Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 1463/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1463/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 3562/112/2013/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1463/2014
Ședința publică din 24 octombrie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: M. F. M., judecător-sindic
GREFIER A. A.-C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de reclamant S. B. Insolvency SPRL - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ., în contradictoriu cu pârâtul T. F., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 17 octombrie 2014, mersul dezbaterilor fiind consemnat în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța.
Din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru termenul de azi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând constată că:
Prin acțiunea în angajarea răspunderii patrimoniale înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta S. B. Insolvency SPRL - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ., în contradictoriu cu pârâtul T. F., a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru suportarea pasivului societății în sumă de 47.502 lei, în temeiul art.138 lit.d din L.85/2006.
In motivare s-a arătat că, prin sentința civilă nr. l618 din 10.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ 13, aflat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, instanța a admis cererea formulată de creditoarea DGFP Bistrița-Năsăud și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei .. In baza art.59 din L.85/2006 și a sentințelor menționate mai sus, administratorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență și a depus raportul la dosarul cauzei împreună cu prezenta acțiune. În urma analizării documentelor obținute de la Administrația financiară, în cadrul raportului prevăzut la art.59 s-a reținut că există indicii privind săvârșirea faptelor prev.de art. l38 alin.1 lit.d din L. 85/2006 de către administratorul societății debitoare, numitul T. F.. Întrucât nici până la această dată administratorul societății nu le-a comunicat actele prev.de art. 28 din L.85/2006, apreciază că la acest moment acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor prev.de art.138 lit.d ) și anume au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Reclamanta mai arată că potrivit art. 101 alin.1 din Legea contabilității nr.82/l99l, „ Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la peroanele prevăzute la art.1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau alte persoane care are obligația gestionării unității respective”. Faptul că administratorul societății debitoare nu a pus la dispoziția administratorului judiciar nici unul din documentele contabile ale societății debitoare, așa cum prevede art.28 din lege, deși trebuia și putea să cunoască faptul că legea stabilește în sarcina lor această obligație, nedepunerea situațiilor financiare, toate acestea nu fac decât să întărească afirmația că a fost ținută o contabilitate fictivă, administratorul a făcut să dispară unele documentele contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută de disp.art. 138 alin. 1 lit.d din L.85/2006. Mai arată că administratorul societății se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr._ privind procedura insolvenței având în vedere că a depus o singură raportare financiară de la înființare (2010) până la data deschiderii procedurii insolvenței (2013).
Pentru considerentele expuse anterior, reclamanta conchide că debitoarea a ajuns în încetare de plăți datorită conduitei culpabile a administratorului T. F. și solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, în sensul angajării răspunderii personale patrimoniale a administratorului, prin obligarea acestuia la plata în întregime a creanței conform tabelului definitiv al obligațiilor debitoarei.
Prin întâmpinarea depusă la fila 15-16, pârâtul T. F. în calitate de asociat unic și administrator statutar al debitoarei ., la cererea formulată de administratorul judiciar B. INSOLVENCY SPRL București, a solicitat respingerea cererii ca nefondată. Mai arată că cererea administratorului judiciar nu este fondată, solicitând să fie respinsă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderi speciale reglementate de disp.art.138 alin.1 lit.d din L.85/2006 privind procedura insolvenței, care nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate în textul de lege, acesta a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență. Ajungerea societății debitoare în stare de insolvență s-a datorat lipsei activității, influențată în exclusivitate de condițiile economice nefavorabile din ultimii ani, criza economică ce a generat în lanț falimentele mai mult societăți comerciale.
Pârâtul mai solicită a se observa că natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale. De asemenea arată pârâtul că nu a fost notificat legal de către administratorul judiciar pentru a preda actele și informațiile prevăzute de art.28 din L._, neavând cunoștință de această obligație. Pe de altă parte, procedura de comunicare cu administratorul judiciare este foarte anevoioasă (sediul administratorului judiciare este în București, domiciliul pârâtului fiind în T., sediul debitoarei în localitatea Bistrița). In concluzie, solicită a se aprecia că cererea administratorului judiciar B. Insolvency SPRL București nu este dovedită, nu au fost depuse probe concludente din care să rezulte fapta ilicită a pârâtului, reaua-credință pentru nedepunerea informațiilor prev.de art.28 din L.85/206, cu consecința respingerii cererii ca nefondată.
Prin scriptul depus la fila 18-19, intitulat răspuns la întâmpinarea formulată de T. F., lichidatorul judiciar B. Insolvency SPRL București, arată că în conformitate cu disp. art. 138 din L.85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membri organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea. In speță, așa cum a arătat mai sus, debitoarea nu a predat către lichidatorul judiciar toate documentele prevăzute în cuprinsul art.28 din lege. Această omisiune reprezintă o încălcare a dispozițiilor legii contabilității. Astfel conform art.28 alin.1 din L.82/1991 republicată, societatea prin reprezentanții săi avea obligația de a întocmi situații financiare anuale. Potrivit art.198 alin.1 și 2, art.148 și art.72 lit.c din L.31/1990 rep., administratorii/asociații sunt solidari răspunzători pentru neținerea registrelor prevăzute de lege. Aceste dispoziții se coroborează cu art.10 din L.82/1991 rep., în sensul că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective. În aceste condiții, lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor legale menționate creează o prezumție a intenției de fraudare a legi cu scopul de a sustrage controlului statului activitatea generatoare de venituri a societății, precum și de a ascunde patrimoniul față de creditori, în același timp dovedind culpa pârâtului în ajungerea societății debitoare în incapacitate de plată.
Reclamanta a mai precizat că răspunderea persoanelor vizate de disp.art.138 din lege poarte interveni numai atunci când este dovedită legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat creditorului. In cauza de față este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă pârâtului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor. Pârâtul invocă faptul că nu a fost notificat legal de către administratorul judiciar pentru a preda actele și informațiile prevăzute de art.28 din L.85/2006, neavând cunoștință de această obligație. Față de această susținere a pârâtului, face precizarea că în realizarea sarcinilor prev.de L.85/2006 și conform dispozițiilor instanței administratorul judiciar a notificat atât debitoarea la sediul local cât și pe administratorul acesteia T. F. la domiciliul acestuia din T.. Notificările au fost expediate prin curier special CARGUS, corespondența transmisă către societatea debitoare fiind livrată, iar corespondența transmisă către administratorul societății debitoare – T. F. fiind returnată cu mențiunea „livrare refuzată”. Faptul că numitul T. F. a refuzat primirea notificării relevă încă o dată reaua credință a acestuia. Chiar și în acest stadiu procesual pârâtul ar fi putut depune la dosarul cauzei documentele prev.de L.85/2006 cunoscând acum oficial din cerere obligațiile care-i revin, dar din nou dă dovadă de rea-credință întărindu-le convingerea că nepredarea documentelor ascunde fapte ilicite. De altfel notificarea cu privire la . fost publicată și în BPI nr._/17.10.2013 fiind îndeplinite și cerințele art.7 din Legea insolvenței. Pentru considerentele expuse anterior, conchide că debitoarea a ajuns în încetare de plăți datorită conduitei culpabile a administratorului statutar și solicită admiterea cererii, în sensul angajării răspunderii personale patrimoniale a administratorului T. F., prin obligarea acestuia la plata în întregime a creanțelor conform tabelului definitiv al obligațiilor debitoarei în cuantum de 47.502 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Răspunderea patrimonială reglementată de art. 138 din Legea 85/2006 este o răspundere menită să asigure acoperirea pasivului debitoarei, în situația în care prin vânzarea activelor acesteia nu sunt recuperate toate creanțele stabilite în cauză.
Așa fiind, această răspundere instituită în sarcina membrilor organului de conducere a debitoarei este o răspundere delictuală cu caracter special în condițiile în care împrumută elementele esențiale ale răspunderii delictuale de drept comun (statornicite de art. 969 din VCC și respectiv de art. 1349 din NCC) dar intervine exclusiv în situațiile expres și limitativ prescrise de art. 138 lit. a-g din legea 85/2006. Ca atare, legiuitorul a reglementat un caz de răspundere delictuală de sine stătător, cu reguli derogatorii de la dreptul comun în această materie, care se declanșează numai în anumite condiții și implicit are o reglementare proprie, ea derivând din săvârșirea cel puțin a uneia dintre faptele enumerate în textul de lege mai sus menționat.
Pe cale de consecință, antrenarea acestei răspunderi delictuale speciale necesită, alături de existența unui prejudiciu de natură civilă materială ( reprezentat de datoriile societății) și comiterea a cel puțin uneia dintre faptele prevăzute de art. 138 lit. a-g din legea 85/2006, un raport cert de cauzalitate între fapta imputată și paguba pricinuită, precum și vinovăția persoanei a cărei răspundere se solicită a fi angajată pe această cale procesuală civilă.
Totodată, trebuie precizat că această răspundere este fără îndoială fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcția statutară deținută, elementul subiectiv este prezumat, fiind în prezența unor obligații de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
De asemenea, reamintim că textul de lege instituie doar cerința contribuției administratorului judiciar la ., fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei, prescrierea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență urmărind așa cum am arătat, identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Ca atare, această răspundere a administratorului fiind una convențională, culpa administratorului se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, aflându-se astfel în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i evident acestuia.
În speța de față, se constată că anterior promovării prezentei acțiuni, lichidatorul judiciar a procedat la redactarea raportului impus de art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006, din concluziile căruia (fila 39) rezultă clar că starea de insolvență a debitoarei a fost determinată și de neținerea contabilității, aspect ce reiese din nepredarea documentelor contabile potrivit art. 28 din legea 85/2006..
Plecând de la premisele consemnate în acest raport, necontestate de altfel de către părți și luând în considerare împrejurările învederate în întâmpinare, în temeiul art.138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 raportat la art. 72 teza a doua din Legea nr. 31/1990, se va admite cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamantul lichidator judiciar B. Insolvency SPRL, împotriva pârâtului T. F. – ce a deținut calitatea de administrator statutar al debitoarei . și, în consecință va fi obligat pârâtul să suporte din averea proprie suma de 47.502 lei reprezentând pasivul debitoarei ..
La adoptarea acestei soluții se are în vedere nerespectarea de către pârât, în calitate de administrator statutar al debitoarei, a regulilor instituite de art. 6 din Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea potrivit cărora „ orice operațiune economico - financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ” și de art. 22 din același act normativ mai sus indicat conform cărora „ pentru verificarea înregistrării corecte in contabilitate a operațiunilor efectuate se întocmește balanța de verificare, cel puțin anual, la încheierea exercițiului financiar sau la termenele de întocmire a raportărilor contabile stabilite potrivit legii” – nesocotiri ale legii imputabile fără îndoială pârâtului atâta timp cât art. 10 din Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea statuează fără putință de tăgadă că „răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii unității respective”, ceea ce înseamnă că acestuia îi revenea responsabilitatea urmăririi, conducerii evidenței contabile și a semnării, în calitate de conducător al activității debitoarei a documentelor fiscale.
În acest sens, se impune a fi menționat că pârâtul administrator statutar nu a indicat o eventuală persoană responsabilă de neținerea sau de ținerea în mod necorespunzător a evidențelor contabile ale debitoarei (nu a fost arătat numele contabililor, nu a precizat dacă erau angajați ai societății și nu a reliefat modalitatea în care s-a derulat această activitate), asumându-și și implicit, recunoscându-și vina pentru lipsa de preocupare manifestată în organizarea ținerii contabilității și în supravegherea constantă a acestei activități de evidențiere corectă și completă a operațiunilor efectuate pe întreg parcursul ființării societății. Atunci când demarezi o afacere e de la sine înțeles că ai dreptul de a obține profitul maxim posibil în circumstanțele concrete dar ai deopotrivă obligații corelative, în primul rând de a respecta cadrul legal, inclusiv scriptic, de acțiune.
Relevant este că pârâtul nu a contestat netemeinicia faptelor ce i se impută, nu a tăgăduit vinovăția sa și nu a depus documente din care să reiasă că aspectele semnalate de practicianul în insolvență nu sunt conforme cu realitatea. Merită menționată, ca deplin edificatoare pentru elucidarea stării de fapt, apărarea făcută de pârât în cuprinsul întâmpinării, cum că acesta nu a depus documentele contabile pentru că nu i s-au solicitat (aspect infirmat însă de către reclamant) dar cu toate acestea nu s-a conformat acestei obligații legale nici pe parcursul derulării prezentului proces.
Pe cale de consecință, apreciem că în cauza supusă examinării, fapta imputată pârâtului, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu legea prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, ce reiese din neîntocmirea la timp și în mod corespunzător precum și din nepredarea în tot a documentelor contabile, și-a adus semnificativ aportul la . în insolvență și a avut drept consecință pricinuirea unei pagube importante - totalul creanțelor se ridică la suma de 47.502 lei potrivit tabelului creditorilor . Acest prejudiciu la plata căruia urmează a fi obligat îl considerăm ca fiind cert și pe deplin demonstrat, în raport direct de cauzalitate cu fapta de neținere a evidenței contabile, reținută în sarcina pârâtului. De altfel, practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții, cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară, dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală. În ceea ce privește vinovăția pârâtului, pe lângă argumentele mai sus expuse, precizăm că acesta a prevăzut fără îndoială rezultatul faptei sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Trebuie precizat că din neîndeplinirea de către pârât a obligației de a pune la dispoziția reclamantei documentele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 se poate trage firesc concluzia că evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu dispozițiile legale în materie, împrejurare pe baza căreia, potrivit art. 327 și urm. din NCPC (fostul art. 1203 din VCC), putem prezuma că neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile Legii 82/1991 a cauzat starea de insolvență a debitoarei. Această prezumție de care înțelegem să facem uz se bazează pe faptul că scopul urmărit de către pârât prin nepredarea în mod voit a documentelor contabile împiedică identificarea împrejurărilor concrete ce au determinat insolvența debitoarei și conduce la imposibilitatea determinării vreunei cauze străine, care să fi condus în mod obiectiv și neimputabil cuiva, la starea de încetare de plăți.
În favoarea acestei soluții pledează și art. 358 din NCPC ce statuează că în ipoteza în care partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât și alte probe, inclusiv prezumțiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului. Pârâtul a fost citat în mod repetat cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu dar nu s-a înfățișat înainte instanței invocând inițial o plecare în străinătate iar mai apoi o problemă de sănătate pentru ca la ultimul termen de judecată acordat să nu mai înainteze nici un înscris deși anterior acestui moment a formulat o solicitare (fila 63) încuviințată de către instanță, cu mențiunea că în cuprinsul certificatului de grefă eliberat a fost consemnat și următorul termen de judecată alocat.
Pe cale de consecință, raportat la fapta reținută în sarcina pârâtului și luând în considerare argumentele de fapt și de drept mai sus expuse cu privire la pagubă, raport de cauzalitate și vinovăție, apreciem ca pe deplin justificată și perfect necesară antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului administrator statutar al debitoarei conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamantul lichidator judiciar B. Insolvency SPRL – cu sediul procesual în București, .. 1, .. 13, sector 4, împotriva pârâtului T. F.¸cu domiciliul în T., P-ța P. R. nr. 47, jud. G. – ce a deținut calitatea de administrator statutar al debitoarei . și, în consecință:
Obligă pârâtul să suporte din averea proprie suma de 47.502 lei reprezentând pasivul debitoarei .- cu sediul în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud.
Executorie
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Bistrița-Năsăud
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.10.2014.
PREȘEDINTE,
Judecător-sindic GREFIER,
M. F. M. A. A.-C.
Red/dact
MFM/CR/4ex.
08.12.20l4
| ← Cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5. Sentința nr.... | Cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5. Încheierea nr.... → |
|---|
