Pretenţii. Sentința nr. 36/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 36/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 4939/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 60/2013
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. O.
Judecător O. P. A.
Judecător C. I. C.
Grefier A. F.
*********
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent reclamant T. C. împotriva sentinței nr. 3698/09.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ * în contradictoriu cu intimatul pârât T. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurent reclamant T. C. prin avocat D. G. și intimat pârât T. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului și casarea sentinței instanței de fond. A arătat că sunt invocate motive de recurs de nulitate publică astfel că nu se poate reține nemotivarea în termenul legal.
Intimatul pârât solicită respingerea recursului.
INSTANȚA
Prin cererea formulata la data de 16.02.2011, înregistrata pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamantul T. C. a chemat in judecata pârâții T. L. si C. A. Suc. C., solicitând instanței obligarea acestora, in solidar, la plata sumei de 2868,58 lei reprezentând contravaloare reparații, 21 lei contravaloare rovinieta pe perioada 13.12._11, 22 lei contravaloare impozite si taxe, 50 lei contravaloare RCA, dobânda legala calculata asupra sumei de 2961,58 lei si daune morale in cuantum de 300 lei.
În motivare se arată că la data de 13.12.2010, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietatea sa, la intersecția cu . a fost lovit de autoturismul marca Oltcit cu nr. de înmatriculare_, condus de paratul T. Leonid.
Întrucât paratul T. Leonid era asigurat RCA la societatea parata, s-au deplasat la sediul asiguratorului pentru constatarea daunelor, fiind deschis dosarul de dauna RA2322DJ10.
La data de 19.01.2011, societatea parata i-a comunicat refuzul de despăgubire.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9987-999, art. 1089 C.civ si OG 9/200, art. 274-277 C..
Parata a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca netemeinica arătând, in esența, ca evenimentul rutier nu s-a produs in condițiile descrise de părți.
Prin întâmpinare, parata a invocat si excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a faptului ca nu a fost parcursa procedura prealabila a concilierii.
Prin sentinta civila nr.7101/15.04.2011 pronunțată de Judecatoria C. în dosarul nr._ a fost admisa excepția inadmisibilitatii actiunii formulata de reclamantul T. C., in contradictoriu cu parații T. L. și .
Instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 7201 C., in procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, înainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul trebuie sa încerce soluționarea pe cale amiabila a litigiului, prin conciliere cu cealaltă parte.
Împotriva sentinței sus menționate a formulat recurs reclamantul T. C..
În motivarea recursului, recurentul-reclamanta a arătat că, în fapt a chemat în judecată pe T. Leonid întrucât accidentul rutier s-a produs din culpa sa, fapt recunoscut de acesta atât în înțelegerea amiabilă depusă la dosarul RA2322DJ10 deschis de C. A. pe data de 13.12.2010, cât în fața instanței; iar respingerea acțiunii introductive de către instanța de fond ca urmare a dispozițiilor art. 720 indice 1 Cod procedură civilă invocate de C. A. prin întâmpinarea depusă este netemeinică și nelegală întrucât nu reprezintă o faptă comercială, ci o recuperare a unei pagube produse.
Prin decizia nr.33/16.01.2012, pronunțată de Tribunalul D. recursul a fost admis, iar sentința recurată a fost casată în parte, cauza a fost trimisa spre rejudecare la aceeași instanță față de pârâtul T. L., fiind menținute dispozițiile sentinței fata de parata ..
S-a reținut, in esență, de către instanța de control judiciar că, în condițiile în care părțile implicate în accidentul de circulație, adică reclamantul și pârâtul T. L. sunt persoane fizice, nu se poate pune problema unui raport juridic comercial între aceste persoane.
În speță, contractul de asigurare s-a încheiat între cei doi pârâți, iar reclamantul a înțeles să cheme în judecată și pe pârâta . – SUC C., care are calitatea de comerciant, și raportat la dispozițiile art 3,6 C. Comercial coroborat cu art. 56 C.. legii comerciale numai între recurentul reclamant și intimata pârâtă . SUC C., situație în care numai față de această pârâtă din punct de vedere procedural trebuia respectată de către reclamant cerința imperativă a îndepliniri procedurii prealabile și obligatorii a concilierii reglementată de art. 720/1 Cod procedură civilă.
Astfel fiind, tribunalul a considerat că în mod corect instanța de fond a reținut că nu a fost respectată această procedură prealabilă de către reclamant față de pârâta . SUC C., însă soluția instanței de fond de respingere a cererii reclamanților împotriva pârâtului T. L. pe excepția inadmisibilității, urmare neîndepliniri acestei proceduri este greșită.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.02.2012, sub nr._ .
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. T. I., instanța de fond a constatat următoarele:
Reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe existența unei obligații a pârâtului de a-l despăgubi pentru prejudiciul material produs autoturismului său, urmare a evenimentului rutier din data de 13.12.2010 precum și pentru lipsa de folosință a autovehiculului avariat prin fapta pârâtului. În speță, instanța a constatat că pârâtul T. L. a fost autorul unui accident în urma căruia a fost avariat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparținând reclamantului. Pentru recuperarea prejudiciului produs, întrucât pârâtul era asigurat obligatoriu având poliță RCA la societatea de asigurare . C., s-a întocmit dosarul de daună RA2322DJ10.
Potrivit art. 49, capitolul 3 privind asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule din Legea nr. 136/1995, asiguratorul RCA acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, din acestea făcând parte și lipsa de folosință a vehiculului avariat.
Potrivit art. 54 din aceeași lege, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, persoana răspunzătoare de accident fiind citată în calitate de intervenient forțat, pentru opozabilitate, dar nefiind parte în raportul juridic dedus judecății.
Prin urmare, pentru acoperirea prejudiciului, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât societatea de asigurare de răspundere civilă, în speță ., iar nu persoana vinovată de accident, răspunderea acesteia fiind subsidiară numai în măsura în care valoarea prejudiciului depășește limitele obligației asiguratorului. În speță, reclamantul nu a făcut dovada ca prejudiciul material produs autoturismului său depășește plafonul.
Rezultă că pârâtul T. L. nu este parte în raportul juridic dedus judecății, astfel că nu are calitatea procesuală pasivă.
Având în vedere că acțiunea a fost pornită împotriva altei persoane decât cea obligată în raportul juridic, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului T. L., invocată din oficiu și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, prin sentința nr. 3698 din data de 09.03.2012.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamantul T. C., criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs depuse ulterior, recurentul a arătat că litigiul nu este de natură comercială întrucât el nu a apărut în urma nerespectării unor drepturi sau obligații derivate din contracte, acte sau alte înțelegeri cu caracter comercial, ci datorită încălcării de către pârât a unor norme prevăzute de Codul rutier.
A menționat că instanța de fond nu a ținut cont de art. 315 C.P.C care prevede " În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate,….sunt obligatorii pentru judecătorii fondului"
A mai arătat totodată că instanța de fond a dat o sentință comercială la un litigiu de drept civil și că trebuia să decline competența conform art. 158 C.PC.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 C.P.C.
Recursul a fost timbrat corespunzător.
În apărare la data de 08.10.2012 intimata pârâtă . a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea sentinței instanței de fond.
În motivare a arătat că atât instanța de fond cât și instanța de fond în rejudecare au apreciat în mod corect excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile a concilierii, prevăzută de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, care este o procedură obligatorie.
În ceea ce privește respingerea cererii de chemare în judecată față de pârâtul T. Leonid ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, intimata . apreciază că este întemeiată.
La data de 15.11.2012 reclamantul recurent și-a precizat recursul, arătând că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea împotriva intimatului pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive, fără a fi analizată pe fond cererea introductivă.
A precizat totodată că acțiunea introductivă a avut ca temei juridic răspunderea civilă delictuală prev. de art. 998 Cod civil, iar instanța de fond și-a motivat soluția exclusiv pe raporturile de asigurare.
Pe de altă partea a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea principiului accesului la justiție consacrat de art. 6 pct. 1 din CEDO, fiind încălcat și principiul disponibilității.
A solicitat și cheltuieli de judecată.
La data de 19.11.2012 instanța de recurs a constatat că din eroare a fost conceptată în cauză societatea de asigurări față de dispozițiile sentinței nr. 7101/2011 a Judecătoriei C. și ale deciziei nr. 33/2012 a Tribunalului D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este întemeiat, hotărârea fiind dată cu încălcarea legii, motiv de recurs de ordine publică în speță.
Astfel instanța de fond nu a avut în vedere motivele cererii de chemare în judecată, respectiv disp. art. 998-999 C.civ., conform cărora "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa". A considerat că singura cale de recuperare a prejudiciului este acțiunea îndreptată împotriva societății de asigurare, deși aceasta nu putea răspunde decât în temeiul contractului de asigurare față de care reclamantul era terț, contractul fiind încheiat între cel care a cauzat paguba și asigurător.
Or, cel păgubit în urma unui accident de circulație putea formula acțiune decât împotriva celui care i-a cauzat paguba conform regulilor răspunderii civile delictuale, împotriva societății la care acesta era asigurat, în temeiul legii și a poliței RCA încheiate sau împotriva ambilor, neexistând o anumită ordine pe care reclamantul trebuie să o respecte.
Instanța reține că principiul disponibilității este unul dintre principiile esențiale care guvernează procesul civil, iar din acțiunea introductivă rezultă că reclamantul a chemat în judecată atât pe pârâtul despre care susține că a fost autorul accidentului care a avut ca efect avarierea autoturismului său, cât și asigurătorul acestuia. Instanța de fond nu putea astfel să considere că pârâtul persoană fizică nu are calitate procesuală pasivă decât dacă din probele administrate reieșea că acesta nu a produs accidentul de circulație ( în urma soluției date de Tribunal în primul recurs cadrul procesual fiind redus, acțiunea aflată pe rol privind doar pe reclamant și persoana fizică). Din conținutul sentinței recurate se observă însă că excepția a fost reținută ca întemeiată deoarece s-a considerat că reclamantul nu se putea îndrepta decât împotriva societății de asigurare, apreciere care încalcă principiul disponibilității și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO.
O instanță nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării, principiul disponibilității cuprinzând în conținutul său prerogativa dreptului reclamantului de a determina limitele acțiunii. Abordarea cauzei prin raportare la un alt temei juridic decât cel invocat prin acțiune echivalează cu necercetarea fondului, fiind încălcate disp.art. 129 alin.6., 105 alin.2 C.pr.civ și atrăgând incidența prevederilor art. 304 pct 5 Cod procedură civilă, ale art. 312. alin.5 C.pr.civ, cu consecința casării hotărârii astfel pronunțate și trimiterii cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, instanța va respecta limitele judecății prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și la temeiul juridic invocat în susținerea acesteia, urmând să administreze toate probele necesare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de recurent reclamant T. C., cu domiciliul în C., ., jud. D., împotriva sentinței nr. 3698/09.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ * în contradictoriu cu intimatul pârât T. L., cu domiciliul în C., B-dl Calea Bucrurești, nr. 155A, .. 1, . ca obiect pretenții
Casează sentința nr. 3698/03.03.2012 a Judecătoriei C. și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2013
Președinte, I. O. | Judecător, O. P. A. | Judecător, C. I. C. |
Grefier, A. F. |
Red.jud. I.O./2ex/06.03.2012
Teh.A.F.
Jud. fond. M.O.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 186/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
