Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Încheierea nr. 08/2016. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 08/2016 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 93/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
INCHEIERE
Ședința publică din data de 08 Ianuarie 2016
Completul compus din:
Judecător sindic: O. D.
Grefier: N. Ș.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr.18, județ C. în contradictoriu cu pârât G. M. cu sediul în G., ., J. G., având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârât curator Busuricu I., lipsind reclamanta.
La a doua apelare a cauzei se prezintă pentru pârât curator Busuricu I., lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care arată că prin grefa instanței reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare ,dovada achitării onorariului de curator, după care:
Judecătorul sindic pune în discuție excepția lipsei calității procesual active și a prescripției dreptului la acțiune invocate prin întâmpinare și acordă cuvântul.
Reprezentantul pârâtului având cuvântul pune concluzii de admitere a excepțiilor așa cum au fost motivate. Mai arată că reclamanta nu poate fi titularul acestei acțiuni, acesta fiind Comitetul creditorilor sau administratorul eventual lichidatorul judiciar al debitoare.
Judecătorul sindic în conformitate cu disp.art. 138 alin.3 din legea 85/2006 constată că reclamanta în calitate de unic creditor justifică calitatea procesuală activă în prezenta cauză nefiind necesar desemnarea unui comitet al creditorilor în raport de dispozițiile art. 16 din același act normativ. De asemenea, în raport de prev. al.5 al art. 138 din legea 85/2006 . constată că cererea a fost formulată în termenul de prescripție care se calculează de la data depunerii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență cu mențiunea ” nu mai târziu de 2 ani de la data deschiderii procedurii”. Având în vedere că procedura insolvenței a fost deschisă în anul 2014 iar cererea de antrenare a fost formulată în septembrie 2015, constată că a fost introdusă în termenul de prescripție de 3 ani, motiv pentru care respinge excepția lipsei calități procesuale active cât și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Judecătorul sindic acordă cuvântul asupra probatoriilor.
Reprezentantul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse iar cu privire la proba cu interogatoriul pârâtului solicitată de reclamantă arată că se opune aceasta nefiind utilă soluționării cauzei.
Judecătorul sindic încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și respinge proba cu interogatoriul pârâtului motivat de faptul că aceasta este imposibil de administrat având în vedere modalitatea în care se realizează procedura de citare în prezenta cauză.
Repteznetantul pârâtului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Judecătorul sindic constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra cererii.
Reprezentantul pârâtului având cuvântul pune concluzi de respingere a cererii având în vedere că nu poate fi dovedită culpa pârâtului, reclamanta nu dovedește nici prejudiciul solicitat care este unul scriptic, deci nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 138 din legea 85/2006, cu cheltuieli de judecată.
Judecătorul sindic rămâne în pronunțare asupra cererii.
JUDECATORU L SINDIC
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 12.01.2016
Pronunțată în ședința publică azi, 08.01.2016
Judecator Sindic Grefier
O. D. N. Ș.
Ședința publică din data de 12.01.2016
Același complet, pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 18.01.2016
Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2016
Judecator Sindic Grefier
O. D. N. Ș.
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 93
Ședința publică din data de 18 Ianuarie 2016
Completul compus din:
Judecător sindic: O. D.
Grefier: N. Ș.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr.18, județ C. în contradictoriu cu pârât G. M. cu sediul în G., ., J. G., având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.01.2016 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12.01.2016 și apoi la data de 18.01.2016 dată la care a pronunțat următoarea sentință:
JUDECATORUL SINDIC
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 3.09.2016 sub nr_ , reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., în calitate de unic creditor al debitoarei S.C. Maricov Serv-Impex S.R.L. a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul G. M. să dispună obligarea acestuia să răspundă material și cu averea personală pentru faptele prev. de art. 138 lit. a și d din Legea 85/2006, în vederea plății creanței în valoare de_ lei .
În motivare, s-a arătat că, în fapt, în raportul asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență se menționează că lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor financiar contabile, deși administratorul statutar a fost notificat. Administratorul statutar avea obligația conducerii evidenței contabile potrivit legii, iar nedepunerea documentelor și informațiilor contabile este de natură a genera prezumția inexistenței lor.
Potrivit situațiilor financiare aferente anului 2009, debitoarea figura înregistrată cu active circulante în sumă totală de_ lei alcătuite din disponibilități bănești în sumă de_ lei și restul creanțe nerecuperate. Prin nepredarea către lichidator rezultă că pârâtul și-a însușit contravaloarea acestora în frauda creditorilor . Această sumă care se presupune astfel că a fost însușită de administratorul statutar ar fi fost suficientă pentru a acoperi toate creanțele aflate la masa credală .
Răspunderea instituită de art 138 din lege este o răspundere delictuală specială, fiind necesară întrunirea condițiilor prevăzute de art 998 și 999 cod civil, iar în cauză condițiile acestui tip de răspundere sunt întrunite pentru că din împrejurarea că debitoarea nu a declarat pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor contabile, coroborat cu faptul nedepunerii acestora la Registrul Comerțului și la administrația financiară competentă, se prezumă că administratorul nu a ținut deloc contabilitatea în condițiile prescrise de lege, ceea ce a avut drept consecință imposibilitatea cunoașterii performanțelor financiare .
Prejudiciul este indirect și este determinat de imposibilitatea societății ajunsă în insolvență de a acoperi datoriile către creditori, iar vinovăția care poate îmbrăca forma culpei simplă, reiese din faptul că administratorii și asociații debitoarei nu au răspuns în nici un fel notificării lichidatorului judiciar. Legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu reiese din faptul că lipsa documentației contabile face imposibilă cunoașterea patrimoniului societății și poate să ducă la insolvență .
In drept au fost invocate dispozițiile art.138 alin.1 lit. a, d și e din Legea nr.85/2006, Legea nr.82/1991 republicata, Legea nr.31/1990 republicata.
In susținerea cererii reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat in instanță pentru a arata mijloacele sale de apărare. Dată fiind modalitatea de citare pentru pârât instanța a numit în favoarea acestuia un curator special în condițiile art 167 și 58 din codul de procedură civilă. Curatorul special a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei și excepția prescripției dreptului material la acțiune. La termenul din data de 8.01.2016 judecătorul sindic a respins ca nefondate cele două excepții pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de ședință.
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul sindic retine următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 159/23.01.2015 pronunțată de Tribunalul C.-prin judecătorul sindic, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală față de debitoarea . SRL.
În calitate de administrator judiciar a fost desemnat CII Ianuși M. .
Raportul întocmit de administratorul judiciar cu privire la cauzele ce au dus la apariția stării de insolvență, reține faptul ca debitoarea nu a predat documentele financiar contabile ale societății, fapt care a făcut imposibilă stabilirea masei bunurilor mobile și imobile deținute de către societate. De la data înființării și până la data intrării în insolvență debitoarea a publicat un singur bilanț contabil aferent anului 2009 din care reiese că în patrimoniul debitoarei existau active circulante în sumă totală de_ lei alcătuite din disponibilități bănești în sumă de_ lei și restul creanțe nerecuperate. Din împrejurarea că nu au mai fost întocmite acte contabile ulterioare și nu au fost predate sumele încasate, neputându-se stabilit dacă au fost efectuate demersuri pentru recuperarea creanțelor ori în privința acestora a intervenit termenul de prescripție, rezultă că pârâtul administrator statutar se face vinovat de aducerea debitoarei în stare de insolvență.
Din actele depuse la dosar reiese faptul că reprezentanții debitoarei au depus la AFP bilanțul aferent anului 2009, din care rezultă că la nivelul anului 2004, societatea înregistra disponibilități bănești în casă / bancă_ lei .
Potrivit art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin fapta de au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane ( lit a ); a fi ținut o contabilitate fictivă, de a fi făcut să dispară unele documente contabile sau de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea(lit. d).
În funcție de natura obligației persoanei vinovate (stabilită prin contract sau în urma unui delict civil), răspunderea acesteia poate fi fie contractuală, fie delictuală dar în ambele cazuri trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența prejudiciului, săvârșirea unei fapte dintre cele menționate la art.138 lit. a-g, legătura de cauzalitate dintre acestea, precum și vinovăția făptuitorului. În cauza de față, pârâtul a avut calitatea de administrator astfel încât raportul între acesta și persoana juridică este guvernat de prevederile referitoare la răspunderea contractuală plecând de la dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora „obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele speciale prevăzute de această lege”.
În ce privește condiția existenței prejudiciului, acesta rezultă atât din starea de insolvență în care se află debitoarea cât și existența creanțelor împotriva debitoarei, cele menționate în tabelul definitiv.
În ce privește săvârșirea faptei ilicite, creditoarea menționează pe cele prevăzute de art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006 referindu-se, pe de o parte, la faptul de a nu fi fost înmânate de către administratorul statutar lichidatorului documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 iar pe de altă parte, la nedepunerea bilanțurilor la Registrul Comerțului, precum și la ascunderea unor bunuri din activul societății.
În primul rând trebuie precizat că nepredarea documentelor este o faptă distinctă de cea avută în vedere de legiuitor la art.138 lit. d întrucât nu prin aceasta s-a cauzat starea de insolvență și, de altfel, ea este ulterioară deschiderii procedurii insolvenței, iar nu anterioară după cum rezultă din interpretarea art.138 lit. d .
Însă, din bilanțul publicat la data de 31.12.2009 rezultă că la nivelul anului 2004, disponibilități bănești în casă / bancă_ lei . Aceste sume de bani nu au fost predate lichidatorului și nici nu au fost depuse acte contabile pentru justificarea lipsei lor ceea ce prezumă că au fost ascunse și însușite de administratorii societății. Mai mult, valoarea lor era suficientă pentru a acoperi creanța DGFP la nivelul anului respectiv .
Pe de altă parte, debitoarea nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de Legea 85/2006 de a solicita deschiderea procedurii insolvenței odată ajunsă în stare de insolvență, ceea ce a dus la acumularea în continuare de datorii, pe care nu le-a putut achita la termenele legale .
Lipsa documentelor contabile ulterior datei când a fost întocmită ultima raportare contabilă care a consemnat existența în patrimoniul de disponibilități bănești, coroborată cu imposibilitatea identificării în fapt a acestora, este de natură să nască prezumția folosirii acestora într-un alt interes decât cel societar.
Astfel, potrivit Codului civil prezumțiile sunt consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.
Este cunoscut că în bilanțul întocmit la data de 31.12.2009, s-a consemnat existența în patrimoniu de active, după cum este cunoscut și că în patrimoniul societății falite nu au fost identificate bunuri sau sume de bani. Coroborând aceste aspecte cu lipsa înregistrărilor contabile, în care să fie expusă modalitatea de ieșire din patrimoniu a banilor, se naște prezumția folosirii lor în alt interes decât cel societar.
Instanța apreciază că doar parata ar fi putut proba destinația sumelor identificate in contabilitatea societății, fapt care în cauză nu s-a realizat.
În ce privește vinovăția pârâtei, se constată că potrivit art.70 și 73 lit. e din Legea nr.31/1990 administratorul are obligația de a îndeplini toate atribuțiile în vederea îndeplinirii obiectului de activitate al societății și, implicit de a nu folosi în folos propriu bunurile societății, precum și de a exercita dreptul de control asupra gestiunii societății (art. 199 alin. 5 din Legea nr. 31/1990), obligații pe care, în cauză, pârâta nu le-a respectat, așa cum rezultă atât din probele administrate și menționate anterior.
Folosirea bunurilor în folosul propriu duce și la prezumția existenței legături de cauzalitate dintre săvârșirea faptei prevăzută de art.138 lit. a și d și producerea prejudiciului întrucât prin folosirea banilor în interesul persoanei juridice ar fi putut duce la acoperirea datoriilor societății. De asemenea, sumele de bani existente în bancă sau în casă ar fi putut acoperi creanțele societății ceea ce nu ar fi dus la ..
Față de aceste considerente, judecătorul sindic constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art.138 lit. a și d astfel încât va fi admisă acțiunea creditoarei reclamante și va fi obligat pârâta să suporte o parte din pasivul debitoarei în cuantum de_ lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte cererea formulată de curatorul special I. Bușuricu.
Majorează onorariul curatorului special de la 300 lei la 800 lei.
Obligă pe pârât să plătească curatorului special diferența de 500 lei.
Admite cererea formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr.18, județ C. în contradictoriu cu pârâtul G. M. ( CNP_) cu sediul în G., ., J. G.,.
Dispune ca suma de_ lei reprezentând parte din pasivul debitoarei S.C. Maricov Serv-Impex S.R.L. să fie suportată de pârâtul G. M. în calitate de administrator statutar al debitoarei.
Sumele depuse potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 vor intra în averea debitoarei și vor fi destinate acoperirii pasivului.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei creditoare suma de 300 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu curator special.
Executorie.
Cu apel în 30 zile de la comunicare pentru pârât și de la publicare în BPI pentru creditor.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2016.
Judecator Sindic Grefier
O. D. N. Ș.
Red.Jud.OD 18.01.2016
Dact.NȘ 4ex/19.01.2016
ROMÂNIA
Tribunalul C.
Secția II Civilă
.
Dosar nr. _
COMUNICARE
SENTINTA CIVILA
nr. 93, emisă la: ziua 18 luna 01 anul 2016
Către,
2) LISTĂ ANEXĂ
Se comunică, alăturat, copia Sentinței civile nr. 93 din data de 18.01.2016 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul C., Secția II civilă privind debitorul . SRL cu sediul în . C., J_ CUI_.
Parafa președintelui instanței, Grefier,
(semnătura și ștampila)
Listă anexă
Reclamant
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr.18, județ C.
Pârât
G. M. cu sediul în G., ., J. G.,
debitorul . SRL cu sediul în . C., J_ CUI_
Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., cu sediul în C., ., județ C.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 182/2016.... | Procedura insolvenţei – SRL. Hotărâre din 18-01-2016,... → |
|---|
