Spete procedura insolventei. Decizia 987/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 987/
Ședința publică din 10 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AVAS B, împotriva sentinței civile nr. 1333/19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea T, debitoarea SC SRL prin lichidator MANAGEMENT T, T și pârâtul, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, lichidatoarea debitoarei a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, Curtea constată încheiată cercetarea judecății și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1333/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRLT și radierea acestuia din registrul comerțului și a fost descărcat lichidatorul judiciar Insolvency Management, de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 23.04.2008 lichidatorul judiciar SC Insolvency Management desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a achitării singurei creanțe față de societatea debitoare; că procedura concursuală a fost deschisă prin Încheierea nr. 272 din data de 07.02.2008, pronunțată în dosarul - al Tribunalului Timiș; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței și că notificarea a fost publicată și în ziarul "Ziua" din 27.02.2008, conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței,
De asemenea, judecătorul sindic a constata că s-a întocmit raportul final de activitate, că a fost achitată în totalitate creanța pretinsă de către AVAS, dovada plății fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosar, astfel că, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006, a dispune închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului, cu descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități, potrivit art. 136 din Legea privind procedura insolvenței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea B, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și continuarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
În motivare se arată că, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 pr.civ. instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, conform art.304 indice 1 Cod. proc. civ.
Când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 (art. 304 pct.5 proc.civ.).
Se arată că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.9 proc.civ.).
Prin Sentința civila nr. 1333/19.06.2008, judecătorul sindic al Tribunalului Timișa dispus închiderea procedurii falimentului deschisa împotriva debitoarei SC SRL.
Recurenta apreciază ca nelegala Sentința Civila nr. 1333/19.06.2008, având in vedere că dispozițiile art.129 din Legea 85/2006 nu au fost respectate, judecătorul sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor in vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final.
Având in vedere ca instanța de fond nu a respectat prevederile legale, neprocedând la convocarea adunării creditorilor in vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final,hotărârea pronunțata trebuie casata si trimisă spre rejudecare instanței de fond.
După întocmirea raportului final in conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat sa-l comunice, împreuna cu bilanțul general, in temeiul 129 din Legea 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiza si eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocata Adunarea Creditorilor in termen de maxim 30 de zile de la afișarea raportului final, in vederea aprobării acestuia. Legea 85/2006 nu prevede o "opțiune" in acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-si atribuțiile si obligațiile legale prin aceste omisiuni.
Recurenta învederează instanței faptul că, potrivit dispozițiilor art.138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 (dispoziții aplicabile in cauza dedusa judecații.), răspunderea administratorilor se poate dispune dacă"au ținut o contabilitate fictiva, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea."
Potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
în acest sens se arată că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că, cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. - Legea contabilității. Astfel:
- Potrivit dispozițiilor art. 73 alin 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 rep. "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:. c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin 2 "Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății.
- Potrivit dispozițiilor art. 11 alin 4 din Legea nr. 82/1991 rep. "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. care au obligația gestionării patrimoniului ".
Mai mult, având în vedere faptul că potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1549.civ.: "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului". De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, in speța de fața administratorul nefăcând dovada contrarie.
Recurenta arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse in încetare de plați, așa cum este reglementata de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere speciala, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns in încetare de plați, ci si a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului."
Dispozițiile art. 35 alin. 3 si alin. 4 din Decretul nr.31/1954 prevăd că:" faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridica, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag si răspunderea personala a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridica, cât si față de cel al treilea."
Aflându-se pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumata, potrivit art. 1082 Cod civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006 republicată.
În cauză, răspunderea trebuie apreciată în abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin.1 civ. coroborate cu art. 1600.civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Se arată că prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de CAS T către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
În drept invocă disp.art. 129 din Legea 85/2006, art. 304 pct.5, art. 304 pct.9, art. 3041.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Insolvency Management, lichidatorul debitoarei SC SRLT a solicitat respingerea recursului creditoarei AVAS
În motivare se arată că, potrivit art. 129 alin.(1) lichidatorul va supune judecătorului sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate. Așa cum s-a arătat și în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență, debitorul nu a prezentat nici un fel de document din care să rezulte situația financiară a societății, singurele informații care au putut fi culese fiind cele de pe site-ul oficial al Ministerul Finanțelor.
În aceste condiții însă nu se putea face un raport final nefiind îndeplinite condițiile articolului mai sus menționat, iar raportul asupra cauzelor și împrejurărilor nu poate fi asimilat de recurentă unui raport final. De asemenea comitetul creditorilor nu se putea forma întrucât nu au fost îndeplinite condițiile art. 16(4) din Legea nr. 85/2006, existând numai un singur creditor - AVAS B - a cărui creanță admisă în tabelul creanțelor a fost de 161,38 lei, creanță care de altfel a și fost achitată în contul creditorului de către debitor din proprie inițiativă prin administratorul social, dovada achitării (chitanța 3319/09.06.2008) fiind depusă la dosar.
Se mai arată că potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea 85/2006 răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Prin raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență lichidatorul a constatat că există temei pentru atragerea răspunderii patrimoniale, însă prejudiciul suferit de AVAS, reprezentând creanță de 161,38 lei a fost reparat integral prin plata de către debitor din proprie inițiativă a acestei sume.
În drept invocă prevederile art. 129 al.1, art. 16 alin.4 din Legea 85/2006.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, conform dispozițiilor art. 304 și art. 304/1 pr. civ, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Astfel, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
În cauză, acțiunea de atragere a răspunderii nu a fost formulată de lichidatorul debitoarei, conform art. 138 din Legea insolvenței, întrucât creanța singurului creditor înscris la masa credală, respectiv creditoarea recurentă, a fost achitată, astfel că nu exista nici un temei al formulării unei asemenea acțiuni.
În aceste condiții, întrucât scopul Legii insolvenței, respectiv instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, a fost atins, creditoarea recurentă recuperându-și în întregime creanța pretinsă, iar alți creditori nu s-au înscris la masa credală, în mod corect prima instanță a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea B împotriva sentinței civile nr. 1333/19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED./14.11.2008
TEHNORED./2 EX./17.11.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
