Spete procedura insolventei. Decizia 817/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 817
Ședința publică de la 5 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier -
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.120/06.02.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- (nr. vechi 47/LJ/2004) al Tribunalului Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 5.11.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 120/06.02.2008, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galațis -a admis cererea formulată de SC SRL administrator judiciar al debitoarei SC SRL, în contradictoriu cu pârâții SC SRL, SC SA și - și pe cale de consecință, s-a dispus anularea următoarelor acte: factura fiscală nr.-/01.11.2002, privind Stație - G, str. - -, nr.233, factură fiscală nr.-/01.11.2002, privind Stație - G, str. -, nr.1, factura fiscală nr.-/ 01.11.2002 privind Stație - comuna, județul G, factura fiscală nr.-/ 01.11.2002 privind teren intravilan comuna, județul G, factura fiscală nr.-/01.11.2002 privind Stație comuna F, județul I, factura fiscală nr.-/ 01.11.2002 privind Hală depozit G, str. - -, nr.233, factura fiscală nr.-/01.11.2002 privind Autotractor nr. înmatriculare GL.58. factura fiscală nr.-/ 01.11.2002 privind cap cisternă, nr. înmatriculare GL.68. factura fiscală nr.-/01.11.2002 privind semiremorcă GL.85. factură fiscală nr.-/ 01.11.2002 privind semiremorca cisternă GL.86. factura fiscală nr.-/01.11.2002 privind cap tractor Scania nr. înmatriculare GL.03. factura fiscală nr.-/ 01.11.2002 privind autoturism Tico serie motor -, factură fiscală nr.-/ 01.11.2002 privind autoturism Tico serie motor - cod F 8, factură fiscală nr.-/ 01.11.2002 privind Autoturism Renault, GL.65. factura fiscală nr.-/ 01.11.2002 privind autoturism 1310 CL Break, GL.97. factura fiscală nr.-/ 01.11.2002 privind tractor 650 serie motor -, factura fiscală nr.-/ 01.11.2002 privind tractor 650 serie motor -, factura fiscală -/ 02.11.2002 privind 8 pompe carburanți, 1. Circular multiplu, 1. vibrofreză blocuri zidărie, 1 bucată rezervor combustibil 55 tv, 1. rezervor combustibil 35 tv și factura fiscală nr.-/ 02.11.2002 privind 1. calculator, 1. imprimantă, 1. numărător casierie, 1. combină frigorifică, 2. covor, 1 mobilier (magazin + birou), 1. centrală antiefracție, 2. casă de marcat, servantă scule, stabilizator tensiune, aparat KH, aparat monosplit.
S-a dispus obligarea pârâtei SC SRL să aducă la masa credală a debitoarei SC SRL B ce fac obiectul facturilor menționate mai sus.
Pentru a hotărî astfel, judecătoru-sindic a reținut următoarele:
La data de 01.11.2002 debitoarea SC SRL a emis facturi de vânzare a unor active, terenuri, construcții, bunuri mobile către pârâta SC SRL, facturile fiind cele menționate în dispozitivul sentinței recurate.
S-a constatat că prin facturile nr.-;-;-; -; -; - și nr.-, debitoarea vândut pârâtei, clădiri și terenuri fără ca vânzarea-cumpărarea să se facă în formă autentică, deși art.67 alin.1 din Legea 18/1991 prevede îndeplinirea acestei forme ad validitatem sub sancțiunea nulității absolute.
Totodată, a reținut că nu s- respectat nici art.20 și art.25 din Legea 7/1996 republicată, care prevede că dreptul de proprietate asupra unui imobil se va înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s- consimțit, pentru opozabilitate față de terți.
De asemenea, a reținut că înstrăinarea stației cu factura nr.- s- efectuat de către debitoare, deși conform actelor notariale existente la dosar, acest imobil era în proprietatea numitei și nicidecum în patrimoniul debitoarei (fila 265) vânzându-se astfel lucrul altuia.
Cu privire la înstrăinarea bunurilor cuprinse în facturile nr.-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, - și nr.-, a reținut că nu fost vânzare-cumpărare propriuzisă întrucât lipsește un element esențial și anume prețul - contravaloarea acestora, care nu intrat în patrimoniul debitoarei.
De fapt, aceste facturi au fost emise în baza contractului de cesiune, fără număr din data de 02.08.2002 încheiat între - în calitate de cedent și
pârâta în calitate de cesionar, pentru suma de 30.526.939.372 lei, fără însă să se identifice creanța cedată cu documente justificative făcându-se doar referire la un "debit urmare relațiilor comerciale anterioare".
Lipsa de fundamentare pentru această compensare intervenită între părți, fost constatată și de organul administrativ fiscal prin procesul verbal din 26.03.2003 înregistrat sub nr.1727.
De altfel, conform art.3 din HG nr.685/1999, se interzice utilizarea altor documente de compensare, în afara celor prevăzute în regulamentul de compensare, pentru compensările intervenite între persoane juridice.
S-a motivat că este lipsit de semnificație faptul că în contract fost implicată și persoană fizică, întrucât actul normativ amintit nu distinge.
Faptul că nu s-au îndeplinit condițiile pentru da legalitate operațiunii juridice de înstrăinare, prin facturile menționate mai sus, s-a reținut că s- urmărit fraudarea creditorilor și conform art.45 alin.1 lit. și din Legea 64/1995 în vigoare la momentul promovării cererii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta SC SRL înregistrat sub nr-, pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Instanța de fond nu a avut în vedere cine are calitate procesuală activă în acțiunile în anulare prevăzute la art. 78 și 80 din Legea 85/2005, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
În conformitate cu prevederile art. 85 alin.6 din Legea nr. 85/2006, calitatea procesuală pasivă în acțiunile în anulare promovate în temeiul legii insolvenței, are debitorul care va fi citat în calitate de pârât, prin administratorul special.
SC SRL, în calitate de administrator judiciar, nu a introdus acțiunea împotriva debitoarei SC SRL, prin administrator special, cum ar fi trebuit să procedeze în mod corect, ceea ce duce la pronunțarea unei soluții nelegale și netemeinicie, debitoarea fiind în imposibilitate de a-și formula apărări în raport cu acțiunea promovată.
În mod incorect, administratorul judiciar a introdus acțiunea împotriva altor persoane juridice sau fizice, care nu aveau calitatea de debitoare, ci erau creditorii societății.
Prin al doilea motiv de recurs a invocat că hotărârea recurată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Administratorul judiciar a cerut constatarea unei nulități absolute, bazându-se pe textul de lege care instituie sancțiunea nulității relative, ceea ce reprezintă o încălcare și nu o aplicare a textului legal.
Dovada participării la fraudă a cocontractanților revine administratorului judiciar, dovada care nu există la dosar, iar prima instanță în motivare nu a reținut caracterul fraudulos al actelor ce au fost încheiate de către debitoare cu creditoarea SC SRL.
Susține că a fost de bună credință, neștiind care situația juridică a debitoarei însă având o datorie împotriva acesteia în valoare de 30.526.939.372 lei ROL, scadentă la data de 18.09.2002. După investirea cu formulă executorie a biletului la ordin, prin încheierea din data de 26.09.2002, s-a adresat executorului judecătoresc pentru a-și putea îndestula creanța.
Procedura executării creanței față de debitoare s- pornit în baza unui bilet la ordin investit cu formulă executorie valorând titlu executoriu.
Potrivit art. 66 alin.1 din Legea 85/2006 sunt exceptate de la procedura verificării, creanțele constatate prin titluri executorii, cum este biletul la ordin.
Transferul dreptului de proprietate de la debitoare la creditor nu a avut loc în momentul emiterii de facturi fiscale, ci transferul proprietății a operat anterior din momentul procedurii de executare a creanței și a actelor ce au urmat executării, respectiv de dare în plată și actele de vânzare-cumpărare.
Prima instanță în mod greșit a dispus constatarea nulității facturilor nr. -, -, -, -, -, - și nr. - cu motivarea că s-au vândut pârâtei terenuri fără ca vânzarea-cumpărarea să se facă în formă autentică.
Debitoarea SC SRL nu a avut niciodată în proprietate terenuri, acele terenuri erau în proprietatea altor persoane însă, din eroare pe facturi s-a trecut contravaloare terenuri. În aceste condiții, nefiind nici un moment proprietara terenurilor în discuție, fiind vorba în realitate de alte bunuri, pentru care transferul de proprietate opera chiar dacă nu îmbracă forma autentică și nu se justifică anularea facturilor.
A precizat neînscrierea în cartea funciară a unui bun imobil nu afectează transferul dreptului de proprietate iar bunurilor ce au fost transferate către creditoarea SC SRL au fost înscrise în cartea funciară.
S-a mai motivat că nu este conform cu realitatea considerentul potrivit căruia lipsește un element esențial al vânzării, respectiv prețul deoarece pentru fiecare bun ce a fost înstrăinat s-a prevăzut un preț, respectiv prețul din evidența contabilă a societății debitoare, așa cum rezultă din cele consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 18.10.2002, de către Cabinetul executorului judecătoresc.
În baza procedurii de executare a creanței de 30.527.754.372 lei a stat biletul la ordin ce a fost scadent la data de 18.09.2002, nefiind vorba de documente de compensare pentru a fi aplicabile dispozițiile HG 685/1999.
A precizat că și-a îndestulat creanța până la concurența sumei de 23.215.259.880 lei ROL iar pentru diferența de 7.311.679.492 lei ROL figurează ca și creditor al debitoarei.
Față de motivele exprese a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
S-au citat legal părțile.
Administratorul judiciar nu a formulat întâmpinare, aceeași atitudine au adoptat și ceilalți intimați-pârâți.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Acțiunea în anulare acte frauduloase a fost promovată de administratorul judiciar al debitoarei SC SRL la data de 16.05.2003 și s-a întemeiat pe prevederile art. 44 și 45 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 64/1995 republicată, în forma în vigoare la data formulării acțiunii.
Pe parcursul întregii proceduri, în cadrul acțiunilor pentru anularea constituirilor sau a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii unor prestații executate, debitorul persoană juridică participă la procedură prin reprezentantul statutar care avea mandatul de a conduce și de a administra persoana juridică la data înregistrării cererii de deschidere a procedurii.
Astfel, citarea pârâtei în acțiunea în anulare acte frauduloase s-a realizat tocmai în considerarea calității sale de unic asociat și administrator al societății debitoare la data deschiderii procedurii.
Prin urmare, pârâta în calitatea sa de reprezentant statutar al debitoarei la data deschiderii procedurii are calitatea procesuală pasivă în cauză putând valorifica drepturile și interesele debitoarei și totodată putând îndeplini obligațiile în legătură cu actele și operațiunile în care a fost implicată societatea debitoare anterior deschiderii procedurii.
Persoana fizică, nu poate fi parte în procesul dedus judecății în nume propriu ci doar în considerarea calității sale de unic asociat și administrator al debitoarei la data formulării cererii de deschidere a procedurii.
Așa fiind, cadrul procesual al acțiunii în anulare, sub aspectul părților și al legitimării active și pasive a acestora a fost corect stabilit în fața instanței de fond.
Actele juridice a căror anulare s-a solicitat au fost încheiate de societatea debitoare cu 4 zile înainte de pronunțarea hotărârii de declanșare a procedurii generale a insolvenței. Bunurile ce au făcut obiectul vânzării efectuate de către debitoare către reclamanta-pârâtă reprezintă totalitatea activelor imobilizate din patrimoniul debitoarei.
Nu poate fi primită susținerea recurentei pârâte potrivit căreia a fost de bună- credință la data când s-a realizat operațiunea de vânzare a activelor, neștiind care este situația debitoarei la data efectuării operațiunii a cărei anulare se cere.
Prețul acestei vânzări constă într-o creanță pretinsă de pârâta SC SRL și recunoscută de debitoare. Astfel, operațiunea efectuată nu reprezintă o vânzare efectivă cu o dare în plată. În cauză, debitoarea a emis la data de 22.08.2002 un bilet la ordin cu scadența la 30 de zile prin care s-a obligat să-i plătească creditoarei suma de 30.526.939.372 lei.
Această creanță recunoscută de debitoare, prin reprezentantul său legal nu a putut fi dovedită prin documente concludente care+
să justifice certitudinea sa.
Sub acest aspect, s-a invocat că între pârâta SC SA, în calitate de debitor cedat și pârâta -, în calitate de debitor delegat s-a încheiat contractul de compensare prin cedare de debitor, prin care debitorul cedat recunoaște că datorează creditorului suma de 42.750.000.000 lei și consimte ca această datorie să fie plătită în numele său de către debitorul delegat. Părțile s-au înțeles că debitorul delegat va achita suma prin compensare cu creanțele proprii pe care le are de recuperat de la creditor.
Actul de compensare nu îndeplinește condițiile de validitate nici ale unei cesiuni de creanțe, nici ale unei novații prin schimbare de debitor și nici ale unei subrogații. La data de 02.08.2002, - cedează către SC SRL o creanță asupra SC SRL în cuantum de 30.529.939.372 lei, sumă rămasă în urma compensării creanțelor reciproce dintre SC SA și -.
Din conținutul procesului-verbal de control încheiat la data de 26.03.2003 de DGFP G prin Direcția Controlului Fiscal - Serviciul Control Fiscal rezultă că sumele menționate în contractele de cesiune de creanță și cele asupra cărora au operat compensările nu au nici fundamentare în documentele contabile ale debitoarei. Prin urmare, deși recurenta-pârât susține că deține asupra debitoarei o creanță consființită printr-un titlu constând în biletul la ordin emis de debitoare, pentru suma de 30.526.939.372 lei ROL, totuși recurenta-pârâta nu a fost în măsură să prezinte documente care să dovedească raportul fundamental existent între părți care a stat la baza nașterii creanței pretinse și care a generat emiterea biletului la ordin.
Operațiunea de dare în plată tuturor activelor imobilizate din patrimoniul debitoarei s-a realizat cu intenția tuturor părților de a sustrage bunuri de la urmărirea creditorilor, intenție care rezultă atât din data actelor juridice respective, din lanțul de operațiuni pretinse a fi efectuate cu scopul de a justifica creanța precum și din faptul că părțile fac parte din același grup de societăți ai căror asociați și administratori se regăsesc împreună, alături de alte persoane în structura asociațiilor și a organelor de conducere ale societăților din grup, așa cum rezultă din fișele de furnizare informații emise de ONRC ( aflate la dosarul de fond).
Faptul că facturile emise conțin în cuprinsul lor și prețul bunurilor transferate nu are relevanță în cauză câtă vreme în realitate prețul nici nu s-a plătit, transferul fiind unul fără echivalent.
Recurenta-creditoare nu justifică nici un interes în a invoca faptul că o parte din bunurile ce au constituit obiectul actelor și operațiunilor anulate aparțin altor persoane decât societății debitoare care a vândut practic bunul altuia.
În această situație anularea respectivelor acte nu poate prejudicia pe adevăratul proprietar care nu a fost parte în acțiunea promovată și căruia nu îi este opozabilă hotărârea pronunțată în aceste condiții.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.120/06.02.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- (nr. vechi 47/LJ/2004) al Tribunalului Galați
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - -
Red.
Tehnored.
2 ex./9.12.2008
Fond.
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Gina Ignat
