insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere de declanșare a procedurii, judecătorul sindic apreciind că în egală măsură debitorul trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.3 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006.

Instanța de fond a arătat că singurul creditor cunoscut la data sesizării tribunalului a fost Administrația Finanțelor Publice Sector 1, având o creanță împotriva debitorului de 777 lei, creanță pe care instanța a considerat-o infimă în raport cu cheltuielile ocazionate de procedura lichidării, subliniind în egală măsură că la mai bine de 2 ani de la desemnarea lichidatorului nici un act specific nu a fost desfășurat în vederea efectuării operațiunilor specifice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul pentru debitoarea 2000 Com, în termen legal, arătând că hotărârea pronunțată este nelegală și solicitând modificarea în tot a hotărârii cu consecința admiterii cererii de declanșare a procedurii insolvenței.

În motivarea recursului s-a arătat că argumentele instanței de fond referitoare la valoarea creanței nu sunt susținute de prevederi legale.

În măsura în care cererea de declanșare a procedurii este promovată de către debitor, legea nu impune valoarea prag a datoriilor, astfel încât aprecierile referitoare la valoarea derizorie a creanței sunt lipsite de relevanță.

În ce privește considerentele instanței referitoare la caracterul colectiv al procedurii, recurenta a arătat că legea nu impune existența unui număr multiplu de creditori ca și condiție a declanșării procedurii insolvenței, împrejurarea că există un singur creditor fiind suficientă pentru admiterea cererii.

De asemenea, sunt criticate argumentele instanței referitoare la faptul că plata datoriilor se face sub auspiciile Legii nr.31/1990, câtă vreme societatea debitoare este o societate cu răspundere limitată, astfel că se răspunde până la limita patrimoniului acesteia.

Având în vedere contextul în care 2000 Com a fost dizolvată, respectiv Legea nr.359/2004 care sancționează cu dizolvarea societățile comerciale care nu și-au îndeplinit obligațiile referitoare la preschimbarea actelor de identificare, recurenta arată că se impune ca o astfel de societate să nu poată fi radiată până ce nu achită toate datoriile bugetare înregistrate.

Se arată că lichidatorul desemnat nu a avut nici o culpă în neefectuarea actelor de lichidare întrucât societatea nu și-a înregistrat bilanțurile contabile anuale pentru ca situația economică să poată fi analizată.

În final, lichidatorul subliniază că este în imposibilitate de a finaliza procedurile cu care a fost încărcat și că, în măsura în care îi este respinsă cererea, rămâne "încărcat" cu această societate comercială.

Atașat cererii de recurs s-a depus: o adresă emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 1 cu nr.83/17.04.2007, atestând o datorie a debitoarei 2000 Com către bugetul de stat de 777 lei și o copie a fișei sintetice totale pentru detalierea acestui calcul.

Analizand recursul, Curtea in considera neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit inscrisurilor depuse de recurenta, acte regasite in dosarul instantei de fond - incheierea nr. 38476/07.07.2006 judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului - 2000 Com a fost dizolvata in baza hotararii judecatoresti, societatea intrand in lichidare, potrivit 252 si urm. din Legea nr. 31/1990 si art. 31 alin. 4 din Legea nr. 359/2004, fiind astfel desemnat lichidatorul in persoana si urmand ca lichidarea sa fie realizata in conditiile reglementate de Legea nr. 31/1990, Titlul VII - "Lichidarea societatilor comerciale".

Curtea subliniaza ca diferenta specifica intre procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 31/1990 si cea reglementata de Legea nr. 85/2006 este aceea ca, daca sub auspiciile legii insolventei,debitorul, societate comercialase afla in stare de insolventa, asa cum aceasta este defintita de art. 3 pct. 1 din Legea nr.85/2006, pe cand lichidarea reglementata de legea societatilor comerciale are ca premisa o societate dizolvata pentru situatiile reglementate de 227-237 din Legea nr. 31/1990, republicata, fara a fi necesar indeplinita conditia starii de insolventa in privinta debitorului.

Prin urmare, numai o societate aflata in insolventa poate fi integrata domeniului de aplicare al Legii nr. 85/2006, concluzie care nu reprezinta, dupa sustinerea recurentei, un act lasat la aprecierea de oportunitate a instantei, ci presupune aplicarea unei dispozitii legale exprese. Astfel art. 2701din Legea nr. 31/1990 arata ca n cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței, iar judecatorul sindic va dispune in aceste conditii efectuarea procedurii in forma simplificata, asa cum aceasta este definita in art. 3 pct. 25 din Legea nr.85/2006.

De aceea, Curtea apreciaza ca art. 1 alin. 2 lit. e) din Legea nr.85/2006 presupune intrarea societatii in procedura reglementata de aceasta lege in forma simlificata numai daca, dupa dizolvare se constata ca societatea se afla si in situatie de insolventa.

Prin urmare, fara a fi suficienta constatarea dizolvarii societatii, indiferent de cauza sa, este nevoie ca titularul cererii de deschidere a procedurii insolventei in forma simplificata sa realizeze in justitie proba insolventei debitorului, societate comerciala aflata in stare de dizolvare si intrata in lichidare de drept, in conditiile Legii nr. 31/1990.

Curtea subliniaza ca la masa credala nu s-a inscris decat un creditor si ca in masura in care debitorul afirma, in baza documentelor ca se afla in insolventa - sens in care a si depus la dosar cererea de admitere a creantei formulata de Administrația Finanțelor Publice Sector 1 insotita de titlul pe care se intemeiaza (fisa sintetica a debitorului la data de 30.03.2007)-, analiza starii de insolventa afirmate de debitor cade in sarcina instantei, dar obligatia de a proba apartine petitionarului.

In acest context, fata de motivele recursului, Curtea arata ca nu este intemeiata critica recurentei care arata ca prima instanta a conditionat cererea de deschidere a procedurii de o valoare minima a debitelor inregistrate de catre debitoare.

Dimpotriva, judecatorul sindic a apreciat ca legea nu prevede valoarea prag a debitului, insa, datorita valorii efective a creantei unicului creditor cunoscut, a considerat ca initierea procedurii presupune consturi incomparabil mai mai si ca in lichidatorul urmareste incasarea unui onorariu nou, in conditiile in care mai bine de doi ani nu a efectuat niciun demers de lichidare.

Este pe de alta parte intemeiata observatia recurentei potrivit cu care judecatorul sindic a dat o gresita interpretare legii atunci cand a exprimat considerentele sale asupra intelesului notiunii de procedura concursuala.

In acord cu observatiile recurentei, Curtea arata ca starea de insolventa este independenta de numarul creditorilor, iar instalarea ei instituie pentru debitor o obligatie legala de sesizare a tribunalului, insa apreciaza ca observatiile instantei au fost doar circumstantiale si nu au reprezentat motivul determinant al solutiei de respingere a actiunii.

In ceea ce priveste insa starea de sinolventa a debitoarei 2000 Com, Curtea retine ca lichidatorul nu a procedat la cercetarea conditiilor creantei inscrise si nu a cercetat posibilitatile de plata ale acesteia prin evaluarea lichiditatilor disponibile, nerealizand, in mod concret nici un act specific insarcinarilor primite, dupa mai bine de doi ani de la desemnarea sa in functie. Astfel, este insuficient probatoriul adus de catre debitoare in sustinerea cererii sale, acte de natura a evidentia exclusiv existenta unui debit bugetar, in masura in care acesta nu este complinit si de probe care sa sustina starea de insolventa in care se afla 2000 Com.

Chiar daca, in sustinerea cererii sale si ulterior, in expunerea motivelor de recurs, se arata ca lichidatorul desemnat este in imposibilitate a evalua situatia economica a debitoarei datorita lipsei documentelor finaciare sau lipsei bilanturilor anuale ale societatii, Curtea apreciaza ca acestea nu sunt argumente sificiente pentru sustinerea temeiniciei cererii promovate.

In aceasta ordine de idei, Curtea arata ca sunt lipsite de greutate criticile recurantei arata ca asociatii 2000 Com nu raspund notificarilor lichidatorului si nu inteleg sa achite datoriile societatii, deoarece prima instnata nu a prezentat astfel de considerente in motivarea solutiei pronuntate, asa cum nerelevant este motivul de recurs care arata ca, in masura in care debitorul inregistreaza debite bugetare sociatatea nu poate fi radiata din regsitrul comertului.

Astfel, art. 2701din Legea nr. 31/1990 arata ca procedura reglementata de Legea nr.85/2006 este aplicabila societatii dizolvate numai in cazul in care aceasta se afla in insolventa, or, Curtea subliniaza ca afirmatia de insolventa este in sarcina probei celui care sesizeaza instanta, proba care are in mod necesar ca obiect satabilirea lichiditatilor debitorului comparativ cu debitele scadente pe care le inregistreaza.

In fine, Curtea arata ca procedura insolventei nu este conceputa ca alternativa "de descarcare" a lichidatorilor de insarcinarile primite, iar in evaluarea temeiniciei cerereii aceasta trebuie subordonata scopului legii, asa cum aceste este declarat in art. 2 al Legii nr.85/2006.

Astfel, fata de argumentele prezentate in cosiderentele acestei decizii, Curtea apreciaza recursul nefondat si, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, il va respinge in consecinta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta în calitate de lichidator al 2000 COM,împotriva sentinței comerciale nr.1364/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2008.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia

I

Grefier,

Red.Jud.

2 ex.

27.06.2008

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială

Președinte:

Președinte:Veronica Dănăilă
Judecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean, Cosmin Horia

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete procedura insolventei. Decizia 758/2008. Curtea de Apel Bucuresti