Pretenţii. Decizia nr. 153/2016. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2016 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 153/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Decizia civilă nr.153
Ședința publică de la 04 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C.
Judecător L. D.
Grefier M. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta . în C., .-24, în contradictoriu cu intimata A. V., domiciliat în Năvodari, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1926/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită potrivit art.165 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL:
. Hotărârea instanței de fond
Prin cererea formulată în procedura cu privire la cererile de valoare redusă, reclamanta S.C. R. S.A. a solicitat obligarea pârâtului A. V. la plata sumei de 283,23 lei reprezentând contravaloare apă/canal furnizată în perioada februarie-mai 2014, a penalităților de întârziere în cuantum de 13,31 lei, dar și în continuare, până la achitarea integrală a debitului de 283,23 lei, fără a putea depăși valoarea obligației principale, precum și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și taxă notificare.
Prin Sentința civilă nr 1926/20.02.2015, Judecătoria C. a admis în parte acțiunea, obligându-l pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 283,23 lei reprezentând c/val servicii de apă și canal facturate în perioada februarie-mai 2014, a sumei de 13,31 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 06.10.2014, penalități în continuare la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, până la achitarea integrală a debitului.
De asemenea, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei., fiind respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 30 lei reprezentând taxă notificare prin executor judceătoresc.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, între S.C. R. S.A. - în calitate de operator și Asociația de proprietari C5 din Năvodari - în calitate de utilizator, a fost încheiat contractul nr. 11/ 19.10.2011 (f. 30-33), iar ulterior a fost încheiată, între aceleași părți și pârâtul A. V. - în calitate de utilizator individual, convenția de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare nr. 7279/ 21.05.2012 - anexă la Contractul nr. 11/ 19.10.2011 (f. 23-28).
În baza acestor contracte, reclamanta a facturat serviciile prestate în folosul pârâtului în perioada de consum 28.12.2013 – 27.03.2014, sens în care a emis cele 4 facturi atașate cererii (f. 18-21) ce au fost achitate parțial, rămânând neachitată suma de 283.23 lei.
Reținând incidența art. 1270 alin. 1, art. 1350 și art. 1516 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 278/ 2009 și având în vedere că, în speța de față, reclamanta - prin înscrisurile depuse la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât - respectiv obligația de plată a prețului serviciilor de apă și canal, instanța a apreciat că pârâtului îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, că și-a executat propriile obligații.
În cauză, pârâtul nu a făcut o asemenea dovadă, dar nici nu s-a înfățișat la termenul din data de 06.02.2015 pentru a răspunde la interogatoriul propus de reclamantă, astfel că intervine – în folosul S.C. R. S.A. – prezumția instituită de art. 358 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, s-a observat că acestea sunt pretinse în temeiul unei clauze penale, cuprinsă în art. 13 alin. 3 din Contractul nr. 11/ 19.10.2011 și în art. 20 din Convenția de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare nr. 7279/ 21.05.2012, fiind reținute în acest sens și prevederile art. 31 alin. 7 din Legea nr. 241/ 2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare – republicată
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, față de cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și constatând culpa procesuală a pârâtului în prezenta cauză, instanța l-a obligat pe acesta din urmă la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru de 50 lei.
În ceea ce privește taxa de notificare achitată de reclamantă executorului, instanța a apreciat-o ca fiind o cheltuială neutilă procesului, întrucât debitorul este de drept în întârziere, conform art. 1523 alin. 2 lit. c) din Codul civil, astfel cum se arată chiar în cuprinsul notificării (f. 16).
II. Cererile părților în apel
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta R. SA, criticând soluția instanței de fond sub aspectul neacordării taxei de notificare în sumă de 30 lei.
În motivarea căii de atac promovată, apelanta susține că a făcut dovada achitării contravalorii taxei de notificare cu factura nr 3084/01.07.2014 emisă de B. D. D. și chitanța nr 842/02.07.2014, prin care s-au achitat notificările de la nr 801 la nr 966, printre care se află și notificarea pârâtului nr. 921/27.06.2014.
Apelanta mai susține că, în temeiul art.1522 NCPC, a înțeles să pună în întârziere debitorul prin notificare trimisă prin executorul judecătoresc, ca urmare a faptului că, anterior, notificările prin poștă nu au asigurat comunicarea către debitori a solicitării de plată a debitelor restante.
În drept s-au invocat dispozițiile art.466 NCPC, iar în dovedirea susținerilor sale, apelanta a anexat cererii înscrisuri și jurisprudență.
Legal citat, intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare, fiind astfel incidente prevederile art 208 alin 2 Cprciv.
III. Considerentele instanței de apel
Examinând apelul în limitele învestirii și în raport de probele administrate, tribunalul apreciază că este întemeiat.
În baza contractului nr. 11/2011 și Convenției de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare nr 7279/2012, apelanta-reclamantă . prestat intimatului-pârât A. V. servicii de alimentare cu apă potabilă și de canalizare, pentru care a emis facturi fiscale ce au fost achitate parțial.
In mod temeinic instanța de fond a reținut că intimatul-pârât avea obligația să plătească reclamantei contravaloarea facturilor emise pe numele lui în termen de 15 zile conform art. 19 din convenția nr. 11/2011 și că neplata la scadență atrage curgerea penalităților de întârziere care sunt la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare (art 20).
Referitor la notificarea intimatului-pârât, tribunalul constată că, deși apelanta reclamantă invocă dispozițiile art.1523 alin.2 lit.c) NCC, privind întârzierea de drept a debitorului într-un contract cu executare succesivă, precizează în notificare că acordă debitorului un termen de grație de 15 zile și chiar posibilitatea eșalonării plății datoriei, astfel încât, în raport de dispozițiile art.1523 alin.4 NCCiv., reclamanta creditoare care a înțeles să renunțe temporar la dreptul conferit de art.1523 alin.2 lit.c) NCC în favoarea debitorului, este îndreptățită să primească de la debitor contravaloarea acestei cheltuieli efectuate pentru recuperarea creanței sale.
În acest sens, se observă că apelanta R. SA depusese odată cu cererea de chemare în judecată factura nr.3091/02.07.2014, cu care a făcut dovada că a plătit contravaloarea notificării nr. 921/27.06.2014.
Având în vedere că prin probele administrate s-a facut dovada plății notificării trimisă intimatului- pârât, în temeiul art.480 alin.2 NCPC, instanța va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată, în sensul obligării pârâtului A. V. și la plata sumei de 30 lei contravaloare notificare.
În baza art.453 alin.1 NCPC, intimatul va suporta și cheltuielile de judecată dovedite a fi fost efectuate de către apelantă, constând în taxa judiciară de timbru (filele 46-49).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta R. SA, sediul în C., .-24, în contradictoriu cu intimatul A. V., domiciliat în Năvodari, ., ., ., împotriva sentinței civile nr 1926/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria C..
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că obligă pe pârâtul A. V. către reclamanta . la plata sumei de 30 lei reprezentând taxă notificare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimatul A. V. către apelanta R. SA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 20 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2016.
Președinte, Judecător,
C. I. D. L.
Grefier,
M. B.
Jud.fond.G.M.
Tehnred.jud.L.D.
D.I.26.02.
2 Com.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 308/2016. Tribunalul CONSTANŢA | Obligatia de a face. Decizia nr. 913/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
