Suspendare hotarare aga Spete. Decizia 990/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 990/2008
Ședința publică de la 21 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
Judecător G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea în recursul declarat de către reclamanții, și, împotriva ordonanței președințiale nr. 527/CC/2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, privind și pe pârâții SC SA și, având ca obiect suspendare hotărâre
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 18.04.2008 s-au depus la dosar, de către reclamanții recurenți și, concluzii scrise.
De asemenea, se constată că prin încheierea de ședință din data de 17.04.2008 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Reține că prin Ordonanța președințială nr.527/2004 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, a fost respinsă cererea formulată de reclamanții reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții SC SA și, având ca obiect suspendare hotărâre
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat suspendarea hotărârii adunării generale extraordinare și ordinare convocate de pârâta SC SA prin pârâta în calitate de președinte al Consiliului de Administrație pentru data de 7 martie 2008, suspendarea având caracter vremelnic, întrucât se solicită dispunerea măsurii până la soluționarea irevocabilă a litigiului dintre părți ce vizează stabilirea persoanelor ce au calitate de acționari ai pârâtei SC SA și a numărului de acțiuni aparținând fiecărui acționar.
Cât privește neprejudecarea fondului, prima instanță a constatat că și această condiție este îndeplinită, întrucât litigiul ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Comercial Cluj are rolul de a stabili persoanele care au calitatea de acționari și numărul acțiunilor aparținând fiecărui acționar.
Referitor la condiția urgenței, cea de a treia condiție ce se impune a fi întrunită cumulativ pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, instanța a apreciat că prin cererea formulată se reclamă un eventual prejudiciu ce s-ar produce ca urmare a aprobării de către adunarea generală a propunerilor înscrise pe ordinea de zi, or, în această situație nu se poate vorbi de păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, atâta timp cât reclamanții ce au formulat cererea de ordonanță președințială în calitate de acționari ai SC SA dețin această calitate ce le conferă dreptul de vot și, implicit, dreptul de a participa la adoptarea hotărârilor în cadrul persoanei juridice sau de a se opune la propunerile ce figurează pe ordinea de zi.
Cât privește situația de prevenire a unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, s-a apreciat că în speță cererea reclamanților nu se grevează pe aceste dispoziții, întrucât în situația în care adunarea generală a pârâtei va adopta hotărâri ce vor fi apreciate de reclamanți ca fiind nelegale, deoarece nu exprimă voința acționarului real sau nu a fost întrunit cvorumul prevăzut de lege, dispozițiile Legii nr. 31/1990 le conferă dreptul de a ataca aceste hotărâri conform prevederilor art. 132 alin 2.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că în cauză nu este întrunită condiția urgenței și raportat la prevederile art. 581.pr.civ. cererea de ordonanță președințială a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termenul legal recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia și desființarea Ordonanței președințiale nr. 527/2008.
În motivare, se arată că în mod greșit a fost respinsă cererea de ordonanță președințială, în cauză fiind întrunite condițiile impuse de art. 581.pr.civ. Condiția urgenței în prevenirea unei pagube ce nu putea fi reparată se justifică prin faptul că prin cele două adunări generale urmau să fie luate măsuri pe o perioadă de 4 ani, măsuri care ar fi implicat chiar și modificarea statutului societății și care ar fi urmat să fie înscrise în Registrul Comerțului de persoane despre care, până la soluționarea litigiului pe fond nici măcar nu se știe dacă au calitatea de acționar.
Tribunalul a respins cererea formulată, pe motiv că nu există prejudiciu întrucât reclamanții au calitatea de acționar și pot participa la AGA unde pot vota. Prin aceasta, instanța s-a pronunțat asupra fondului, întrucât structura acționariatului SC SA nu este certă.
Este de asemenea greșită reținerea primei instanțe referitoare la lipsa unei pagube iminente, pe motiv că s-ar putea anula hotărârile AGA și, întrucât, pe de o parte, acțiunea în constatare nu are efecte retroactive, astfel încât noii acționari nu ar putea anula o hotărâre AGA pe motiv că a fost adoptată de foștii acționari înainte de constatarea calității lor, iar pe de altă parte scopul ordonanței președințiale este prevenirea pagubei.
În fine, recurenții arată că deși cele două date la care au fost convocate adunările generale au trecut, prezentul recurs nu este lipsit de interes, întrucât admiterea acestuia și desființarea ordonanței atacate poate duce la admiterea celui de al doilea petit al cererii, referitor la cheltuielile de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții SC SA și au solicitat respingerea recursului prin admiterea excepției lipsei de interes a recurenților în promovarea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale a intimatei și menținerea Ordonanței președințiale nr.527/2008 ca temeinică și legală, cu obligarea recurenților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea poziției procesuale, se arată că recursul este lipsit de interes întrucât cererea introductivă a rămas fără obiect, iar petitul referitor la cheltuielile de judecată, având un caracter subsidiar, nu poate fi admis decât în cazul admiterii cererii principale.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale a pârâtei, se învederează că față de prevederile art.35 din Decretul nr. 31/1954, pârâta a exercitat doar o atribuție în calitate de președinte al Consiliului de administrație al SC SA, motiv pentru care aceste acte sunt actele înseși ale societății, pârâta neavând calitate procesuală pasivă în acest proces.
În subsidiar, se arată că recursul este netemeinic și nelegal iar motivul invocat de recurenți referitor la neprejudecarea fondului nu subzistă. Susținerea recurenților că prin soluția de respingere a cererii de ordonanță președințială instanța ar fi prejudecat fondul este falsă, întrucât instanța nu s-a pronunțat sub nici o formă atunci când a reținut că, dacă cererea a fost redactată de către reclamanți în calitate declarată/pretinsă de către aceștia de acționari ai SC SA, ei au la îndemână alte mijloace prin care pot să preîntâmpine un prejudiciu sau pierderea unor drepturi.
În mod corect a reținut prima instanță că nu este întrunită condiția urgenței, întrucât reclamanții nu au făcut în nici un fel dovada prejudiciului iminent care nu s-ar putea repara sau a dreptului care s-ar pierde dacă partea nu ar recurge la judecată.
De asemenea în mod corect a apreciat instanța de fond că, în condițiile în care părțile își contestă reciproc calitatea de acționari ai SC SA, existența unui litigiu având ca obiect constatarea calității de acționar a unor persoane nu justifică admiterea unei ordonanțe președințiale de suspendare a AGA, o astfel de măsură creând premisele imixtiunii unui terț în voința societară și împiedicând ținerea adunării generale până la soluționarea irevocabilă a litigiului invocat.
Analizând recursul declarat de reclamanți, Curtea reține următoarele:
Conform art. 137 alin. 1.pr.civ. Curtea va analiza mai întâi excepția de fond a lipsei de interes a recurenților invocată de intimate urmând apoi, dacă este cazul, să fie soluționată excepția de fond a lipsei calității procesuale active a pârâtei.
Între alte condiții de acțiune inclusiv în faza judiciară a recursului legea recunoaște părții interesul de a formula recursul împotriva unei hotărâri susceptibile de recurs de către partea care a pierdut deoarece partea care a câștigat nu are interes să atace hotărârea cu recurs, chiar și atunci când i s-au respins unele excepții procesuale, deoarece, în eventualul recurs al părții adverse, aceasta va putea reitera excepțiile respinse, fie în combaterea recursului, fie la rejudecarea fondului după casare.
Cu toate acestea deși în speță părțile care au pierdut, respectiv reclamanții cărora li s-a respins acțiunea de ordonanță președințială, ar avea un interes să solicite instanței de recurs efectuarea unui control judiciar (de fapt și de drept) al hotărârii primei instanțe, aceștia nu au dovedit că interesul lor este actual, prezent, respectiv că și în această fază ar putea dobândi un folos practic prin efectul admiterii recursului. Și este așa deoarece, pe de o parte aceștia nu au formulat expres o cerere concretă asupra căreia Curtea să statueze, respectiv care ar fi efectele concrete ale admiterii recursului ci s-au mărginit să arate că efectul admiterii recursului s-ar plasa pe terenul rezolvării unei probleme de drept de ordin general pentru a preîntâmpina o conduită similară în viitor.
Or, conform normelor de procedură civilă aplicabile în cauză Curtea nu se poate pronunța decât în limitele judecării primei instanțe și în limitele motivelor de recurs prezentate de recurent (art. 129 alin. final corelat cu art. 304 și art. 3041.pr.civ.).
Din această perspectivă Curtea observă că hotărârea atacată a vizat un efect limitat în timp a efectelor acesteia respectiv până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dos. nr- pendinte la Tribunalul Comercial Cluj, dar totodată este de notat că în urma respingerii cererii de ordonanță președințială orice impediment al ținerii ședinței AGA la data de 7.03.2008 a fost înlăturat.
Din această perspectivă chiar dacă, prin ipoteză, Curtea ar admite recursul aceasta nu ar putea rejudeca cererea de ordonanță președințială în sensul de a se da satisfacție reclamanților de vreme ce efectul inițial urmări prin demersul judiciar era acela de a împiedica ținerea adunării generale a acționarilor convocată pentru data de 7.03.2008.
Din această perspectivă, reținând că hotărârea primei instanțe a nu mai poate fi susceptibilă de reformare în sensul pe care l-ar putea juridic urmări reclamanții, constată că aceștia nu au justificat astfel un interes concret și legitim al demersului pe calea recursului sens în care recursul acestora urmează a fi respins ca lipsit de interes.
Recursul nu-și vădește interesul nici din perspectiva obținerii cheltuielilor de judecată efectuate prin ipoteză cu procesul judecat în fața primei instanțe deoarece Curtea este împiedicată să purceadă la efectuarea unui control judiciar asupra hotărârii și din această perspectivă nu se poate analiza nici raportul procesual generator al cheltuielilor de judecată. Altfel spus, Curtea nu poate analiza cererea accesorie de obligarea a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată decât dacă ar face o analiză a culpei procesuale a pârâtei, or pentru o astfel de examinare ar fi trebuit să se poată verifica în ce măsură conduita acesteia procesuală se înscrie în conduita ilicită prevăzută de art. 274.pr.civ.
Așa cum rezultă din prevederile acestei norme legale doar partea care pierde procesul, total ori parțial, poate fi obligată la cheltuieli de judecată.
Or Curtea nu poate specula în recurs care ar fi fost soarta procesului dacă cererea de ordonanță președințială în acest moment nu ar fi lipsită de interes.
Ca atare, lipsa interesului pentru reformarea în substanță a hotărârii atacate afectează și cererea accesorie privind plata cheltuielilor de judecată, conform principiuluiaccesoriul urmează soarta principalului.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 582 corelat cu 312.pr.civ Curtea va respinge recursul reclamanților ca lipsit de interes. Având în vedere această soluție Curtea este dispensată de a mai analiza excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și nici nu mai poate fi cercetat în fond recursul reclamanților.
Deși reprezentantul pârâților solicitat plata cheltuielilor de judecată în recurs acesta nu a probat că părțile pe care le reprezintă ar fi efectuat asemenea cheltuieli or conform art. 274 alin. 2 parte finală cheltuielile se acordă în măsura în care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
Din această perspectivă Curtea constată că pârâții nu făcut dovada că ar fi efectuat cheltuieli cu procesul în faza de recurs așa încât acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de reclamanții, și, împotriva ordonanței președințiale nr. 527 din 06.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G
Red.LU/dact.LU
2ex/ 9 mai 2008
Judecător prima instanță
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Gheorghe Cotuțiu, Liviu Ungur
