Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2046/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2046/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 01-07-2013 în dosarul nr. 4462/111/2007
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 2046/F/2013
Ședința publică din data de 01.07.2013
Judecător sindic: D. J. L.
Grefier: D. B.
Pe rol derularea procedurii prevăzute de Legea privind procedura insolvenței nr.85/2006 și soluționarea cererii formulată de creditorul D. B. cu sediul în O., .. 2B, jud. B., împotriva debitorului ., cu sediul în O., ./A, ., cod de identificare fiscală_.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 30.05.2013, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 06.06.2013, 13.06.2013, 20.06.2013, 27.06.2013, 28.06.2013, iar mai apoi pentru data de 01.07.2013, când s-a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Constată că, prin sesizarea înregistrată în cadrul prezentului dosar de insolvență la data de 19.02.2009, scutită de plata taxei judiciare de timbru, lichidatorul judiciar R.V.A. O. INSOLVENCY SPECIALISTS S.P.P.I. cu sediul în O., .. 4/A, județul B., cod de identificare fiscală_, număr de înregistrare în registrul societăților profesionale RSP 0119, număr de ordine în tabloul lichidatorilor judiciari 2150, în calitate de lichidator judiciar al debitorului .., cu sediul în O., ./A, ., cod de identificare fiscală_, în contradictoriu cu pârâtul S. A. F., domiciliat în O., ., ., jud. B., având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale (art. 138 din legea privind procedura insolvenței nr. 85/2006), a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 157.042 lei, în favoarea creditorilor, sumă reprezentând acea parte a pasivului debitorului rămasă neacoperită în cadrul procedurii insolvenței; fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii formulate se arată că, în fapt, în urma notificărilor administratorului/lichidatorului judiciar expediate administratorului debitorului, acesta nu s-a conformat prevederilor legale și nu a depus actele și informațiile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Susține că, așa cum rezultă din ultimul bilanț contabil înregistrat de către societate, în patrimoniul societății existau stocuri de materiale în sumă de 24.666 lei, precum și creanțe de încasat în sumă de 4.996.313 lei, iar în casieria societății, 69.643 lei. Având în vedere că administratorul debitorului nu a justificat lipsa stocului de materiale, a disponibilităților bănești și nu a făcut demersuri de recuperare a creanțelor, concretizate în acțiuni în instanță, și nici nu a făcut dovada efectuării unor minime demersuri de recuperare a creanțelor, sumă care, dacă ar fi fost recuperată ar fi fost suficientă pentru acoperirea întregului pasiv al debitorului, lichidatorul judiciar consideră incidente în cauză prevederile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, iar în opinia acestuia, nerecuperarea creanțelor societății, nejustificarea lipsei oricărui demers juridic în acest sens, precum și lipsa stocurilor societății, echivalează cu folosirea acestora în interes propriu, în sensul prevăzut de textul de lege invocat.
În aceeași ordine de idei, nedepunerea cererii de deschidere a procedurii, în termenul și condițiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 85/2006 constituie o faptă culpabilă a administratorului, în sensul prevăzut de art. 138 lit. c din legea menționată.
Solicită citarea pârâtei cu mențiunea „la interogatoriu”.
În drept, s-au invocat prevederile art. 138 lit. d, e din Legea nr. 85/2006.
Legal citat, cu mențiunea „personal la interogatoriu”, pârâtul nu s-a prezentat la dezbaterea cauzei pentru a-și preciza punctul de vedere și nici nu a depus întâmpinare.
În conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, „La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: (…) d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.
Analiza elementelor răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței presupune îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: existența uneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a - g din Legea nr. 85/2006, reținerea unei culpe grave în administrarea societății, existența unui prejudiciu patrimonial și existența raportului de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciul produs societății și implicit, creditorilor.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată și actualizată, „Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi.”
Potrivit art. 10 alin. 1 din același act normativ, „Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.”
Aceste dispoziții legale se coroborează cu prevederile art. 72 din legea nr. 31/1990 republicată și actualizată, potrivit cărora, „Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege.”
În mod explicit prevederile art. 73 din legea susmenționată precizează condițiile, limitele și natura juridică a răspunderii administratorilor societății comerciale, stipulând că „Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: (…) c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;”
Referitor la existența faptei culpabile, se reține că potrivit Referatului nr. 1045/26.09.2007 încheiat de către referentul de specialitate din cadru Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, la data de 29.06.2007 societatea debitoare a fost declarată insolvabilă conform procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 586 din data de 29.06.2007 pentru suma totală de 154.756 lei noi.
În cuprinsul Raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, întocmit de către lichidatorul judiciar la data de 12.06.2008 (fil. 73, 74 din dosar), se arată că, „În urma unei analize specifice, lichidatorul judiciar nu a identificat temeiuri pentru introducerea unei acțiuni de anulare a transferurilor frauduloase și nici nu poate proba săvârșirea uneia dintre faptele enumerate de art. 138 din legea insolvenței.”, motiv pentru care, a solicitat, în condițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii de faliment, radierea debitorului, descărcarea lichidatorului.
Potrivit răspunsurilor la interogatoriul pârâtului S. A. F., audiat în cauză la termenul de judecată din 13.05.2010 (fil. 143, 144 din dosarul cauzei), acesta a recunoscut că nu poate face dovada convocării adunării generale a asociaților, în conformitate cu art. 195 din Legea nr. 31/1990, în vederea prezentării raportului de gestiune și informării acestora asupra situației economico-financiare a societății administrate; că nu poate face dovada efectuării de demersuri în vederea introducerii unei cereri de deschidere a procedurii de insolvență, deoarece, din totalul sumei solicitate de către creditorul D.G.F.P. B. O., o însemnată parte o reprezintă penalități și dobânzi, existența acestora putând fi evitată prin depunerea la timp a cererii menționate anterior, și deoarece au existat cereri de insolvență împotriva debitoarei.
Referitor la mijloacele fixe și stocurile de materiale cu care societatea debitoare figurează în ultima raportare contabilă înregistrată, în valoare de 24.666 lei, administratorul statutar al debitorului a negat existența acestora, iar cu privire la sumele de bani din casa și conturile bancare ale debitorului, în cuantum de 69.643 lei, se afirmă că acestea au fost folosite pentru achitarea datoriilor.
Referitor la creanțele de recuperat, în cuantum de 4.996.313 lei, cu care societatea figurează în ultima raportare contabilă înregistrată, se menționează că, la vremea respectivă, în anul 2005, s-au făcut toate demersurile juridice pentru recuperarea creanței de la firma din G., în numele căreia s-au folosit cecuri fără știința administratorilor firmei respective.
Cu privire la motivul pentru care administratorul societar al debitorului nu poate preda actele și informațiile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, inclusiv lista debitorilor și titlurile de creanță deținute împotriva acestora, se arată că, din anul 2005, o parte din acte au fost ridicate de poliție, iar o parte, de Finanțe, iar societatea nu a mai funcționat, s-a făcut control amănunțit.
În consecință, faptele culpabile prevăzute de art. 138 lit. c, d și e din Legea nr. 85/2006, nu pot fi reținute în sarcina administratorului debitoarei.
Referitor la existența raportului cauzal dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat societății și implicit, creditorilor, analiza acestui aspect, ca și a condiției privind existența și întinderea prejudiciului, nu se mai impune față de inexistența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Față de considerentele anterior expuse, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, instanța va respinge cererea formulată de creditoarea introductivă, privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge sesizarea formulată de lichidatorul judiciar R.V.A. O. INSOLVENCY SPECIALISTS S.P.P.I. cu sediul în O., .. 4/A, județul B., cod de identificare fiscală_, număr de înregistrare în registrul societăților profesionale RSP 0119, număr de ordine în tabloul lichidatorilor judiciari 2150, în calitate de lichidator judiciar al debitorului .., cu sediul în O., ./A, ., cod de identificare fiscală_, în contradictoriu cu pârâtul S. A. F., domiciliat în O., ., ., jud. B., având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale (art. 138 din legea privind procedura insolvenței nr. 85/2006).
Definitivă. Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01.07.2013.
Judecător sindic,Grefier,
D. J. L. D. B.
red. JLD/23.10.2013
tehnored. .>
ptr conf.
2 .>
| ← Contestaţie creanţe. Sentința nr. 3798/2013. Tribunalul BIHOR | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 3825/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
