Pretenţii. Decizia nr. 23/2016. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2016 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 23/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBAC:2016:008._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 23/R/2016
Ședința publică de la 09 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE B. P.
Judecător A. M. P.
Judecător O. G. P.
Grefier N. V. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe contestator . și pe intimat E.ON E. ROMÂNIA SA, având ca obiect pretenții contestație în anulare dosar nr._/180/2012
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio în conformitate cu dispozițiile art. 231 al. 2 C.p.cv.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru contestator avocat N. O., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de grefier, evidențiind părțile, obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata precum și mențiuni referitoare la modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Avocat N. O. pentru contestator arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Avocat N. O. pentru contestatoare, având cuvântul, solicită admiterea contestației, întrucât dintr-o eroare taxa de timbru, care a fost achitată la data de 23.10.2015, nu a ajuns la dosar pentru termenul din data de 27 oct. 2015, la acest termen a depus taxa de timbru în cuantum de 445 lei însă nu i s-a pus în vedere să achite diferența de taxă timbru, prin urmare solicită a se constata că această taxă a fost achitată.
Dezbaterile fiind încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal în data de 17.11.2015, contestatoarea S.C. E. C. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. E.ON E. România S.A., contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.246/03.11.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._/180/2012.
În motivarea cererii s-a arătat că, dintr-o eroare materială sau fortuită, instanța de recurs a soluționat în mod greșit calea de atac în ceea ce privește timbrajul, arhiva neatașând actele depuse la dosar, respectiv dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În susținere, contestatoarea a depus la dosar copie chitanță taxă judiciară de timbru (fila 11).
Cererea a fost legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru.
Intimata S.C. E.ON E. România S.A., legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu a trimis un reprezentant în instanță pentru a formula oral apărări.
Analizând contestația în anulare formulată în raport de înscrisurile aflate în dosarul cauzei, tribunalul apreciază că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 2585/28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._/180/2012 a fost admisă acțiunea civila in parte privind pe reclamant E.ON E. România SA, și pe pârât S.C. E. C. S.R.L., având ca obiect pretenții, a fost obligată parata sa plătească reclamantei suma_,47 reprezentând c/val energie electrică, a fost respinsă acțiunea reclamantei cu privire la suma de_,32 lei reprezentând facturi emise la data de 06.11.2009 și cererea privind plata penalităților, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1648,54 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta E.ON E. Romania S.A., aceasta solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea pe fond a acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata sumelor din acțiunea introductivă.
S-a arătat în motivare, în esență, că deși instanța de fond a suspendat cauza la fond până la soluționarea dosarului nr._ iar în dosarul respectiv a fost respinsă acțiunea pârâtei de anulare a facturilor fiscale de recalculare emise în luna noiembrie 2009, soluția instanței nu a ținut cont de cea pentru care s-a suspendat dosarul.
Arată și faptul că un consumator este obligat să achite cantitatea reală de energie consumată, în temeiul contractului încheiat între părți.
Susține că în ce privește penalitățile, au fost depuse la dosar dovezi privind modul de calcul a acestora.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă de timbru de 869, 76 și 1301 lei lei.
Împotriva sentinței anterior menționate a declarat recurs și pârâta S.C. E. C. S.R.L., solicitând admiterea recursului.
S-a susținut în motivare, în esență, că obligarea sa la plata facturilor nu este legală, întrucât valorile reținute au fost rezultate din măsurători efectuate de aparate de măsurare vechi, iar punctul de măsurare se află în afara perimetrului societății unde este amplasat și punctul de aprindere al iluminatului public.
Prin decizia civilă nr.246/03.11.2015, Tribunalul Bacău - Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta E.ON E. Romania și a anulat ca insuficient timbrat recursul formulat de pârâta S.C. E. C. S.R.L.
Pentru a pronunța această hotărâre, în ceea ce privește recursul promovat de pârâta S.C. E. C. S.R.L., tribunalul a reținut că la termenul din 24.03.2015, i s-a pus în vedere recurentei achitarea unei taxe de timbru de 825 lei, mențiune reiterată la termenul din 26.05.2015 și că în data de 27.10.2015, recurenta a depus o taxă de timbru de 445 lei.
Instanța de recurs a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 20 din Legea nr.146/1997, astfel că, având în vedere că a adus la cunoștința părții de două ori taxa de timbru ce trebuie achitată, iar partea a depus o taxă de timbru într-un cuantum inferior, deși nu a formulat nici o cerere de reexaminare care să-i fi fost admisă, a reținut că cererea este insuficient timbrată și a dispus anularea căii de atac.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta E.ON E. Romania S.A., tribunalul a constatat că acesta vizează partea din pretenții care nu a fost admisă de instanța de fond, care, deși a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea dos._, iar acesta a fost soluționat în sensul respingerii acțiunii promovate de . facturilor emise în data de 6.11.2009, nu a mai ținut cont de respectiva soluție.
Instanța de recurs a reținut că soluția de respingere a acțiunii s-a bazat pe o excepție, respectiv a inadmisibilității acțiunii, care nu poate avea putere de lucru judecat în cauză, astfel că în mod firesc instanța de fond nu a avut cum să țină seama de acea soluție, care nu putea avea influență asupra soluției finale date în cauză.
În ce privește faptul că în mod nelegal instanța de fond a admis doar în parte cererea, instanța de recurs a reținut că soluția instanței de fond a fost temeinică și legală raportat la motivarea în fapt și drept a cererii. În acest sens, s-a constatat că, deși facturile care au fost înlăturate de instanța de fond de la admitere au provenit, astfel cum rezultă din motivarea în fapt a acțiunii, dintr-o pretinsă faptă ilicită, temeiul de drept invocat avizat răspunderea civilă contractuală, care își are temeiul, implicit, în contractul încheiat între părți. Or, contractul nu are cum să reglementeze situația raporturilor părților în cazul în care una dintre ele săvârșește un delict raportat la obligațiile contractuale, răspunderea în acest caz fiind, desigur delictuală. Chiar mergând pe ideea răspunderii civile delictuale, reclamanta nu a făcut dovada în cauză a unui consum fraudulos, nefiind depusă nici o probă în acest sens.
Astfel, raportat la condițiile contractuale, s-a apreciat că instanța de fond a respins corect acțiunea, reținând că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile unei astfel de răspunderi, raportat la drepturile și obligațiile părților prevăzute în contract și legile ce reglementează furnizarea de energie electrică în cauză.
În ce privește penalitățile, instanța de recurs a reținut că instanța de fond a constatat în mod corect faptul că față de dispozițiile contractuale, respectiv art. 14 contract, nu s-a făcut dovada modului de calcula penalităților prin centralizatorul depus la dosar, iar sarcina probei revenea reclamantei, potrivit dreptului comun, instanța neputându-se substitui părții în dovedirea cuantumului prejudiciului produs ca urmare a neplății sau plății cu întârziere a obligației contractuale. Desigur, instanța a avut în vedere penalitățile aferente facturilor de debit admise, în cazul celorlalte facturi, din moment ce acțiunea a fost respinsă pentru debit, soluția trebuie să fie identică și în ce privește accesoriile reprezentate de penalități.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea S.C. E. C. S.R.L., invocând faptul că soluția instanței de recurs, de anulare a căii de atac ca insuficient timbrată, este rezultatul unei erori materiale, în condițiile în care taxa judiciară de timbru datorată a fost achitată de contestatoare, însă aceasta nu a ajuns la dosar. În susținere a depus copie de pe chitanța . nr.2027/23.10.2015, emisă pe numele contestatoarei, reprezentând taxă judiciară de timbru de 825 lei.
Cu ocazia concluziilor orale asupra contestației s-a invocat și faptul că, la termenul când instanța de recurs a rămas în pronunțare, instanța nu i-a pus în vedere să achite diferența de taxă judiciară de timbru și nu a pus în discuție excepția insuficientei timbrări, astfel că a considerat că cererea este legal timbrată.
Instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, reține că potrivit dispozițiilor art.318 alin.1 din Vechiul Cod de procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale (...).
Instanța evidențiază că acest motiv de contestație în anulare specială vizează erorile materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale recursului, care au avut drept consecință soluționarea greșită a acestei căi de atac. Cu alte cuvinte, această cale de atac vizează greșeala esențială pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină ca soluția pronunțată să fie greșită față de actele existente la dosar.
Aplicând aceste considerații la speța dedusă judecății, instanța constată contestația în anulare formulată ca fiind neîntemeiată. Astfel, din verificarea înscrisurilor aflate în dosarul nr._/180/2012, instanța constată că în dosarul de recurs nu există, înm original sau copie, chitanța . nr.2027/23.10.2015, prin care contestatoarea a achitat diferența de taxă judiciară de timbru datorată pentru calea de atac formulată.
De asemenea, din verificările efectuate în baza de date ECRIS, nu rezultă că această chitanță ar fi fost depusă la registratura instanței, pentru a fi atașată la dosarul cauzei, ceea ce în mod automat ar fi atras și evidențierea acesteia în aplicația informatică, la rubrica „Documente în dosarul nr._/180/2012”.
Prin urmare, instanța apreciază că tribunalul a pronunțat o soluție legală de anulare a cererii de recurs formulate de S.C. E. C. S.R.L., ca insuficient timbrată, constatând că la dosar există dovada achitării parțiale a taxei judiciare de timbru, respectiv pentru suma de 445 lei. Aspectul că recurenta-pârâtă a achitat taxa judiciară de timbru, însă nu a depus chitanța la instanță pentru a fi depusă la dosar, nu reprezintă o eroare materială săvârșită de instanța de recurs, care s-a pronunțat în raport de înscrisurile existente.
Apărările invocate de contestatoare cu ocazia concluziilor orale, și anume faptul că instanța de recurs nu i-a pus în vedere să achite diferența de taxă judiciară de timbru și nu a pus în discuție excepția insuficientei timbrări, nu pot duce instanța învestită cu cererea de contestație în anulare la o altă concluzie, esențial fiind faptul că recurentei-pârâte i s-a pus în vedere la două termen de judecată să complinească timbrajul, însă aceasta nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță, astfel că soluția ce se prefigura era aceea de anulare a cererii ca insuficient timbrată.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge contestația în anulare formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. E. C. S.R.L., cu sediul în comuna Mărgineni, . în contradictoriu cu intimata S.C. E.ON E. Romania S.A., cu sediul în Bacău, . nr.22, jud. Bacău, împotriva deciziei civile nr.246/03.11.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._/180/2012, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2016
PREȘEDINTE
B. P.
Judecător
A. M. P.
Judecător
O. G. P.
Pt.Grefier plecat la altă instanță
N. V. C.
Semnează Grefier șef secție
Red.tehnored.A.M.P.03.03.2016
Jud.recurs L. G., M. M., G. A.
Jud.fond M. C.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 240/2016. Tribunalul BACĂU | Radiere. Sentința nr. 54/2016. Tribunalul BACĂU → |
|---|
