Procedura insolvenţei. Sentința nr. 819/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 819/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 822/63/2012/a2
Dosar nr._ 12/a2
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II A CIVILA
Sentinta nr. 819/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V.
Grefier T. M.
********
Pe rol soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale, formulată de lichidatorul judiciar E. . administreze procedura insolvenței debitoarei ., în contradictoriu cu pârâta M. L. .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns lichidatorul judiciar E. . O. C., lipsind pârâta M. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul arhivă de către pârâta M. L. copia deciziei nr. 238/3.11.2011 a DGFP D., după care,
Constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente.
Lichidatorul judiciar E. . O. solicită admiterea cererii de antrenare a raspunderii patrimoniale așa cum a fost formulată, suportarea întregului pasiv al debitoarei de către pârâtă .
INSTANȚA
La data de 29.11.2012, lichidatorul judiciar E. . cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtei M. L., în temeiul art 138 alin.1 lit.a ,lit.d și lit.e din Legea 85/2006, privind procedura insolvenței și obligarea acesteia la suportarea întregului pasiv al debitoarei, în cuantum de 2.257.911 lei pentru prejudiciul produs debitoarei .
In motivarea cererii lichidatorul judiciar E. . că prin Sentința nr. 333 din 1.03.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ 12, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei ., fiind desemnat administrator judiciar, iar prin Sentința nr.1159/2012 din data de 20.09.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ 12/a1, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei ., fiind desemnat lichidator judiciar.
Menționează faptul că deși a procedat la notificarea debitoarei, precum și a fostului administratorul M. L. a reușit să intre în posesia unei părți din documentele financiar-contabile prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 abia după declanșarea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
Arată că din analiza balanțelor contabile întocmite la 31 dec. 2010 si 31 dec. 2011 a constatat următoarele:
In balanța întocmită la 31 dec.2010 a constatat următoarele:
-la secțiunea – Mijloace de transport - apar înregistrate bunuri în cuantum de 38.017,12 lei ,care nu se regăsesc înregistrate la balanțele următoare întocmite ;
In balanța întocmită la 31 dec.2011 a constatat următoarele:
-la secțiunea -Mărfuri – apar înregistrate mărfuri în valoare de 3.837.835,25 lei ,care ulterior au fost scoase din evidența contabilă, nefiind puse analitice din care să reiese sub ce modalitate s-a realizat această operațiune.
-la secțiunea -Clienți – apar debite de recuperate, pe tot parcursul anului 2011, în cuantum de 5.673.504,63 lei,care ulterior ,la data de 31 dec. 2012 ,apar ca și încasate, nefiind puse la dispoziție înscrisuri analitice care să ateste modalitatea de încasare, precum și destinația ,acestora .
- la secțiunea -Asociați - apare înregistrată suma de 5.790,27 lei, ce reprezintă suma plătită asociatului M. L., nefiind depuse documente analitice care să justifice datoria către asociat ,pentru care s-a efectuat o plata la valoarea aceasta.
- la secțiunea – C. curent la banca în lei - apare înregistrată suma de 5.706.885,20 lei, în contul societății debitoare, care ulterior este scoasă din contabilitate, nefiind puse la dispoziție documente care să ateste modalitatea de încasare, precum și destinația, acestora.
- la secțiunea -Casa în lei - apare înregistrată suma de 2.082.715,93 lei ,în casa societății debitoare, care ulterior este scoasă din contabilitate, nefiind puse la dispoziție documentele care să ateste modalitatea de încasare, precum și destinația acestora.
Manționează că în urma analizei efectuate asupra documentelor deținute ,a constatat faptul că administratorul M. L., îi este imputabilă apariția stării de insolvență pentru săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 lit.a, d. și e din Legea 85/2006.
In ceea ce privește justificarea calității procesuale pasive ,consideră că nu exista nici un dubiu, legiuitorul recunoscând această calitate de membru al organelor de conducere, arătând că pârâta M. L. a deținut calitatea de administrator încă de la data de 28 iulie 2010.
In ceea ce privește condițiile răspunderii delictuale speciale prevăzute și reglementate de art.138 din lege arată că antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarele condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită, raportul de cauzalitate precum și culpa persoanei a cărei răspundere se solicită .
1.Prejudiciul. Prejudiciul existent în patrimoniul debitorului este cuantificat la valoarea de 2.257.991 lei.
2.Fapta ilicită. Fapta ilicita constă în săvârșirea celor prevăzute de art. 138 lit.a, d, și e din Legea 85/2006 ;
a) ,,au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane ,,.
d) ,, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea ,,.
e)- ,,au deturant sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia ,,.
Faptele ilicite, pot fi săvârșite prin următoarele modalități:
a . Creanțele - reprezintă bunuri mobile necorporale,
Sumele de bani din Casa și Conturile bancare – reprezintă bunuri mobile necorporale,
Mijloacele de transport –reprezintă bunuri mobile corporale,
Mărfurile –reprezintă bunuri mobile corporale,
Menționează că atâta timp cât bunurile în cauză, sunt evidențiate în contabilitatea falitei, până la finele anului 2011, iar administratorul social M. L. nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele justificative ale acestor înregistrări, respectiv înscrisuri analitice, se naște prezumția faptului că acestea au fost folosite în interes propriu de către pârâtă.
Invederează faptul că toate bunurile evidențiate în contabilitate, nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar .In aceste condiții consideră că proba contrară, prin care ar fi răsturnată această prezumție ,aparține în mod exclusiv pârâtei.
d. Fapta pentru care solicită antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei M. L. este expres prevăzută și sancționată de legiuitor la art. 138 alin.1 lit.d din legea insolvenței ,respectiv ,, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea ,,.
Invederează instanței că practica judiciară și literatura de specialitate au statutat în mod constant că fapta ilicită de neținere a contabilității în conformitate cu legea se apreciază în funcție de prevederile Legii 82/1991 și are în vedere în special nerespectarea prevederilor legale privind întocmirea balanțelor de verificare lunare, a registrului jurnal, registrul inventar precum și respectarea obligațiilor de întocmire și depunere a situațiilor financiare anuale.
Fapta de neținere a contabilității conform legii, este ilicită și mai mult a fost săvârșită cu intenție de fostul administrator al debitoarei care ,deși avea cunoștință de obligațiile legale ce îi incumbă față de societatea pe care o conducea în calitate de administrator, a manifestat o totală neglijență și nepăsare ,împrejurare care a avut drept consecință insolvența societății .
e) O modalitate prin care poate fi săvârșita fapta prevăzută de art. 138 lit.e din lege, este reprezentată de deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice .
Fapta ce consta în mărirea fictivă a pasivului debitorului persoana juridică, în practica cel mai adesea ,se săvârșește prin omisiunea membrilor organelor de conducere, de a iniția demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor pe care debitorul persoana juridică le are față de anumiți parteneri contractuali ,astfel pasivul debitorului se mărește doar în mod fictiv. Reglementând această faptă, legiuitorul a avut în vedere și cazul în care membrii organelor de conducere au creat doar aparenta inițierii unor demersuri în vederea recuperării creanțelor. Arată că această faptă este vădit imputabila pârâtei, iar consecința acesteia este reprezentată de prejudicierea creditorilor prin nerespectarea acestor creanțe, deși în contabilitate apar ca fiind recuperate, însă nu se face dovada prin documente ,ca aceste creanțe au fost efectiv recuperate, precum și destinația sumelor de bani recuperate.
Prin nedepunerea documentelor analitice, pârâta a urmărit ca toate operațiunile efectuate de societate să nu fie înregistrate în contabilitate ,cu scopul ca mărfurile și sumele de bani să fie deturnate sau ascunse. Consideră că în mod de netăgătuit ,se impune antrenarea răspunderii partimoniale a pârâtei M. L., în calitate de administrator social al debitoarei și obligarea acesteia la suportarea în întregime a pasivului societății, întrucât aceasta nu a întocmit și depus documentele analitice pentru debitoare, aferente anilor 2010-2011 ,respectiv registrul jurnal și registrul inventar, precum și documentele justificative care să ateste ieșirea din patrimonial societății la finele anului 2011.
3.Raportul de cauzalitate între prejudiciu coroborat cu fapte ilicite și ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Pentru admisibilitatea unei asemenea cererii, legiuitorul impune existența unei legături între fapta ilicită coroborată cu prejudiciul cauzat ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Față de aceste considerente, este cert că fapta de neținere a contabilității conform legii echivalează cu o situație de haos, caracterizată prin necunoașterea creditorilor, a debitorilor, a situației societății în ansamblu, aspecte incompatibile cu diligența de care trebuie să dea dovadă administratorul social pentru a asigura o bună gestiune a societății, care să conducă la realizarea obiectului de activitate .
4.Vinovația.O ultimă cerință a legiuitorului ce se impune a fi îndeplinită o reprezintă vinovăția celui a cărui răspundere se solicită. Astfel fapta prevăzută de art. 138 lit.a,d și e, poate fi săvârșită numai cu intenție.
Având în vedere argumentele concludente expuse, solicită ca întreg pasivul societății debitoare, în cuantum de 2.257.911 lei să fie suportat de pârâta M. L., în calitate de fost administrator al . .
In drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art.138 lit. a,lit.d, si lit. e din Lg.85/2006.
La dosar a depus în fotocopie: Sentința nr .333/1.03.2012 a Tribunalului D., Sentinta nr.1159/2012 a Tribunalului D., certificat ONRC, notificari, Ordonanța /16.07.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D., tabelul definitiv al creanțelor, proces verbal de predare primire din 17.05.2012, balanța de verificare .
La data de 6.03.2013 pârâta M. L. a depus la dosar întimpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neântemeiată .
In motivarea întâmpinării arată că a predat o parte din bunurile societății, iar documentele au fost predate ulterior declanșării procedurii de insolvență, iar încălcarea dispozițiilor art.28 din Legea 85/2006 nu poate fi asimilată faptei prevăzuta de art. 138 lit.d din lege .
Arată că pentru a se atrage răspunderea membrilor organelor de conducere, administratorului societății falite trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale, respectiv existanța prejudiciului, fapta ilicită a persoanei, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu, fapta ilicită să fie comisă cu una din formele de vinovație .
In conformitate cu dispozițiile art.1169 C,civ., lichidatorul judiciar trebuia să dovedeasă că pârâta a săvârșit faptele mai sus menționate . Arată că fapta prevăzută de art. 138 lit. d din lege cuprinde trei ipoteze, primele 2 ipoteze se referă la faptul că s-a ținut o contabilitate fictivă sau a făcut să dispară unele documente contabile, însă lichidatorul judiciar nu a probat cele afirmate . Cele două ipoteze prevăzute de art. 138 lit.d se referă la faptul că nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, arată că nici această faptă nu a fost dovedită.
Faptul că administratorul societății debitoare nu a depus documentele prevăzute de art. 28 din lege în termenul prevăzut de art. 35 din aceeași lege, ori că nu a depus toate documentele financiare contabile, sau că nu a depus raporturile contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitate în conformitate cu legea, lipsind probe certe în acest sens.
Așadar simplu fapt că nu s-ar fi ținut contabilitate, potrivit legii nu este de natura să ducă la angajarea răspunderii în lipsa raportului de cauzalitate între această fapta și ajungerea societății în stare de insolvență. Ori în speță nu a fost efectuată dovada acestui raport de cauzalitate și în concluzie nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de art. 138 lit.d din Legea 85/2006 .Arată că nu a fost dovedită nici ipoteza că a fost mărit în mod fictiv pasivul debitoarei.
In ceea ce privește prezumția că bunurile au fost folosite în interes propriu consideră că în cauză a fost demonstrat contrariu, răsturnând prezumția la care se referă lichidatorul judiciar.
Față de cele arătate solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată .
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține că, în evidențele contabile ale debitorului puse la dispoziția lichidatorului judiciar în mod parțial de către pârâtă, în calitate de administrator social, respectiv balanța întocmită la data de 31 decembrie 2010 și 31 decembrie 2011 debitoarea figurează cu următoarele bunuri: la secțiunea mijloace de transport sunt înregistrate bunuri în valoare de 38.017,12 lei, iar la mărfuri apar înregistrate stocuri în valoare de 3.837.835,25 lei, bunuri ce nu se mai regăsesc la această dată în patrimoniul societății falite; la capitolul cont curent în bancă apărea înregistrată suma de 5.706.855,20 lei sumă ce nu se mai regăsește la această dată, iar pe de altă parte nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar documente care să ateste modul de utilizare a acestei sume.
De asemenea, la capitolul creanțe de încasat- clienți apărea suma de 5.673.504,63 lei pentru care pârâta, în calitate de administrator social al falitei, nu a inițiat nici un demers în vederea recuperării lor.
Pe de altă parte a fost achitată către pârâtă, în calitate de administrator social suma de 5.790,27 lei, fără însă a se pune la dispoziția lichidatorului judiciar documente contabile analitice din care să rezulte o astfel de datorie.
Este de reținut că pârâta a pus la dispoziția lichidatorului judiciar în mod parțial documente contabile, ceea ce duce la prezumția neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Astfel, nu s-au pus la dispoziția acestuia documente contabile precum: balanțele de verificare lunare, registrul jurnal și registrul inventar, societatea apărând la 31 decembrie 2010 și respectiv 2011 cu bunuri de o valoare importantă și cu disponibilități bănești ce nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar în vederea acoperii pasivului debitoarei falite, dar nici nu s-a justificat folosirea acestora în cadrul unei desfășurări normale a activității societății, neexistând documentele contabile la care obligă Lg. 82/1992 din care să rezulte modul utilizării lor.
Potrivit art. 138 din Legea 85/2006, la cererea lichidatorului judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței unui debitor, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică să fie suportată de membrii organelor de administrare, dacă aceștia au folosit bunurile societății în interes propriu, au făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice sau au ținut o contabilitate fictivă, făcând să dispară documente contabile ale societății.
Pentru angajarea răspunderii membrilor acestor organe de conducere trebuie îndeplinite mai multe condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde. Probarea acestor patru condiții revine lichidatorului judiciar, titular al acțiunii, conform art. 1169 C.civ.
Totodată, deturnarea sau ascunderea unei părți din activul unei persoane juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia constă în schimbarea destinației unor bunuri ce aparțin acesteia, dosirea unor bunuri sau drepturi patrimoniale sau consemnarea unor datorii fictive sau sume nedatorate în evidențele fiscale ale acesteia.
Instanța constată astfel că evidențierea în contabilitatea falitei a unor bunuri, coroborat cu faptul că la această dată ele nu se mai regăsesc fizic, precum și omisiunea membrilor organelor de conducere, de a iniția demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor pe care debitorul persoană juridică le are față de anumiți parteneri contractuali reprezintă indicii ale unei deturnări a bunurilor societății, precum și ale unei măriri fictive ale pasivului debitorului persoană juridică, fapte ce au produs un prejudiciu societății, prejudiciu constând în suma reprezentând pasiv neacoperit înregistrat de către debitoare.
De asemenea, potrivit art.1 din Lg.82/1992, legea contabilității, persoanele care au calitatea de comerciant au obligația de a organiza și conduce contabilitatea proprie,iar potrivit art.10 alin.1 din același act normativ, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art.1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
Potrivit art.73 alin.1 lit.c din Lg. 31/1990 republ., administratorii sociali sunt răspunzători pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere,iar potrivit art. 72 din același act normativ, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile privitoare la mandat și de cele special prevăzute de Lg.31/1990, mandatul comercial fiind cu titlu oneros, potrivit art. 374 C. . art. 138 alin.1 lit. d din Lg.85/2006 judecătorul sindic poate să dispună ca o parte din pasivul debitoarei ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptul că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Din faptul punerii în mod parțial la dispoziția lichidatorului judiciar a documentelor contabile ale falitei, și a inexistenței înregistrărilor în contabilitate a modului de utilizare a bunurilor și sumelor de bani de o valoare considerabilă cu care debitoarea figura la datele de 31 decembrie 2010 și respectiv 2011 se creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți, prezumție ce nu a fost răsturnată de pârâtă.
În consecință, constatând că în prezenta cauză s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei, conform art. 138 și urm. Legea 85/2006, instanța urmează să admită prezenta cerere și să oblige pârâta la plata către societatea debitoare a sumei de 2.257.911 lei, reprezentând pasivul neacoperit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar E. . în C., România Muncitoare, nr. 55, .,desemnat să administreze procedura de insolvența a debitoarei . contradictoriu cu pârâta M. L., cu domiciliul în Coșoveni, .. 20 ,jud.D..
Obligă pârâta M. L. la plata sumei de 2.257.911 lei reprezentând pasivul debitoarei falite .>
Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 mai 2013.
Președinte,Grefier,
V. V. T.M.
Redact. VV/MT
4 exp. 11 06.2013
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 404/2013. Tribunalul DOLJ | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1463/2013.... → |
|---|
