Spete procedura insolventei. Decizia 986/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 986/
Ședința publică din 10 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea B, împotriva sentinței nr. 1290/19.06.2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarele T, ADMINISTRAȚIA FINANTELOR PUBLICE T, debitoarea SC SA prin lichidator SC - & KV T, T și pârâții și, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1290/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SA și radierea debitoarei din registrul comerțului, în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea sentinței tuturor părților interesate, iar lichidatorul - & KV Insolvency a fost descărcat de îndatoriri și responsabilități potrivit art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin Încheierea nr. 432/18.07.2007 pronunțată în dosarul nr- s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței cu privire la debitoarea SC SA, la cererea lichidatorului desemnat de judecătorul delegat la ORC T, - & KV Insolvency, că în îndeplinirea atribuțiilor sale lichidatorul judiciar a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege, a întocmit tabelul datoriilor debitoarei și a notificat administratorul debitoarei cu mențiunea de a preda actele contabile ale debitoare, a constatat că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul declarat și a învederat că în lipsa actelor contabile nu se pot determina cauzele și împrejurările insolvenței.
Dat fiind că demersurile lichidatorului pentru a intra în posesia actelor contabile ale societății debitoare au rămas fără rezultat, acesta a întocmit raportul final de activitate, prin care a propus închiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 131 din Legea 85/2006.
Așa fiind, judecătorul sindic, văzând că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, a constatat incidente în cauză dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 și a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și continuarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
În motivare, se arată că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 pr.civ. instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, conform art.304 indice 1 Cod. proc. civ.
Când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 (art. 304 pct.5 proc.civ.).
Se arată că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.9 proc.civ.).
Prin Sentința civila nr. 1290/19.06.2008, judecătorul sindic al Tribunalului Timișa dispus închiderea procedurii falimentului deschisa împotriva debitoarei SC SA.
Recurenta apreciază ca nelegala Sentința Civila nr. 1290/19.06.2008, având in vedere următoarele considerente: Dispozițiile art.129 din legea 85/2006 nu au fost respectate, judecătorul sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor in vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final"
Având in vedere ca instanța de fond nu a respectat prevederile legale, neprocedând la convocarea adunării creditorilor in vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final,hotărârea pronunțata trebuie casata si trimisă spre rejudecare instanței de fond.
După întocmirea raportului final in conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat sa-l comunice, împreuna cu bilanțul general, in temeiul 129 din Legea 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiza si eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocata Adunarea Creditorilor in termen de maxim 30 de zile de la afișarea raportului final, in vederea aprobării acestuia. Legea 85/2006 nu prevede o "opțiune" in acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-si atribuțiile si obligațiile legale prin aceste omisiuni.
Recurenta învederează instanței faptul că, potrivit dispozițiilor art.138 lit.d) din Legea nr 85/2006 (dispoziții aplicabile in cauza dedusa judecații.), răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictiva, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea."
Potrivit art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
În acest sens se arată că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că, cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. - Legea contabilității.
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, in speța de fața administratorul nefăcând dovada contrarie.
Recurenta arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse in încetare de plați, așa cum este reglementata de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere speciala, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns in încetare de plați, ci si a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului."
Dispozițiile art. 35 alin. 3 si alin. 4 din Decretul nr.31/1954 prevăd că:" faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridica, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag si răspunderea personala a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridica, cât si față de cel al treilea."
Aflându-se pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumata, potrivit art. 1082 Cod civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006 republicată.
În cauză, răspunderea trebuie apreciată în abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin.1 civ. coroborate cu art. 1600.civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Se arată că prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de CAS T către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
În drept invocă disp.art. 129 din Legea 85/2006, art. 304 pct.5, art. 304 pct.9, art. 3041.proc.civ.
Analizând recursul de față, din prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la disp. art. 304/1 Cpc, Curtea constată că acesta este nefondat judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, iar nu prevederile art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006, raportate la dispozițiile art. 129 din lege.
Din acest motiv, nu se punea problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 al. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici a comunicării cu creditorii a raportului final, dat fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din Legea insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu a avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 al. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de AVAS B împotriva sentinței civile nr. 1290/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED./18.11.2008
TEHNORED./2 EX./19.11.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
