Obligatia de a face. Decizia nr. 913/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 913/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 913/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA A II -A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 913
Ședința publică din data de 12.11.2015
Completul constituit din:
Președinte – A. O.
Judecător – C. B.
Grefier – V. G.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta pârâtă R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE C. cu sediul în mun. C., .. 14 A, județ C., împotriva sentinței civile nr. 377/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. M. D. cu domiciliul în mun. C., .. 72, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta pârâtă consilier juridic P. D. și avocat D. A. pentru intimată, în baza delegațiilor depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 153 și următoarele Cod de Procedură Civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care se evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Reprezentanții părților arată că nu ar alte cereri sau probe noi.
Nemaifiind alte cereri sau probe noi, instanța apreciază terminată cercetarea judecătorească si acordă cuvântul cu privire la cererea formulată.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea cererii de apel, așa cum a fost formulată și motivată pe larg, in scris. Învederează că apartamentul pârâtului este deja deconectat de la rețeaua societății reclamante, astfel cum rezultă din contractul încheiat de pârât cu Congaz însă instanța de fond s-a pronunțat cu privire la debranșare. Aceasta noțiune este greșită, in realitate fiind vorba de deconectarea de la rețea, conform art. 30 al.2 Legea nr. 325/2006. Dacă instanța s-a pronunțat cu privire la debranșare, atunci ar fi trebuit sa impună anumite obligații in sarcina pârâtului, respectiv aceea de a suporta cheltuielile de deconectare/debranșare, conform art. 30 al.5 din Legea nr. 325/2006. Solicită analizarea si a celorlalte motive de apel expuse in scris, cu consecinta admiterii cererii de apel și modificarea in tot a hotărârii apelate in sensul respingerii cererii de chemare in judecată precum si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatului solicită respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, cu mențiunea ca motivele de apel nu conțin nici un aspect nediscutat la instanța de fond. Apreciind ca hotărârea atacată este legală si temeinică, solicita menținerea acesteia si respingerea cererii de apel.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.09.2014 sub nr._ reclamantul C. M. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE C. obligarea pârâtei la debranșarea apartamentului proprietate personală de la rețeaua de termoficare.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că la data de 31.07.2014 a solicitat debranșarea apartamentului de la rețeaua centralizată de termoficare la care au fost anexate toate documentele legale. Prin adresa nr. B14986/14.08.2014 pârâta a comunicat reclamantului că documentația depusă este incompletă, lipsind dovada existenței a cel puțin unei deconectări anterioare de la rețeaua centralizată din . HCLM nr. 429/2008, prin care s-au modificat condițiile enumerate strict de lege, nu au puterea de lege. Instanțele naționale au dat constant câștig de cauză abonaților care au solicitat debranșarea considerând prevederile ordinului drept abuzive și nelegale. Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nelegalitatea art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 prin hotărârea nr. 6351/25.09.2013.
În drept pârâtul a invocat art. 30 din Legea nr. 325/2006 și art. 41 din Legea nr. 51/2006.
Pârâta R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că reclamantul trebuia să îndeplinească obligațiile prevăzute de art. 246, 247, 248, 249, 250 și 252 din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul nr. 91/20.03.2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru serviciile publice de gospodărie comunală. Totodată, deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament. Art. 249 din Ordinul nr. 91/20.03.2007 nu este nici condiție suplimentară, nici adăugare la lege, ci o situație distinctă în care se pot efectua deconectări individuale.
Prin sentința civilă nr. 377/21.01.2015, Judecătoria C. a admis acțiunea și a obligat pârâta să debranșeze apartamentul nr. 46 situat în C., . nr. 72, ., ., de la rețeaua de termoficare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
”La data de 31.07.2014 reclamantul C. M. D. a solicitat pârâtei deconectarea apartamentului nr. 46 din C., .. 72, ., de la rețeaua de termoficare.
Prin adresa din 14.08.2014 pârâta a respins cererea având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada unei deconectări anterioare.
Conform art. 32 lit. c din de Legea nr. 325/2006 operatorul de servicii, respectiv R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice C., are dreptul să stabilească condițiile tehnice de debranșare a utilizatorilor de energie termică de la instalațiile aflate în administrare, cu respectarea normelor tehnice în vigoare și a reglementărilor emise de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală. Potrivit art. 30 alin. 2 din același act normativ deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative: acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală cât și pe verticală, acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire, anunțarea în scris a operatorului care are și calitatea de furnizor cu cel puțin 30 de zile înainte.
Potrivit art. 41 alin. 2 lit. d din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice utilizatorii au dreptul să renunțe, în condițiile legii, la serviciile contractate.
Nu s-a contestat de către pârâtă faptul că reclamantul îndeplinește condițiile sus menționate, astfel că instanța reține că cererea formulată de reclamant și adresată pârâtei la data de 31.07.2014 respectă dispozițiile legale ale Legii nr. 325/2006. Din cuprinsul adresei din 14.08.2014 comunicată reclamantului rezultă că pârâta a refuzat deconectarea deoarece reclamantul nu a făcut dovada existenței unei deconectări anterioare.
Potrivit art. 52 din legea nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică: „În termen de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Legii nr. 51/2006, A.N.R.S.C. elaborează și aprobă regulamentul-cadru și caietul de sarcini-cadru ale serviciului public de alimentare cu energie termică.”
Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică a fost aprobat prin Ordinul nr. 91/20.03.2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală și a intrat în vigoare la 23.05.2007.
Potrivit art. 2 alin. 2 lit. g din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică a fost aprobat prin Ordinul nr. 91/20.03.2007: „Serviciul de alimentare cu energie termică se înființează, se organizează și funcționează pe baza următoarelor principii: […] g) "un condominiu - un sistem de încălzire", iar potrivit art. 249 din același act normativ: „Deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament.”
În temeiul acestui text legal pârâta și-a motivat respingerea cererii formulată de reclamant.
Însă, instanța reține că Ordinul nr. 91/2007 este un act administrativ și este dat în aplicarea Legii nr. 325/2006. Or, printr-un act administrativ de punere în aplicare a legii nu se poate restrânge un drept recunoscut de lege. Cu alte cuvinte, condiția impusă de acest Ordin nu poate avea forță juridică, dispozițiile sale fiind date în aplicarea legii și nu pentru crearea unei noi situații juridice.
Instanța constată că prin art. 249 din Ordinul 91/2007 sunt stabilite condiții suplimentare pentru debranșarea individuală față de cele reglementate prin art. 30 din Legea nr 325/2006. Fiind un act normativ inferior, dat în aplicarea Legii nr 325/2006, Ordinul 91/2007 nu putea decât să dezvolte sau să detalieze dispozițiile legii și nicidecum să creeze situații juridice noi și să restrângă un drept recunoscut de lege.
Prin impunerea de cerințe noi față de cele reglementate de Legea nr 325/2006, Ordinul nr. 91/2007 completează de fapt dispozițiile legii, ori potrivit art. 58 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, modificarea unui act normativ are loc numai printr-un act normativ de același nivel sau de un nivel superior. Potrivit art. 78 din Legea nr. 24/2000, „Ordinele, instrucțiunile si alte asemenea acte trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea cărora au fost emise si nu pot conține soluții care sa contravină prevederilor acestora.”
În ceea ce privește susținerea privind existența unui singur sistem de încălzire, instanța constată că deși pârâta a invocat H.C.L. a Municipiului C. nr. 429/2008 care a aprobat zonele unitare de încălzire de pe raza municipiului unde se promovează ideea unui singur sistem de încălzire, nu a făcut dovada apartenenței condominiumului din care fac parte apartamentul reclamantului la una dintre zonele respective. Anexa nr. 1 a hotărârii conține doar o schemă simplificată a sistemului centralizat de încălzire din care nu pot fi identificate zonele.
Având în vedere considerentele expuse, instanța urmează să admită acțiunea și să oblige pârâta să debranșeze de la rețeaua centrală de termoficare apartamentul nr. 46 din C., .. 72, ., aparținând reclamantului.
În temei art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei, aceasta urmează să fie obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 520 lei compusă din suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat în sumă de 500 lei.”
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice C., solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate.
În motivare, apelanta a arătat că, întrucât nu au fost îndeplinite toate condițiile legale prevăzute în Procedura de deconectare obligatorie pentru astfel de aviz, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 24/15.05.2014, dosarul fiind incomplet, încadrându-se în prevederile Anexei 1, cazul 1 din procedură, intimații reclamanți au primit aviz nefavorabil de deconectare, iar instanța de fond nu a ținut cont de inexistența avizului favorabil necesar. De fapt apartamentul este deja deconectat, reclamantul beneficiind de furnizarea gazelor naturale. De asemenea, instanța de fond a utilizat eronat termenii, în speță fiind vorba de o deconectare individuală, nu o debranșare a condominiului. Instanța de fond a omis și să învedereze obligația reclamantului intimat de a suporta toate cheltuielile de deconectare/debranșare prevăzute de art. 30 alin. 6 din Legea 325/2006.
S-a apreciat că disp. art. 249 nu sunt contrare legilor în executarea cărora sunt date și respectă principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative. Din acest text de lege imperativ rezultă indubitabil că sunt interzise expres deconectările din acele condominii unde anterior intrării în vigoare a Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 nu s-au produs deconectări anterioare. Acest text de lege nu instituie nicio condiție suplimentară și nici nu adaugă la lege, ci reglementează o situație distinctă în care se pot efectua deconectări individuale. Avându-se în vedere principiul legalității, instanța nu poate înlătura de la aplicare disp. art. 249 din Ordinul nr. 91/2007.
Instanța nu a avut în vedere, deși s-au adus dovezi în acest sens, că apartamentul în privința căruia se solicită deconectarea face parte din zona unitară de încălzire aprobată prin Hotărârea Consiliului Local al mun. C. nr. 429/08.09.2008, iar disp. art. 250 din Ordinul nr. 91/2007 impun ca debranșarea totală a instalațiilor interioare de încălzire și/sau pentru apă caldă de consum ale unui utilizator tip condominiu să se facă în condițiile în care condominiul nu se află în zona unitară de încălzire pentru care autoritatea administrației publice locale a stabilit că încălzirea se realizează exclusiv în sistem centralizat.
În drept, s-au invocat disp. art. 466 și urm. NCPC.
Intimatul C. M. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a arătat că nu a vizat prin cererea sa obținerea unui aviz favorabil pentru debranșare, ci direct debranșarea de la rețeaua de termoficare, în temeiul dreptului prevăzut de Legea 325/2006 de a alege liber sistemul de termoficare. După ce în alte cauze s-a constatat nelegalitatea art. 249 din Ordinul 91/2007, în dosarul_ Curtea de Apel București a dat o sentință de anulare a acestei prevederi, care după rămânerea definitivă urmează a se aplica obligatoriu.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art.476 Cod proc. Civ., instanța constată următoarele:
Prima instanță a reținut în cod corect situația de fapt, precum și temeiurile legale incidente. Astfel, în baza disp. art. 41 alin. 2 lit. d din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice utilizatorii au dreptul să renunțe, în condițiile legii, la serviciile contractate, iar potrivit disp. art. 30 alin. 2 din Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică „Deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative:
http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp197320/_.HTML - #a)acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală;
http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp197320/_.HTML - #b)acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire;
http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp197320/_.HTML - #c)anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte”.
În baza art. 52 din Legea nr. 325/2006 „În termen de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Legii nr. 51/2006 A.N.R.S.C. elaborează și aprobă regulamentul-cadru și caietul de sarcini-cadru ale serviciului public de alimentare cu energie termică.”
Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică a fost aprobat prin Ordinul nr. 91/20.03.2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală și a intrat în vigoare la 23.05.2007. Acest act normativ detaliază condițiile stipulate de Legea nr. 325/2006 pentru deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu, stabilind însă și o condiție în plus prin prevederile art. 249 în sensul că „Deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament”.
Apelanta pârâtă RADET S.A. C. nu a contestat în fața instanței de fond faptul că intimații reclamanți îndeplinesc cele trei condiții impuse de Legea nr. 325/2006, ci a susținut că, întrucât nu au fost îndeplinite toate condițiile legale prevăzute în Procedura de deconectare obligatorie pentru astfel de aviz, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 24/15.05.2014, dosarul fiind incomplet, încadrându-se în prevederile Anexei 1, cazul 1 din procedură (în condominiul în care locuiește reclamantul nu există o altă debranșare anterioară ), - acesta a primit aviz nefavorabil de deconectare.
Tribunalul constată că prin art. 249 din Ordinul 91/2007 sunt stabilite condiții suplimentare pentru debranșarea individuală față de cele reglementate prin art. 30 din Legea nr. 325/2006. Cât timp este un act normativ inferior, dat în aplicarea Legii nr. 325/2006, Ordinul 91/2007 nu putea decât să dezvolte sau să detalieze dispozițiile legii și nicidecum să creeze situații juridice noi și să restrângă un drept recunoscut de lege.
Prin impunerea de cerințe noi față de cele reglementate de Legea nr. 325/2006, Ordinul nr. 91/2007 completează de fapt dispozițiile legii, or potrivit art. 58 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, modificarea unui act normativ are loc numai printr-un act normativ de același nivel sau de un nivel superior.
Mai mult, art. 78 din Legea nr. 24/2000 stipulează că „Ordinele, instrucțiunile si alte asemenea acte trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea cărora au fost emise si nu pot conține soluții care sa contravină prevederilor acestora”.
Totodată, apelanta a invocat faptul că, la nivelul Municipiului Constanta, Consiliul Local Constanta a aprobat prin HCLM 429 din 08.09.2008 zonele unitare de încălzire de pe raza Municipiului Constanta unde se promovează ideea unui singur sistem de încălzire. Instanța de fond a reținut în mod corect că nu s-a făcut dovada apartenenței condominiumului din care face parte apartamentul reclamantului la una dintre zonele respective, iarapelantul pârât nu a demonstrat probatoriu nici în apel că imobilul pentru care se solicită emiterea avizului este arondat zonelor de consum descrise în anexa la HCL 429/2008 privind sistemul unic de încălzire. De asemenea, Tribunalul constată că art. 1 din HCL invocată prevede doar aprobarea zonei unitare de încălzire a Municipiului C. cu energie termică din rețeaua de distribuție centralizată a RADET C., conform anexei parte integrantă, iar nu aprobarea zonei unitare de încălzire pentru care încălzirea s-ar realiza exclusiv în sistem centralizat.
Instanța de apel reține și dispozițiile art. 17 alin. 3 din Legea nr. 121/2014 privind eficiența energetică prevede că „Este interzisă orice activitate a distribuitorilor și furnizorilor de energie care ar putea împiedica cererea și furnizarea de servicii energetice ori alte măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice sau care ar putea împiedica dezvoltarea piețelor pentru astfel de servicii ori măsuri, inclusiv blocarea piețelor pentru concurenți sau abuzul de poziție dominantă”. Fără discuție, pârâta are și ea obligația de a se conforma normei comunitare transpuse în legea internă, atâta timp cât art. 4 pct. 14 din legea menționată include în noțiunea de „energie” și energia termică.
Nu pot fi reținute ca relevante susținerile apelantei privind faptul că intimatul reclamant nu a solicitat obligarea sa la emiterea avizului favorabil, de vreme ce refuzul emiterii acestuia a fost clar exprimat, iar reclamantul a solicitat practic substituirea acordului pârâtei și obligarea acesteia direct la debranșare. De asemenea, nu au relevanță nici susținerile privind termenii utilizați, respectiv ”debranșare” în loc de ”deconectare”, dispozitivul sentinței fiind clar formulat în sensul debranșării de la rețeaua de termoficare a RADET a apartamentului reclamantului, neputând fi confundat obiectul debranșării cu întreg condominiul. În privința omisiunii instanței de fond de a se referi la obligația reclamantului de a suporta cheltuielile de deconectare/debranșare, instanța de control judiciar reține că nu s-a dedus judecății această chestiune, nefăcând obiectul acțiunii obligarea la debranșare cu scutirea de cheltuieli, ci suplinirea acordului RADET cu privire la debranșare.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 NCPC instanța urmează să respingă apelul ca nefondat, reținând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE C. cu sediul în mun. C., .. 14 A, județ C., împotriva sentinței civile nr. 377/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. M. D. cu domiciliul în mun. C., .. 72, ., parter, ., ca nefondat.
Obligă apelantul la plata sumei de 500 lei - cheltuieli de judecată, in favoarea intimatului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. O. C. B.
GREFIER,
V. G.
Red. jud. fond E.E.L.
Red. jud. C. B.
4 exmpl./ 11.01.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 153/2016. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 931/2015. Tribunalul... → |
|---|
