Pretenţii. Hotărâre din 18-06-2014, Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 748/265/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 247/2014
Ședința publică din 18 Iunie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: V. C.
JUDECĂTOR I. P.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelant . SRL împotriva Sentinței civile nr.2747/06.11.2013pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimata S. R. DE RADIODIFUZIUNE, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se reține că prezenta cauză se află la primul termen de judecată după parcurgerea procedurii reglementate de art. 471 C. pr.civ., apelul este declarat în termen, motivat, comunicat, legal timbrată.
Se constată că la 16.05.2014 ,după stabilirea primului termen de judecată intimata SRR a depus la dosar „Note scrise”, 2 exemplare, iar la 16.06.2014 apelanta a depus la dosar concluzii scrise .
În procedura verificării din oficiu a competenței, raportat la art. 131 alin. 1 și art. 95 pct. 2 NCPC, instanța apreciază că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză.
Instanța constatând că nu sunt alte cereri de formulat precum și că s-a solicitat judecarea apelului în lipsă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
Prin Sentinței civile nr.2747/06.11.2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._, s-a admis acțiunea formulată de S. R. DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta . SRL, și în consecință:
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de suma totală de 739,87 lei cu titlu de pretenții, compusă din suma de 630 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei aprilie 2010 – decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 109,87 lei stabilite la data de 25.02.2013.
S-a respins, cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit facturilor depuse la dosarul cauzei( filele 7-70) societatea pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei pentru serviciul român de radiodifuziune după cum urmează: 630 lei aferentă perioadei aprilie 2010 – decembrie 2011. La acest debit au fost calculate penalități până la data de 25.02.2013, în cuantum de 109,87 lei .
Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune: „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum si reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Potrivit art. 40 alin. (4) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune: „cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare si scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplica în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune si ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”.
Potrivit art.6 alin.1 și 2 din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 „(1) Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere.(2) Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică”.
Potrivit dispozițiilor HG nr. 977/2003 cu modificările și completările ulterioare și Legii, nr. 41/1994 republicată, eventualele scutiri de la plata taxei de la serviciul public de radiodifuziune efectuate de persoanele fizice sau de persoanele juridice, pot fi analizate de către societatea reclamantă prin adresarea de declarații pe propria răspundere de către solicitanți și pentru intervalul temporal aferent (anual, semestrial, trimestrial sau pe perioada de suspendare a activității persoanei juridice) și care să ateste absența deținerii de receptoare radio.
De asemenea, instanța de fond a reținut că potrivit actelor normative incidente, categoriile de persoane fizice și juridice care pot fi scutite de la plata taxei radio, sunt expres prevăzute, iar scutirea se face în baza unei solicitări scrise însoțită de documente justificative, analizate de către societatea reclamantă.
În ceea ce privește nedeținerea receptoarelor radio, instanța reține că martorul pârâtei, numitul Ani D., audiat în cauză (f. 108),a arătat că „ o parte din angajații societății au telefoane mobile plătite de firmă ”, care pot fi considerate receptoare radio, prin receptor radio înțelegându-se orice aparat care poate recepta programe radio .
De asemenea, martorul audiat în cauză a arătat că nu știe ca societatea pârâtă să fi făcut demersuri către reclamantă cu privire la nedeținerea de receptoare radio, în speță, pârâta nu a depus la dosar dovada existenței acestor demersuri, respectiv o declarație făcută pe proprie răspundere, adresată reclamantei .
Instanța a reținut că, în absența dovezilor concrete care să ateste vreo ipoteză de scutire a pârâtei de la plata taxei radio, fără a prezenta documente justificative care să ateste încadrarea în categoriile de persoane care pot fi scutite de la plata taxei radio, a admis acțiunea așa cum a fost formulată și a obligat pârâta la plata sumelor solicitate.
Având în vedere faptul că nu au fost depuse dovezi privind efectuarea de cheltuieli de judecată, în baza art. 274 din Codul de procedura civila, a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Împotriva Sentinței civile nr. 2747 din 6.ll.2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._ a declarat apel . SRL Năsăud, în contradictoriu cu intimata S. R. DE RADIODIFUZIUNE (SRR), solicitând admiterea apelului și, în consecință: să se dispună modificarea în totul a hotărârii apelate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii civile formulate de intimata-reclamanta.
In motivarea apelului s-a arătat că Judecătoria Năsăud a interpretat greșit probele administrate în cauză și a reținut o stare de fapt eronată, pe baza căreia a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică . Arată apelanta că prin întâmpinarea solicitată administrarea unui probatoriu testimonial cu care să dovedească faptul că la sediul său nu deține receptoare radio și prin urmare nu este beneficiar a serviciului public de radiodifuziune, probatoriul asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat. Mai arată apelanta că nu este beneficiară a acestui serviciu nici la sediul societății și nici în hala de producție pe care o deține.
Prin întâmpinare SRR a solicitat respingerea ca nefondată a apelului și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond, care este legală și temeinică prin soluția pronunțată, întemeiată în drept pe disp.cuprinse în art. 40 alin.3 și 4 din L.4l/l994 rep., potrivit cărora, toate persoanele juridice cu sediul social în România au obligația de a achita taxa radio în calitate de beneficiari ai serviciului public de radiodifuziune. Înțelesul noțiunii de beneficiar se regăsește în chiar cuprinsul acestui text, iar derogările legale cuprinse în art.40 alin.6 din aceeași lege, vizează doar persoanele juridice care declară pe propria răspundere că nu dețin aparate radio.
Apelul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 40 alin. 3 din legea 41/1994, persoanele juridice cu sediul în România au obligația de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune, în calitate de beneficiari ai acestora.
Instanța nu poate reține că acest text legal instituie o prezumție legală absolută, privind calitatea de beneficiar, a tuturor persoanelor juridice, întrucât textul legal este clar formulat, respectiv se referă la obligația persoanelor juridice la plata taxei solicitate în cauză, în calitate de beneficiar; dacă legiuitorul ar fi dorit instituirea unei prezumții legale absolute, nu ar mai fi folosit termenii „în calitate de beneficiar”, care ar fi fost inutili și ar fi folosit formularea „persoanele juridice cu sediul în România au obligația de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune”.
În același sens și Curtea Constituțională a reținut în considerentele deciziilor 297/2004 și 331/2006, că obligația de plată a serviciului de radiodifuziune și televiziune este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective. Astfel, din interpretarea dată în considerentele deciziilor menționate, Curtea Constituțională a reținut în mod implicit că sunt și persoane juridice care nu au în sarcină obligația de plată a serviciului de radiodifuziune și televiziune, astfel neputându-se vorbi de o prezumție legală absolută instituită de art. 40, alin. 3 din Legea 41/1994.
Singurul text legal care ar fi condus la reținerea prezumției legale absolute indicate de reclamant era prevăzut în art. 3 alin. 2 din H.G. 977/2003, cu textul „persoanele juridice cu sediul în România au obligația de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune”, prevedere legală ce a fost anulată de Curtea de Apel Cluj prin sentința nr. 64 din 16.02.2009, rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor formulate împotriva ei de către ICCJ prin decizia 607/03.02.2011.
În considerentele deciziei 607/03.02.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin Constituția României nu s-a impus plata taxei radio tv indiferent de existența calității de beneficiar iar componentele dreptului la informare prevăzut de art. 31 din constituție trebuie interpretate în favoarea cetățeanului.
Tribunalul reține, în acord cu considerentele deciziei 607/03.02.2011 a ICCJ, că în cauză nu poate fi reținută aplicarea art. 31 din Constituție pentru a justifica obligația de plată a taxei, întrucât articolul indicat se referă la un drept al cetățeanului și nu la o obligație.
În cauză instanța nu reține existența unei prezumții legale absolute care să instituie obligația de plată a taxei de radiodifuziune a persoanelor juridice cu sediul în România, totodată reclamanta nu a probat în niciun fel calitatea de beneficiar a taxei de radiodifuziune, obligație de a proba ce-i incumba conform art. 1169 din cod civil de la 1864 (aplicabil raportat la data indicată de reclamant a furnizării serviciului de radiodifuziune și la art. 26 din Noul Cod de procedură civilă), astfel pretenția solicitată de reclamant nu este întemeiată.
Prin probatoriul ce s-a administrat în fața instanței de fond, reiese faptul că la punctul de lucru al societății, nu este aparat de radio sau televizor în funcțiune.
Pentru considerentele arătate, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală, în baza art.480 C.pr.civ., se va admite apelul declarat în cauză în sensul că se va modifica în tot sentința atacată și se va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei Societății Române de Radiodifuziune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de . SRL cu sediul în Năsăud ..36, jud. Bistrița Năsăud,în contradictoriu cu S. R. DE RADIODIFUZIUNE cu sediul în București, G. Berthlot, nr.60-64, împotriva sentinței civile nr.2747 din 6.ll.20l3 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, pe care o schimbă în întregime în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2014.
P., JUDECATOR, GREFIER,
V. C. I. P. L. C. A.
Red/dact
PI/CR/2 ex.
25.09.20l4
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Încuviinţarea executării silite. Încheierea nr. 1233/2014.... → |
|---|
